4,978 matches
-
autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai vechi și mai noi, vorbesc de senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată". Definirile prin negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
fie cel adevărat") se înțeleg strategiile de selecție; se observă că, în contra tendințelor firești de ierarhizare a informației, nu Chișinăul e ales ca reper, ci destul de puțin celebrul Bîc (referirea la nașterea scriitorului "într-un sat pe malul Bîcului" e recurentă). Oricum, textul biografic din care am citat mai conține o ilustrare la fel de interesantă a strategiilor de omisiune: evitînd informația despre starea socială a familiei scriitorului, este evocată copilăria acestuia, exclusiv prin clișeele legăturii cu natura și cu poporul: "Copilărind printre
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul impenetrabil și imobil al măștii, și infailibila evanescență a figurii și trăirii de sub mască. Celălalt motiv recurent al romanului este oceanul: mișcarea permanentă a valurilor liniștește și sperie, tulbură și calmează în egală măsură, pentru că ea simbolizează tocmai această tensiune a implacabilului schimbării. Dacă tristețe e starea produsă de revelația acestui univers chinuit de propria sa instabilitate
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
personalități cu manifestări culturale pe cât de importante, pe atât de diversificate și nuanțate, etichetele au un rol pur orientativ. Pentru a face o (dureroasă) selecție din materialul imens pe care aceste discuții ni-l furnizează, am ales câteva dintre temele recurente: studiile culturale, canonul, situația criticii tradiționale, ilustrate prin doar câteva din opiniile exprimate. Studiile culturale sunt văzute fie că un "scenariu fundamentalist" agresiv de ănlocuire a literaturii cu studii mai cuprinzătoare, dar și mai superficiale (Ștefan Stoenescu), fie că o
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
masă de confrați, nici criticul sinistrat care nu poate prididi, nici librarul cu spațiul suprasolicitat, nici cititorul, incapabil de a opta, hărțuit de mass-media și așteptînd să se aleagă apele. Și totuși tradiția valului literar de toamnă continuă, în ciuda protestelor recurente. Ba chiar anul acesta a fost un veritabil tsunami, un record absolut: numai la categoria române au apărut, într-o singură luna, 511 titluri noi, dintre care 334 semnate de autori francezi (75 a debutanți). Toate acestea își dispută coloanele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
cam obosit, propune alții mai apropriați, și anume, „verificțiune” sau „veridicțiune”. Tot astfel „Gérard Genette”, teoreticianul, îl reduce momentan la tăcere pe „Fréderic (prenume de elecțiune și afecțiune) Genette”, verificționarul, pentru a lămuri, cu argumente din muzicologie, dacă temele sale recurente țin de riturnelă sau de refren. Dar, după cum spuneam, în această scriere fragmentară despre „continuitățile” și „discontinuitățile” trecute și prezente ale autorului veridicționar, printre temele recurente găsim timpul, spațiultimp, trăit sau visat, memoria în viziune bergsoniană, memoria în palimpsest, uitarea
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
și afecțiune) Genette”, verificționarul, pentru a lămuri, cu argumente din muzicologie, dacă temele sale recurente țin de riturnelă sau de refren. Dar, după cum spuneam, în această scriere fragmentară despre „continuitățile” și „discontinuitățile” trecute și prezente ale autorului veridicționar, printre temele recurente găsim timpul, spațiultimp, trăit sau visat, memoria în viziune bergsoniană, memoria în palimpsest, uitarea, timpul incorporat în viziune proustiană, muzica, jazz-ul, cu notele lui fantomă, literatura, arta sub diversele ei forme, „medialectul”, figura paternă și cea maternă, cu moștenirea
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
care au fost sancționate de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice. Spitalul a făcut provizii pentru 20 de ani de medicamente care nu erau o necesitate pentru pacienți. Este vorba de medicamentul Betaferon, folosit pentru tratarea sclerozei multiple recurent recidivantă, boală care nu este tratată cu predilecție sau în exclusivitate în Spitalul Militar Central. Asta în condițiile în care alte medicamente necesare pacienților internați în unitatea de elită a Ministerului Apărării nu au fost cumpărate, iar pacienții s-au
Comandantul Spitalului Militar Central, afacerist cu venituri de 40.000 de euro în doar 6 zile de activitate () [Corola-journal/Journalistic/25072_a_26397]
-
realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez poeme ca Tatăl nostru care ești în ceruri, Buna Vestire sau, mai încolo, Cântec de leagăn pentru Anaaugustinmarta ori Inima mea pustie ca pusta pustie). Există și o temă recurentă a extincției, imaginată acvatic (iar în legătură cu ea îi las pe alții să gloseze comparatist) și se pot identifica numeroase zone care, pur și simplu, comunică și se potențează reciproc, sugerând un efort de construcție mai apropiat regimurilor ambidextre (tipice romancierilor
