672 matches
-
la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale alese. Opțiunile diferă în funcție de miza romanelor. Boom-ul sexualității
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei. Folosindu-se de o suprafață recognoscibilă, ego-grafii manipulează - într-un crescendo isteric - gustul public către teritorii de interes în care se revelează adevărata calitate a scrisului individual.
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
De aceea, pentru a înțelege totalitarismul, nu trebuie să împărțim lumea în alb și negru". De asemenea "acest tip de om este reprezentativ pentru societatea basarabeana actuala. Omul care e predominant în totalitarism, dar și post, este cel amestecat, tipar recognoscibil și astăzi. Societatea basarabeana a fost împărțită în două tabere: una care ar vrea să se unească cu Rusia și alta cu România. Există acest amestec, dar ponderea este diferită". Pe de altă parte, prof.univ.dr. Dan Pavel a insistat asupra
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de articulații, ciclu de părți etc., toate presupunând prezența intonației inițiale într-o formă recognoscibilă în calitatea ei de funcție structurală-arhitectonică și, în egală măsură, procesuală, drept garant al unității, omogenității și integrității discursive a tuturor părților constitutive ale ciclului simfonic; (2) ideea simfonismului, într-o primă accepțiune, s-ar referi la definiția de gen
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ori disociate ca într-o demonstrație matematică, fie direct, fie prin reducere la absurd. La sfârșit, lectorul rămâne cu senzația unor poeme făcute, aparent mustind de sânge și frecându-și pieile de oase, de fapt lucrate pe un singur și recognoscibil tipar. Prudent, autorul s-a gândit la un alibi: volumul se intitulează Catafazii, iar catafazia este, conform definiției reproduse pe pagina introductivă, o "tulburare a vorbirii care constă în repetarea mecanică a acelorași enunțuri sau cuvinte, marcată prin discontinuitate; apare
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor” al muzicii serioase, cu nimic diferit, spre exemplu, de folclorul muzical urban contemporan sau de charturile cu șlagărele muzicii pop-, rock- sau jazz. footnote>. Putem constată aici o
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
care e un mod inalienabil de identificare a poeziei în particularitatea să, ca și a ființei umane ce-o regizează, în afară căreia ea nu s-ar putea compune că semnificație. "Căci numai în sfera genetică a formelor omul devine recognoscibil", afirma Gottfried Benn, în celebra sa conferință, Probleme ale liricii, din 1951. Avem a face, așadar, cu două zone angajate într-o subtilă, complicată relație de confruntare-cooperare, existențialul și Formă, cea din urmă, în cazul poeziei, ca o constructie-lectură de
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
un tînăr critic care are grijă de regimul dumneavoastră livresc și vă oferă cu multă competența delicatesele de sezon și Next plus ultra, rubrică semnată de Alex. Leo Șerban. Textul sau (amestec de iluzie și realitate, biografie fictiva și totuși recognoscibila, întîmplare a oglinzii și pictură trompe l'oeil) este o mică bijuterie ludica, scrisă à la manière de... ghiciți dumneavoastră cine. Ar trebui să vă ajungă primele fraze: În pustietatea ironică a cîmpiei, uneori mirajul e un poncif. De aceea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
ei. Tereza trăiește (că și Tamina, eroina dintr-o altă capodoperă a lui Kundera, Cartea rîsului și a uitării) într-un spațiu în care obișnuință, familiaritatea îi oferă de fapt o mult rîvnita protecție. În schimbul fidelității - acea căldură convențională a recognoscibilului, confortul previzibilului. Dar emigrarea presupune o dimensiune care e chiar mai nepotrivită, pentru un personaj că Tereza. A trăi în altă țară, alături de alți oameni, cu alte obiceiuri decît cele pe care le știai, a te adapta înseamnă de fapt
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
la Tokio, de exemplu, oamenii pe care i-am întîlnit, intersectîndu-mă cu urmele lui, se luminau la fața, pur și simplu, cînd îi pomeneam numele și îmi înșirau povești peste povești. În Iluzia comică se împletesc, desigur, multe dintre elementele recognoscibile ale stilului Darie, este și o însumare a spectacolelor de pînă acum realizate împreună cu scenografa Maria Miu și cu o trupă în adevăratul sens al cuvîntului. Ei i s-a adăugat pe parcurs un excepțional compozitor de muzică originală pentru
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
încifrări sonore se găsesc la Sostakovici și în opera enesciana; în ambele cazuri este vorba despre motive melodico-armonice cu eventuale semnificații de semnătură. La Enescu melograma numelui său este faimosul motiv (cum l-a numit Ștefan Niculescu) terța mică-tertă mare, recognoscibil în aproape toate lucrările sale și investit cu valoare expresiva aparte. Continuîndu-si investigația până în contemporaneitate, autoarea survolează opere diverse de la Stravinsky la Vieru, materia este într-atât de bogată (stilizarea trecutului, colajul, grafismul etc.) încât ar merita să fie amplificata
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
popor antic - formula poetică nu permite nici o apropiere de concretețea mesajului. Domină dialectica barbar/ civilizație (învingător/ învins ș.a.) cu toate implicațiile inclusiv formale: "Sulița ta neînfricatule,/ cît de departe poate duce moartea?". Stilul aforistic și forma poemelor antice este ușor recognoscibil. Versurile lui Ioan Morar seamănă foarte mult în a doua parte a volumului cu cele unsprezece plus una elegii nichitastănesiciene (titlul este încă un indiciu). Dedicația finală contribuie la un posibil portret al poetului Ioan Morar: "Cartea de față s-
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
