493 matches
-
Acumulând întruna mistere găunoase și monopolizând nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă decât moartea; de fapt ea este marele Necunoscut" (Eseuri, Buc., 1988, p. 11). Trebuie "să plângi", crede poeta, să fii pregătit de orice, de îndată ce întrezărești impactul (Din nou). Recluziunea în Eul agitat e tortură, așteptare mizeră Exil factice: "Exilată în țara din creierul meu / Unde nu e nici iarnă, nici primăvară. / Ci numai timpul în care mi-e dat să visez / Mi s-a făcut dor de țara de-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
divorțul mai ușor, după două sau trei tentative eșuate, soția promite că, dacă i s-ar reda libertatea, se va îndrepta spre mănăstire. Aceste promisiuni sunt cât se poate de sincere în momentul divorțului și uneori convertirea începe imediat, dar recluziunea în spatele zidurilor, singurăttea și rigorile vieții monahale devin repede incompatibile cu propria lor ființă și nu se pot adapta la noua existență oricât de mult ar dori. Stoiana din București parcurge o astfel de experiență. După cinci ani de conviețuire
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ci pentru a le micșora și îm blânzi. Să luăm două exem ple despre care am tot vorbit: adul te rul și bigamia. Delict foarte grav, adulterul se pe depsește prin codul penal din 1783 cu bătaia, tăierea nasului și recluziune la mănăstire pentru femei; cu bătaia și tă ie rea nasului pentru bărbați. Pu ne rea în practică a unei asemenea prevederi ar fi în sem nat mutilarea unui număr considerabil de persoane atât de sex masculin, cât și de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
întâmplă cu cei incorigibili? Pedeapsa crește pe măsură ce individul se arată mai recalcitrant și trece de la bătaie la ocnă în plan „politicesc“, și de la mătănii la afurisanie în plan spiritual. La „gros“ Amenzile și pedepse le corporale în so țesc deseori recluziunea în spatele zidurilor. Cei care într-un fel sau altul încalcă regulile scrise sau ne scrise ale societății sunt pedepsiți, iar închisoarea apare ca o soluție detestabilă de care so cietatea nu se poate lipsi. Este surprinzătoare puzderia de pușcării existente
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
atâtea zile cât a stat și cel închis în temnițele lor. Pu te rea ecle zias ti că folosește concomitent mănăstirea ca spațiu punitiv, deși, după cum vom vedea, îi dă o altă interpretare. Cine sunt candidații la aceste locuri de recluziune? Observăm con tu rân du-se, de-a lungul secolului, două ti puri de întem ni țări : închisoarea co rec ti vă și „închisoarea-pedeap să“. Prima formă de întemnițare de ține prio ri ta tea în sistemul juri dic al
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nări, una are o importantă conotație spirituală, cealaltă numai una punitivă. pentru întemnițarea femeilor, mitropolitul are la dispoziție două mănăstiri: Viforâta și Dintr-un lemn. Pentru bărbați se preferă mănăstirile Snagov, Cer ni ca și Căldărușani. Obișnuiții acestor locuri de recluziune sunt preoții și călugării care au încălcat regulile ecleziastice și uneori câte un boier rebel. În iunie 1798, Aca chie ie ro mo nah, Dionisie monah și Gherasim monahul au fost puși la „popreală la mănăstirea Znagov unde să fie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
este adusă Trandafira, soția lui Ioniță cojocarul din ma ha la ua Gor ga nu lui, prin să de straja domnească „într-o casă pă Podul Calicilor la 4 ciasuri din nopate, fiind cu doi neguțători“. Aceste mici locuri de recluziune au un ca rac ter temporar și tranzitoriu, femeia și cei doi clienți ai ei vor pe trece acolo între două și patru săptămâni. Perioada depinde în mare parte de rapiditatea slujbașilor și de iuțeala dezlegării limbilor, până se află
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
această importantă operațiune. Un inginer chimist a numărat 19 ofițeri care-l supravegheau, care adunau Înregistrările și le rezumau și care făceau apoi sinteza rapoartelor. Cineva care a studiat dosarul lui Nicolae Steinhardt, un simplu călugăr Într-o mănăstire, după recluziune, constata că s-au ocupat de acesta 50 de ofițeri și 70 de informatori. Un ofițer avea norma de 50 de informatori pe care-i racola prin șantaj sau oferirea de beneficii. Un intervievat constata cu amărăciune că vecinul de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
s-a întîmplat? Moartea prințului-consort Albert, mentorul Victoriei, a lăsat-o pe regină atît de descumpănită și de dezorientatㆆ†††, încît, pe lîngă arborarea unei ținute de doliu negru prelungit in extremis (normală pînă la un punct), și-a impus o recluziune totală, retrăgîndu-se la Windsor, Balmoral și Osborne, unde își petrecea cea mai mare parte a timpului în compania (nefirească și detestată de anturajul familial și politic al reginei) unui oarecare John Brown, un Highlander gillie**, care fusese în serviciul prințului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
