144 matches
-
celuilalt asupra fericirii noastre, pe atât de slabe ne sunt puterile atunci când e vorba să-i controlăm cursul. Efemeră, vai, este experiența fericirii! Firește, nimeni nu va respinge ideea că eforturile pentru cizelarea propriei persoane, spiritualitățile religioase sau filosofice pot reconforta, ne pot redesena orizonturile, ne pot ajuta să trăim mai bine. Așa stând lucrurile, a crede că un sistem de gândire sau o metodă de orice fel poate furniza soluția durabilă, definitivă a enigmei fericirii este o mare iluzie. Ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Și, de altfel, menirea unei cronici este aceea de a stimula spectatorii să se îndrepte către actul artistic, să-l perceapă direct și nu mediat. Probabil că, asistând în timpul vieții la cât mai multe manifestări de un asemenea nivel, ne reconfortăm și putem afirma cu seninătate că nu am trăit degeaba! Totodată, cei care ne oferă asemenea minunate prilejuri merită să stea pe cel mai înalt podium (ca în cazul Filarmonicii ieșene, cum afirmam din titlul primului articol, dedicat acestui prestigios
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
chelner. La dracu, și Maria-Tereza? A uitat să-i dea moneda înapoi. Asta-i acum, or să se mai vadă. Deschide ușa. Oglinda din vestibul îi întoarce aceeași imagine ca și azi dimineață, dar mai tânără decât în amintirea lui! Reconfortat de această surpriză agreabilă, trece triumfal pragul camerei mari care servește drept living, sufragerie și birou pentru el. Soția lui, care abia se întorsese, încă are pe cap bereta roșie. Se simte în vervă: "Bună, micuță Scufiță Roșie!" Ea trece
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
boltă de stele cum rar am văzut. Ne-am Încheiat cele două splendide săptămâni de peregrinare, Într-adevăr foarte obositoare, dar dătătoare de liniște sufletească, prin ștergerea din agendă (...) a oricăror griji cotidiene, ceea ce trebuie să recunosc că ne-a reconfortat totuși enorm, făcând drumul de Întoarcere prin Vatra Dornei Mestecăniș-Iacobeni-Poiana Stampei-Bistrița-Tg. Mureș. Pot spune fără ezitare că poate rivaliza cu oricare din vestitele peisaje din Austria sau Elveția și putând chiar să le depășească. În ce privește grija pentru păstrarea neprețuitelor comori
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
mai tineri și chiar întreite pentru cei mai vârstnici. Decisă, finalmente, în favoarea întâlnirii ilicite, eroina își pregătește cu minuțiozitate terenul: verifică porțile, se asigură că urmele de pe zăpadă, amestecate într-un violet simbolist, nu vor permite identificarea pașilor intrusului. Apoi, reconfortată la gândul că totul este în regulă, se lasă răsfățată de căldură, "singurul amant". Un semn rău, discretă indicație auctorială, se strecoară în peisajul de respirație gotică: "șalul care-i flutură în urmă pare o pasăre neagră ce s-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și în zilele noastre, o asemenea credință persistă, cel puțin la copii. Când un copil se lovește și îl doare rana, mama suflă peste locul lovit și îl sărută pentru a-l vindeca. Acest sărut care ușurează durerea și îl reconfortează pe copil are desigur, o putere de vindecare, cel puțin simbolică pentru cel care îl primește. Fără să mai vorbim de orbul din Betsaida vindecat de un sărut (Marcu, 8, 22-26), ne vom aminti de sărutul dat leprosului care este
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
demagogii religioase intolerante, veritabilă caricatură a ortodoxiei. Instituțiile politice ale unei țări reprezintă însă prin excelență tranzitoriul, în timp ce biserica reprezintă permanența. Chiar dacă, într-un context ca acela schițat mai sus, a ajuns dificil să-ți păstrezi în România credința, dificultățile reconfortează - cînd este vorba de opțiuni cruciale. Un imens capital de suferință și de frustrare, apăsător astăzi, se poate transforma într-un capital echivalent de speranță: depinde de puterea fiecăruia să-și găsească drumul. Găsirea drumului are nevoie de ajutorul altuia
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
