143 matches
-
celuilalt asupra fericirii noastre, pe atât de slabe ne sunt puterile atunci când e vorba să-i controlăm cursul. Efemeră, vai, este experiența fericirii! Firește, nimeni nu va respinge ideea că eforturile pentru cizelarea propriei persoane, spiritualitățile religioase sau filosofice pot reconforta, ne pot redesena orizonturile, ne pot ajuta să trăim mai bine. Așa stând lucrurile, a crede că un sistem de gândire sau o metodă de orice fel poate furniza soluția durabilă, definitivă a enigmei fericirii este o mare iluzie. Ar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un principiu de precauție ținând cont de: • fragilitatea și creșterea întârziată; • hiperreactivitatea anumitor copii. Foto 76. Tuina piciorului bebelușului (pag. 291) Foto 77. Întinderea a spatelui bebelușului la suprafață Acceptarea masajului În general, copiilor le place masajul întrucât acesta îi reconfortează și în același timp îi stimulează. Procedeele masajului chinezesc trebuie să urmărească aceste efecte, așadar punerea în practică se va face cu blândețe, siguranță și energie. Dincolo de beneficiile fiziologice, blândețea gesturilor liniștește, amintind de atingerea mamei din primele luni ale
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
mai mult decât triumfurile, căci ele impun datorii și determină efortul colectiv." Acum, când poporul nostru a fost silit să asume atâtea sacrificii, când atâtea dolii ne lasă etern neconsolați, gândurile unor oameni din alt veac despre suferința regeneratoare ne reconfortează. Am putea spune, împreună cu Pârvan, că "am fost ca și un lan de grâu copt peste care a căzut grindina". Fie acesta un prilej de severă meditație, de adâncire în cunoașterea de sine, de înțelegere mai deplină a rosturilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Eseu despre Cioran 61, posesoare de drepturi și obligații pe care nici un cititor, nici eu, nici Cioran, nu le putem îmbrățișa fără surprindere sau oroare"? Continuă Savater: "Cioran nu-l iubește pe om, nu-l măgulește și nici nu-l reconfortează, dar nici nu se erijează în judecător al semenilor săi de pe o poziție de forță sau de automulțumire: nu se preferă celorlalți"62. În ciuda faptului că, pentru Cioran, "paradisul este absența omului", să nu uităm că Cioran recunoaște a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
produce vindecări care nu se pot obține cu ajutorul medicamentelor. Mâinile noastre reprezintă o mică și veritabilă farmacie portabilă, ne pot ajuta să depășim unele stări neplăcute de disconfort fizic sau psihic. Dintotdeauna oamenii, și-au folosit mâinile pentru a se reconforta sau pentru a se lecui unii pe alții. Din instinct ne trecem mâinile peste frunte, în caz de oboseală sau de migrenă, luăm mâna unui prieten în mâna noastră ca să-i dăm curaj, mângâiem capul unui copil pentru a-l
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
acord că animalul potrivit, folosit la momentul potrivit poate liniști spasmele, poate stabiliza tensiunea arterială, poate alunga stările depresive și poate preveni agresiunile. Tot mai mare este numărul persoanelor care au în preajma lor un câine sau o pisică, prezența acestora reconfortează psihicul, ajută la înlăturarea stresului, a oboselii și la restabilirea echilibrului energetic al organismului. Studii științifice realizate de cercetători americani evidențiază faptul că un animal de companie îl ajută pe stăpânul său să facă față mai bine celor mai grele
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
mai tineri și chiar întreite pentru cei mai vârstnici. Decisă, finalmente, în favoarea întâlnirii ilicite, eroina își pregătește cu minuțiozitate terenul: verifică porțile, se asigură că urmele de pe zăpadă, amestecate într-un violet simbolist, nu vor permite identificarea pașilor intrusului. Apoi, reconfortată la gândul că totul este în regulă, se lasă răsfățată de căldură, "singurul amant". Un semn rău, discretă indicație auctorială, se strecoară în peisajul de respirație gotică: "șalul care-i flutură în urmă pare o pasăre neagră ce s-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ajungem? Nu mai avem nici o șansă? Dacă nu de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, măcar de amânare a amurgului?... Oricum, lista ta mă face cu totul melancolic, în legătură cu cei care nu mai sunt printre noi, iar dacă mă reconfortează, totuși, ceva, e faptul că, deocamdată, cei mai mulți mai sunt cu noi, mai suntem pe aici. Vom vedea până când... Pentru Doamna Doina Cornea și pentru Domnul Corneliu Coposu am avut tot timpul o enormă admirație. De altfel, în opinia mea, Corneliu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nu prin explozie, cum îmi era teamă la un moment dat! Datorită acelor lecturi am rezistat în timpul crizei finale a regimului. Am rezistat nevrozei ce voia neapărat să mi se instaleze în creier... Acumularea de aberații punctuale din comunism mă reconforta, simțeam că, de la un punct încolo, nu va mai fi loc și sistemul se va gripa, apoi va exploda, imploda, se va destrăma... . Interesant mi se pare că Occidentul pare să fi fost luat prin surprindere de prăbușirea colosului cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