penații sunt păstrați aici, aici vin membrii familiei să se roage, este altarul personal. Loc Întunecat și umed ungherul este un spațiu descensional, o intimitate pe care o găsești după ce ai coborît cîteva trepte. Aceste simboluri fac parte din temele recluziunii, ale fugii, ale ascunderii, ale tainicului loc În care se celebrează cele mai intime dorințe În acest loc sacru se celebrează pînă la urmă hierogamia fetei cu pajul. Toate celelalte spații În care fata de Împărat 1-a chemat pe
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
scîntei / o mreajă de văpaie”... este poate un vis”ascensional dirijat” (Bachelard) care conține o tehnică de Închidere, de ascundere, de liniștire, de acoperire a eroinei. Și-n registrul verbal Întîlnim semantismul verbului care are o nuanță de Încetinire, de recluziune ... verbele a Închide, a revărsa, a atinge . Tehnici de Învăluire „... și pas cu pas În urma ei alunecă-n odaie”, țesînd cu recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
anii primului război mondial, dar și mai târziu, nesfârșite necazuri. Acuzația că „Arena”, „Lumea”, gazete conduse de el, au fost finanțate de Puterile Centrale este urmată, în 1918, de un proces și de o condamnare la mai mulți ani de recluziune. Regele Ferdinand îl va grația însă în 1920, odată cu alți ziariști și scriitori. El scapă astfel de amenințarea executării pedepsei, dar nu și de povara unei severe sentințe morale. După 1940 a emigrat în Palestina, iar de acolo a plecat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
serios această întrebare. Pare astăzi ridicol să te întrebi dacă o anume poziție geografică e prielnică sau nu literaturii. Însă de ce limba poate să facă o asemenea diferență și clima nu? Care e limita predispozițiilor literare? Putem accepta azi că recluziunea stimulează scrisul după cum exuberanța îl inhibă sau cel puțin limitează timpul care poate să îi fie dedicat. De ce în acest caz n-am accepta că o climă rece care îi ține pe oameni în casă nu ar fi un context
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și viața dedicată. Plecând de la o lectură din Rousseau, Schlanger încearcă să gândească o vocație care nu se investește în activitățile profesionale și evită în general orice expresie publică. E o figură a chemării care implică o apreciere a virtuților recluziunii, ale retragerii, ale odihnei. Omul se regăsește pe sine tocmai atunci când se sustrage obligațiilor sociale, în intimitate, în momentele de absență din lume. Înscrierea acestei atitudini în orizontul acțiunii e evident dominată de hazard: numai întâmplător, și în mod intermitent
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o serie de intrări/ ieșiri în dispoziția favorabilă operei. Retragerea nu e continuă, ca un lung interval de liniște, ci mai degrabă un răspuns momentan, episodic, la evenimentele exterioare. Nu avem de-a face cu ficțiunea rousseauistă a meditației în recluziune, stimulată de pierderea în natură sau de refugiul în spațiul protector al moșiei. Fiecare retragere presupune existența unei forțe ostile și a unei interdicții. Poetul care și-a urmat peste tot binefăcătorul, ajunge la moșie în condițiile în care boierul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
viață, el găsea timp de a comite plăcute păcate, colaborând la toate foile ce se iveau pe orizonul literar 77. Interesantă rămâne insistența lui Alecsandri pe aspectul intim al figurii prin care Negruzzi își identifică operele: "păcate". Acestea evocă spațiul recluziunii și tentația retragerii din viața publică, și în același timp regimul "mărturisibilului", enunțarea provizorie menită să dispară prin mărturisire. Biograful subliniază, în reconstituirea tabloului istoric, un mod al creației care e specific lumii vechi și care e amenințat în permanență
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a fost poet - a cântat sublimul; a fost ministru - n-a căutat să se înavuțească din spinarea țării 86. Ca să înțelegem cât de mare e diferența față de celălalt tipar al biografiei, dominat de miturile retragerii în spațiul privat și ale recluziunii creatoare, să observăm și destinul lui Alexandru Pelimon, cel despre care s-a spus că refuza însărcinările publice. Personalitate ireductibilă, despre care biograful notează "Are un caracter rar, iubește libertatea personală preste toate în lume", acesta pare să fie un
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
română etc.). Pe de altă parte, legea pentru organizarea penitenciarelor din 1929 a adus cîteva îmbunătățiri semnificative: au apărut mai multe gradații ale închisorilor (penitenciare pentru muncă silnică, penitenciare de temniță grea pe viață, penitenciare de temniță grea, penitenciare de recluziune, penitenciare de detenție ca pedeapsă pentru crime, penitenciare corecționale, colonii penitenciare agricole, colonii pentru vagabonzi, case de sănătate); s-a accentuat latura moralizator-educativă (toți arestații făceau lecții de scris și citit, ore de religie, cursuri de matematică, istorie, geografie etc.