de a cere, chiar a pretinde „revizuirea valorilor și o întoarcere la spiritual” 10. Pentru poeți, pentru mine, lectura lui Fondane poate constitui o ardentă „reamintire a misiunii noastre”, un execițiu de elecție pentru a ne întări și a ne reconforta în rolul nostru obscur dar inconturnabil, anume acela de a prezerva și a dezvolta o „funcțiune mentală angajată într-o experiență în care realul este resimțit ca viu, și viul este resimțit ca un rezervor al supranaturalului”, în cadrul metabolismului psihic
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
dar aceștia nu ies în față, nu insistă, au conștiința propriei lor valori și știu că nu cu prezentul au ei de-a face. Ei se raportează la o scară valorică vastă, universală și sentimentul care rezultă îi asigură și reconfortează în condiția lor. Aceștia au conștiința superiorității artei asupra politicului efemer și nu acceptă compromisuri de nici o natură. Artistul mare privește spectacolul vieții de la înălțimea propriei personalități, înălțimi atinse cu greu de omul de rând. Expoziția de la ONU a fost
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
caz particular a cărui izbăvire stă în docilitatea cu care se lasă prinsă într-o formulă generală. Pe scurt, conținutul vieții imediate nu interesează întrucît e neproblematic din punct de vedere matematic. Un asemenea gînd nu poate să nu te reconforteze, în ciuda cinismului aparent pe care i-l poți imputa.
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
tejghelei soioase. Obișnuiți cu politețea ireproșabilă a tuturor vânzătorilor din toate magazinele - sau poate chiar plictisiți de ea -, new-yorkezii vin cu sutele să încerce o nouă senzație. După ce-și iau porția de bruftuluială, râd din toată inima și părăsesc reconfortați magazinul, abandonând de multe ori paharul cu supă pe o masă. într-un mod asemănător procedează Marius Ianuș cu cititorii lui. îi desconsideră sincer și nu ține deloc ca întâlnirea cu ei să aibă caracterul unui eveniment. Spune tot ce
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
mai departe totul (sic!) pentru a păstra lucrurile înnămolite”. După atâta paranoică încredere în sine, micul pesimism final - degeaba e în stare, el, Claudiu Komartin, să facă totul pentru o lume în care nu mai e nimic de făcut! - ne reconfortează un pic în ideea noastră naivă că regăsirea normalității trece prin regăsirea modestiei. Un interviu cu Solomon Marcus În VIAȚA ROMÂNEASC| nr. 1-2 pe anul acesta, putem citi un instructiv și totodată atractiv interviu luat de Marian Drăghici, „cu admirație
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
energic: „M.F. își bate joc de tatăl meu. Să nu știe că încă din anii 1940 Pierre Emmanuel refuza acest apelativ ca să se distingă de Paul Claudel?” Și încă: „De ce să-l acuzi de «donquijotism» pe Pierre Emmanuel?” Protestul ne reconfortează: la noi, nivelul limbajului critic n-a atins deocamdată astfel de culmi de vehemență verbală! Ioan Alexandru s-ar răsuci în mormânt dacă ar afla că e „poet ortodox”. Iar Adrian Marino sau Marin Mincu ar scoate țipete de furie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2643_a_3968]
-
i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al seninătății, al chietudinii: "pe mine unul rîsul lui Caragiale m-a reconfortat întotdeauna, liniștindu-mă, împăcîndu-mă dacă nu cu lumea, în tot cazul cu Creațiunea. Vreau să spun: cu lumea lui Dumnezeu. Și mai vreau să spun ceva: anume că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
scrisori adresate membrilor familiei lui Frank Doel sau angajaților librăriei, deși pline de căldură și generozitate, sunt în general previzibile și convenționale și prin aceasta secundare în ansamblul corespondeței. În orice caz, cititorul este ținut cu sufletul la gură: când reconfortat de farmecul complementarității temperamentale a celor doi protagoniști, când busculat și uluit de devoratoarea pasiune pentru lectură și pentru carte a Helenei Hanff - cititoare flămândă ce ar vrea parcă să înghită tot. Comenzile ei sunt un adevărat potop, un amalgam
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante", "nihilismului" caragialesc, trecute rapid în revistă, li se preferă un aspect inopinat, cel al seninătății, al chietudinii: "pe mine unul rîsul lui Caragiale m-a reconfortat întotdeauna, liniștindu-mă, împăcîndu-mă dacă nu cu lumea, în tot cazul cu Creațiunea. Vreau să spun: cu lumea lui Dumnezeu. Și mai vreau să spun ceva: anume că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