acea perplexitate. Cumva: cum naiba le-a trecut și tâmpenia asta prin cap? Sau, ca personajul lui Preda în fața girafei: așa ceva nu există! Și exista! Cum să nu mori de râs? Pe de altă parte, acumularea de aberații punctuale mă reconforta, simțeam că, de la un punct încolo, nu va mai fi loc și sistemul se va gripa, apoi va exploda, imploda, se va destrăma. Pe deasupra, faptul că exista Papa Paul al II-lea, că Solidaritatea, chiar și ilegală, se manifesta periodic
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Havel, cardinalul are umor. M-am bucurat să constat că mulți din acești oameni care au schimbat soarta lumii, dincolo de seriozitatea lor fundamentală, au duhul umorului. De Walesa, ți-am spus deja. Te simți bine într-o asemenea companie, te reconfortează, ai senzația nu doar că viața merită trăită, ci și că toate dificultățile, oricât de mari, pot fi depășite. Gândește-te numai prin ce încercări a trecut Havel în ultimul deceniu, cele legate de sănătate, de pierderea soției etc. Nu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care nu-și cunoaște "limba paternă"! Că așa e la ei, limba de acasă e paternă, nu maternă! / 175 În Polonia, Universitatea a fost cu Solidaritatea, nu cu Securitatea, ca la noi / 181 Acumularea de aberații punctuale din comunism mă reconforta, simțeam că, de la un punct încolo, nu va mai fi loc și sistemul se va gripa, apoi va exploda, imploda, se va destrăma... . Interesant mi se pare că Occidentul pare să fi fost luat prin surprindere de prăbușirea colosului cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
lui Ion Iliescu de a adapta unui nou context stereotipurile limbii de lemn care, vreme de patru decenii, fusese limba oficială a puterii politice a generat un discurs extrem de adecvat unui electorat puțin educat, pe care această tradițională monotonie îl reconfortează, asigurându-l în subtext că rupturile nu sunt atât de grave pe cât par, că traumele sunt trecătoare, și că noul de care se tem atât de tare e doar o aparență. Utilizarea acestui stil formular tipic pentru ședințe, care pare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fost analizate "rețelele sociale" în care este inserată o persoană, "suportul social" care rezultă din integrarea individului în asemenea rețele. Susținerea socială poate fi: afectivă (relații apropiate, încredere); materială (sprijin material, servicii, împrumuturi etc.); normativă (sfaturi, informații necesare); afirmativă (redau, reconfortează stima de sine) etc. Contribuțiile acestor dimensiuni ale suportului nu sunt interschimbabile (lipsa stimei nu poate fi înlocuită cu bani, un ajutor material nu suplinește lipsa de recunoaștere...), susținerea socială nu ține loc de hrană, dar are rol de moderator
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
întoarcere, eu cu îmbucături mari, în timp ce șofez. Italia mă mângâie pe ureche, pe față, pe cap. Știe că sufăr și îi pare rău. Ea nu se dă la o parte din fața durerii, dimpotrivă, îi merge în întâmpinare. Mâna aceea mă reconfortează. Mai târziu, în timp ce îi sărut din nou pântecele, îmi spune: — Eu renunț, să știi, dacă vrei tu, renunț, dar spune-mi-o acum, spune-mi în timp ce facem dragoste. N-a fost ușor pentru mine să iubesc, Angela, crede-mă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se reșapează din când În când, se călăfătuiește, iar conștiința care Îl locuiește nu e caducă. Chirurgia aduce nemurirea speciei umane. S-a reușit fundamentalul; mintea persistă și va persista fără teama de a sta În loc. Pe fiecare Nemuritor Îl reconfortează certitudinea, pe care i-o poate garanta Întreprinderea noastră, de a fi un martor pentru in aeterno. Creierul, irigat zi și noapte printr-un sistem de curenți magnetici, e ultimul bastion animal În care mai conviețuiesc Încă rulmenți și celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