Creangă) și muzicale nu fac decît să se pună în slujba protagoniștilor, retrăgîndu-se mult prea modest în spatele lor. Aș remarca, încă o dată, compoziția muzicală originală a Dorinei Crișan Rusu, cu acorduri patetice, furtunoase dar și duios-melancolice, cu inflexiuni de sonuri recognoscibile pe insule grecești, cu o asociere ciudată și întotdeauna imprevizibilă de instrumente care se ordonează supus în jurul pianului, un fel de axis-mundi al compozițiilor sale. Este o muzică obsedantă, pe care o murmuri plecînd de la spectacol, încercînd să o păstrezi
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
se converti într-o categorie mitică. Lirismul hibridizează sintaxa textului, discursul se pulverizează în unități poematice. Ceva din miraculosul melancolic al lui Peter Pan de J.M. Barrie e recuperabil aici, după cum sensibilitatea pastorală, sesizată de Gh. Bogdan-Duică și Nicolae Ciobanu, recognoscibilă în paginile din 1923, va trece în trilogia Medelenilor. Rama mitică e prezentă în "literatura pentru copii" a lui Ionel Teodoreanu - începutul e plasat în coordonatele arcadicului, cosmosul e unul transparent, copilul e integrat unei familii mai largi, din rândurile
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
perfect autonome. Însă dincolo de autonomia celor două limbaje, dar și dincolo de convergență lor ultima, există ceva imediat care le unește indestructibil: proiectul iconografic. Ambele artiste adopta în reprezentare o convenție figurativa, după cum în aceeași măsură se privesc reciproc, se portretizează recognoscibil sau generic și se scrutează, în același timp, pe ele însele. Se privesc, însă, cu un ochi precaut, care știe să convertească la timp tentația narcisiaca în ironie tandra și în feerie ingenua. Dar ceea ce văd ele cu adevarat, în
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
și an fascinația geometriei. O grafică sumara, ănsotită din când an când de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă ănsemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scândurii. Geometria se adună uneori ăntr-o formă recognoscibila, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi an
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
autoficțională, afirmată însă cu o bună doză de umor și autoironie. Mai toate povestirile și schițele - la drept vorbind, un șantier de lucru al prozatorului - au un protagonist care se numește... Cosmin Perța, dar și alte personaje cu nume la fel de recognoscibile în real: de la soție la prieteni și colegi de breaslă (printre ei: Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Horia Simionescu, poeții Ștefan Manasia, Răzvan Țupa, Teodor Dună, Mihail Vakulovski ș.a.m.d.). Deși sumare, povestirile sunt - din această pricină - foarte savuroase
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
un soare necruțător. într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic împregnată de energii spirituale (valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangiblă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
acelea de grup. Un lucru remarcabil a fost jocul, epurat de manierisme, al lui George Mihăiță, un jos viu și proaspăt, plin de forță și de nuanțe. La Nottara, dimpotrivă, fiecare actor pare purtat de propria cârmă, de un stil recognoscibil, de ceea ce am putea numi facil ca manieră de a pune în valoare personajul. Aceleași trucuri, aceleași voci, același fel de a face cu ochiul publicului, de a rosti, de a râde sau de a se mira, uneori prea gros
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
Lewinsky; să treacă de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp de rolurile pe care ei le joacă în eterna comedie a existenței, nu se stinge niciodată, indiferent de temă, tehnică narativă, gen literar. De altfel experiența
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
noțiunea de persoană-stagiu și să furnizeze criterii de continuitate între mai multe stagii ale aceleiași persoane, demersurile non-reducționiste propun de regulă două mari variante: cea a unei continuități corporale (sînt același individ în măsura în care corpul meu rămîne, în linii mari același, recognoscibil mie și celorlalți), sau a unei continuități psihologice, care de regulă apelează la memorie ca liant între mai multe manifestări identitare ale unei persoane (sînt același individ în măsura în care dispun de anumite amintiri care-mi permit să mă raportez la cine
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
așezări bătute odinioară de haiducii codrilor teleormăneni, face Adrian Grigore, căruia localnicii de azi n-au cum să nu-i fie recunoscători. Din punctul nostru de vedere românul este o reușită cu precădere de stil. Învăluitor și variat, si totusi recognoscibil din cărțile unor autori clasici, pe linia Filimon-Galaction, preluați de Zaharia Stancu și Horia Stancu, Eugen Barbu etc. Ne-am lăsat duși de coté-ul aventuros, de mister și trape rocambolești, de suspens, urmăriri, travestiuri, conspirații și vânzări, de răpiri și
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
au fost în măsură să facă acest lucru cu foarte multă subtilitate; adică fără să se trădeze în fond și fără gesticulații neacoperite. Dacă, în esență, fiecare expozant a reușit nu numai să-și păstreze coeziunea, dar și să rămînă recognoscibil fără efort, în exprimarea propriu-zisă toți la un loc au dezvăluit o mare disponibilitate pentru joc, pentru improvizație, pentru bucuriile pure și pentru înnoiri credibile.
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
dezvăluie acum o disoluție a unității simbolice a lumii, o prăbușire a mitului antropocentric, dar și un transfer dinspre tehnicile utilitare înspre cele simbolice. Forma plastică încetează a mai funcționa în relația sa cu o imagine consacrată și, în consecință, recognoscibilă, după cum încetează a mai locui înlăuntrul materiei, în acea intimitate misterioasă a fibrei. Artistul nu mai caută acum o structură preexistentă în lumea substanței, ci încearcă să elibereze, să hipostazieze, o formă care se naște exclusiv în mintea și în
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că peisajul prin care călătoresc nu s-a schimbat prea mult, în ciuda trecerii secolelor, și că, iubite de autor, s-au așezat în spațiu ca personaje înfloritoare, nicidecum uscăciuni de insectar
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]