ologi, copii, bărbați în putere înconjurau biserica tîrîndu-se pe coate și genunchi, conform unui vechi obicei, menit, se vede, a îndupleca o icoană făcătoare de minuni de la Nicula să-i ia în paza ei, să-i tămăduiască ori să-i reconforteze spiritual. Serafim, mitropolitul ortodox al Germaniei și al Europei Centrale și de Est, i-a învățat pe cei care au împlinit medievalul ritual: Spuneți "dă-mi, Doamne, răbdare" și așteptați o săptămînă, o lună, un an, cît va fi necesar
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
pentru care soluția aleasă de Stin nu era bună și avea să ducă la incredibile tensiuni. Dar nu era rolul ei acela de a spune adevărul. Scormonind în adâncul sufletului ei constată că diletantismul politic al lui Stin chiar o reconforta. Poate că tânărul nu era cu adevărat atât de iscusit. Faptul că se sacrificase pentru prima dată pe sine pentru ceilalți, renunțând la hrana în schimbul "minunii" sale, o făcu să se gândească la sorocul scurt pe care îl mai avea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trăsnet. La drept vorbind, ea îl considerase mort, dar, în graba cu care fugise de acolo, se prea poate să se fi înșelat. Ar mai fi vrut să o întrebe pe Odetta și multe altele, dar, biruit de oboseală și reconfortat de atingerea ușoară a degetelor sale, închise ochii și adormi. 32 în lumina leneșă și lăptoasă a unor zori fără soare, războinicii hiung-nu își ridicaseră tabăra, în tăcere, cu binecunoscuta eficiență. Urcați în șaua mărunților cai mongoli, se deplasau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mark, care-i era fidel, începuse să-l vorbească de rău pe Daniel, făcând aluzie la secrete întunecate din trecut, Karin se întorsese împotriva lui cu atâta brutalitate, încât nu-și mai vorbiseră săptămâni întregi. Acum, vocea lui Daniel o reconforta - era mai bună decât trecutul ei. El spusese întotdeauna asta, iar viața îi oferise acum o încercare ce avea să-i dea dreptate. Tonul lui Daniel risca s-o convingă. Prostia umană nu însemna nimic, în orice caz nu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa din bucătărie, la un metru unul de altul, agitați și sătui de vorbe liniștitoare. Ea se grăbi să plece înainte să spargă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barbara traversă camera spre Mark, cloncănind dezaprobator la complimentele lui. Weber o privi pe femeia asta grațioasă cum stabilește o complicitate cu cel pe care-l îngrijea. Cei doi îi aminteau de ceva - de cimpanzeii care își făceau reciproc toaleta, reconfortându-se printr-o flecăreală ușoară și instinctuală. Simți un junghi de invidie. Raportul ei era natural și nestudiat, mai bun decât ceea ce reușise Weber să stabilească vreodată cu pacienții săi după multă vreme. Era întruchiparea cordialității deschise pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adulții ar trebui să-și controleze comportamentul în permanență, dovedind copiilor că nu ne este indiferent nimic din ceea ce se petrece în jurul nostru. Excursiile tematice ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, dar și la educarea ecologică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural-științific. În cadrul excursiilor organizate copiii din grădinița noastră au dobândit o mare cantitate de informații despre munca omului, despre structura și condițiile de viață ale unor plante
Coronița prieteniei by Înv. Simina Ileana, Şcoala Heci, Locaţia Bursuc, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93017]
-
lor. Florile, frunzele arborilor, covorul de un verde pestriț al poienilor, norii, luna, munții austeri peste care sclipeau fulgerele în timp de furtună, cântecele păsărilor, murmurul pâraielor, viața oamenilor de la munte, toate lăsau urme adânci în sensibilitatea sa . Natura îl reconforta, îi insufla noi forțe vitale. Partea I a ,,Pastoralei” are titulatura ,,Impresii de bucurie trezite de sosirea la țară”. Tempoul (allegro ma non troppo) nu păstrează nimic din fervoarea acelui obișnuit ,,brio” beethovenian. Orchestra sună aici transparent, fraged, limpede, trezind
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]