muzical pretențios. Vedeta-și aduce aminte cu nostalgie orală de Festivalul de la Mamaia și-i spune locotenentului-major Leaua că, Împreună cu Anca Țurcașiu, a-ncercat să dea „o notă reconfortantă, dar În aceeași măsură de distincție și eleganță prezentării”. Ramona ne reconfortează din decolteu povestindu-ne că locotenentul care-i ia interviul este „drăguț asemeni tuturor militarilor pe care-i iubesc foarte mult” pentru că „militarii sînt minunați”. Militarii minunați trag cu pușca prin Carpați, șlagăr. Dezvăluirea din urmă zdrobește: „Știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piscină. Cioburile de apă răspîndiră o explozie de lumină prin toată grădina. Laurie Fox tresări și căută mîna lui Sanger, care stătea În spatele scaunului ei și Îi mîngîia rămășițele de păr cu o perie placată cu argint. Încercînd s-o reconforteze, Îi eliberă umerii din cămașă și Începu să-i frece cu cremă antisolară, cu gesturi blînde ca de amant. Ea Îi apucă mîna, o șterse de unsoare și și-o puse pe sîn. Franchețea răspunsului ei erotic, felul lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dacă ar fi avut CD-player-ul la ea, s-ar fi închis două ore acolo, cu căștile pe urechi. Asculta când Vivaldi, când 3 Doors Down; găseam carcasele zdrobite, cu coperțile ferfeniță. Sau răsfoia frenetic un album Rubens: purcelușii obrajilor o reconfortau, îi dădeau un sentiment de-optimism și exuberanță care îndepărta nevroza. Oricum, era mai bine decât cu portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de Crăciun. Maria nu scotea un cuvânt. Doar fardul întins sub pomeți vorbea, suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a jucat cât s-a jucat cu mine, s-a dus și așa, într-o doară, l-a apucat de marginea pantalonilor. Doar puțin, pentru o secundă, după care i-a întors spatele, ca un băi, fraiere!, care m-a reconfortat. Începusem să cred că vocea lui nu mai știe alte tonalități, că nu mai poate acorda cuvintele decât pe înalte și încercam să mă dumiresc ce îl făcea să se poarte într-un fel pe care, înainte, când eram doar
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
1929-1934 și cu criza economică mondială, de opoziția maniheistă dintre un capitalism în criză ducând la mizerie și o economie sovietică triumfătoare grație planului cincinal*. Anticapitalismul a servit și la justificarea terorii* instaurate de puterea comunistă. Această viziune a fost reconfortată și de victoria sovietică din 1945, înainte ca propaganda sovietică și chineză să înceteze a mai da naștere vreunei iluzii, în anii 1980. Totuși, până și în 1990, o anchetă în rândul delegaților la cel de-al XVII-lea Congres
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și să-l zdrobească pe Liu. Revoluție culturală și putere totală începe atunci Revoluția Culturală*, care a fost probabil, la începuturile ei, cel puțin perioada cea mai fericită din viața lui Mao de după 1949. înconjurat de ambițioși și de lingușitori, reconfortat în privința capacităților lui vitale, fericit că a terminat în sfârșit cu virtuoșii și cu savanții, Mao se joacă deconstruindu-și și reconstruindu-și țara cu abilitatea unui semizeu, ridicat în slăvi de cultul pe care i-l dedică tineretul* și, de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
astăzi, cu obișnuitele felicitări de Sf. sărbători din partea unui fost elev și împreună cu fotografia de la Șuletea, cu ocazia întâlnirii de la 28 mai 1978. Mulțumesc mult și din inimă pentru aceste dovezi de atenție și dragoste. Întotdeauna mă bucură și mă reconfortează corespondența pe care o port cu foștii mei elevi, pentru că îmi aduce aminte de orașul Bârlad, de vechea Școală Normală, de anii tinereții mele, de colegii mei, de... Anii au trecut, parcă prea repede și nimic din ce a fost
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a păstrat plicul. La 2 decembrie 1981, pe o carte poștală, foto ( Al. Comănescu) Casa Vasile Pogor, Iași, V. Apostoleanu i se adresa Familiei profesor: „Iubite domnule Mânăstireanu, Țin să mulțumesc pentru vederea de la Băile Felix. Acum, cu sănătatea „înflorită”, reconfortați sufletește, priviți cu încredere viitorul. Doresc la amândoi multă voie bună și pace. Mai doresc să aud numai de bine, Apostoleanu”. Din Iași, pe un carton felicitare cu plic, Familia Victor Apostoleanu scria familiei Mânăstireanu la Bârlad: „Cu ocazia sărbătorilor
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
noaptea dorm, de cînd mă știu. Cînd am ajuns în Cuba, la reședință, am găsit în grădină un gazon ca un covor. Este o plăcere să mergi desculț, măcar cîțiva pași. O răcoare și o mîngîiere a tălpilor care te reconfortează. Pe ici, pe colo, vedeam niște găuri în pămînt, cu un diametru de 2-3 cm. Bine conturate și orientate pe verticală. Gîngănii, îmi spun nepăsător, poate șoricei. Zilele trec, trec și lunile, vremea se încălzește și, odată cu ea, apa din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]