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
În 1840 participă la mișcarea revoluționară inițiată de Dimitrie Filipescu (alături de Eftimie Murgu, C. Bolliac, Marin Serghiescu, J.-A. Vaillant, C. Telegescu). Mișcarea fiind descoperită de autorități, iar complotiștii arestați, B., socotit minor, este condamnat numai la trei ani de recluziune la mănăstirea Mărgineni. După o detenție grea, care i-a șubrezit sănătatea, este grațiat în aprilie 1842. Din 1843, se află printre membrii de bază ai unei societăți literare; împreună cu I. Ghica și Chr. Tell, întemeiază societatea secretă „Frăția”, având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
prerogativă uzurpată... În zare, la câțiva kilometri de orașul aflat sub împușcături, se puteau desluși pătratele cenușii ale cantonamentului americanilor. Așteptau sfârșitul luptelor, pentru a interveni. Gândurile, cuvintele noastre erau de o limpezime dură și definitivă în acele zile de recluziune în refugiul nostru de la etaj. Poate din pricină că vedeam bătălia foarte de sus, ca desfășurată pe o machetă, și constatam că la urma urmei era de ajuns să urci vreo zece etaje pentru ca nebunia oamenilor să se dezvăluie în întreaga ei
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a constat în penitența pe care acesta a trebuit să o facă public după anul 843; s-a adăugat o pierdere semnificativă de prestigiu local, de putere oikonomică în raport cu imperiul, dar și de autoritate în raport cu Vaticanul. Confruntarea în sine și recluziunea imaginii sacre au avut așadar urmări importante pentru comunitățile de creștini și pentru imaginarul lor colectiv. Instituțiile nu au putut rămâne indiferente la consecințele riscante; scrierile teologice ulterioare și întregul efort de persuasiune, ceremonialul religios, scenografia sa, toate mărturisesc o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de Nord în 1919-1920. Chemat la Moscova, partizan al lui Stalin, ia, în 1926, locul lui Bordiga în fruntea PCI. Arestat în același an de fasciști, va muri în domiciliu forțat, în 1937; dar, în cursul celor zece ani de recluziune, el reflectă la experiența bolșevică și recuză strategia leninistă, apoi marxist-leninistă de asediere a statului și a societății. Inventează noțiunea de „bloc istoric”, care desemnează raporturile complexe dintre infrastructură și super-structuri și asupra căruia clasa care îl conduse își impune
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întruparea principiului pasiv, fiul cerului, însetat de absolut, ascet; ea, întrupare a principiului activ, fiica pământului, purtătoare de viață. Se constată convergența simbolică a femeii, a erosului și a cântecului. Cântecul, ca un fluid magic, inundă totul, până și obiectele recluziunii (sertare, cutii, clădirea); are ceva miraculos. Prin iubire, femeia eliberează instinctul erotic, pregătește bărbatul, deșteaptă în el dorinți, transformă pasiunea în cântare: "Și poate că n-ar fi fost nimic/ Dacă nu intra să sape/ Cu cântecul, și degetul tău
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicînd negativ al poetului se restrînge la cîteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne Înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică Între ele, realizînd un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) În care să nu se manifeste, În chip explicit sau indirect, fie și doar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
despre dialogul necesar cu sine Însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrîngeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece În ordinea impusă de calendare / orice zi e numerotată În arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sînt asociate mereu cu imaginile stagnării, Încremenirii, Împotmolirii, În genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]