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
de pe bulevard, leandrul din curtea de mahala, apusurile de soare contemplate de la etajul cinci sau vifornițele bântuind străzile vechi capătă o grandoare stranie și se încarcă de sensuri mitice. Enigmaticul fluture (animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul cu asfalturi încinse și monștri de beton. Capitala confiscă natura, dar nu pentru a o umili sau ucide ci, dimpotrivă, pentru a-i acorda, în
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
totuși riguros în demonia lui. Cei șase, rude și prieteni, pier conform verdictului Primului sau Marelui Vrăjitor, Alinător, Egalizator, Justițiar, Salvator, Stăpân, "ajutați" de răzbunătoarele lor consoarte (scârbite de mocirla lumii, frustrate, nimfomane, geloase), dar și de spectrele persecutoare, întrupare recurentă a crimelor morale, a delațiunilor sau lașităților adaptării. Fapt e că Ștefan Moise își rezervă pentru moartea sa Ziua Întâi, a unei Geneze adulterate prin încălcarea tuturor celor zece porunci. Romanul lui Nicolae Stan dă semne că oricând nebunia, depravarea
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din spuma portocalie/ a memoriei ceea ce ni s-a furișat prin ani a devenit,/ între zidurile realității, dogma cea mai cumplită." Laitmotive și imagini recurente încheagă o recuzită a reconstrucției imperfecte a lumii într-o formulă în care stările de spirit se organizează în realități absurde: "O halcă zdravănă din viața mea, Mona-Ra,/ de mult s-a întins pe hidrofanele străzi,/ felină feroce, gata oricînd
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
al fiziologiei lor. Lupul de stepă ratat care se mărturisește a fi Ștefan Borbely "visează" însă ordonat: când despre istoria culturală a zarurilor, când despre psihanaliză, când despre psihoistorie; când comparatist, când hermetic, iar alte ori chiar filosofic. Puținele elemente recurente se convertesc în chei de boltă ce încheagă - arhitectonic - volumul (raportul fond-formă, tandemul Schopenhauer-Nietzsche sau tentația criticii arhetipale), ilustrând un autentic sistem critic. Acest sistem își demonstrează valabilitatea prin perfecta adecvare a metodei la obiect. Un exemplu în acest sens
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
vede piciorul unui mort/ care tocmai dă colțul străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele tabloului// și întoarce-l cu fața la perete// acolo zăpada nu este altceva decît o apă/ care vopsește pielea în albastru? (tabloul). Motivul tabloului e recurent: "după colț chiar în spatele ușii/ atîrnă un tablou/ într-o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
unor subiecte distincte - toate, totuși, în legătură cu Europa Centrală și fiecare carte în sine se dovedește a fi o lectură interesantă, a le citi ca pe un întreg e un exercițiu extrem de util în măsura în care scoate la lumină o serie de teme recurente, de leit-motive ce se pot transforma într-un index de adevăruri general-admise despre Europa de Mijloc. Intrat în desuetudine după dispariția Imperiului habsburgic și decăderea Vienei din drepturile sale de metropolă, conceptul de "a treia Europă" a reintrat în actualitate
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
este, descoperim, una perfect organizată, prin principiul numărului patru. Totul trimite spre imaginea luminii în amurg, a luminii care coboară, spre ideea coexistenței posibilităților multiple care nu se anulează reciproc: de la numele crailor, la descifrarea semnificațiilor personajelor secundare, a simbolurilor recurente și imaginea generală, holograma, cărții. În poveștile lui Creangă sînt deconstruite sensuri inedite: Dănilă Prepeleac este un text despre cum se poate delimita umanul de non-uman, Soacra cu trei nurori ne permite să sesizăm cum lucrează distanțarea ironică a autorului
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
arată în volumele tipărite în exil: parabole, elegii, poeme ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește constanțe: nodurile simbolurilor și ale temelor recurente indiferent de epocă (îngerii întorși, bătrîni sau bolnavi, îngerii călăi, erezia, visele, poemele erotice, la fel de importante în economia operei și de o valoare comparabilă cu cele religioase, reflexul realității imediate, oricît de voalat, ș.a.m.d.). Alexandru Lungu - Ninsoarea neagră
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
fără nici o exagerare, un eveniment. Prea puțin familiarizat cu teoriile pragmatistului american, publicul din România are acum ocazia să se inițieze în dezbaterile contemporane din domeniul filozofiei analitice, mai exact în disputele privitoare la realism și antirealism (una dintre temele recurente ale primului volum), dezbateri ce antrenează, practic, toate domeniile culturii, critica literară, ca și biologia sau fizica, morala ca și politica. Pe bună dreptate Andrei Marga, autorul prefeței, remarca nonșalanța cu care filozoful traversează frontierele domeniilor și aduce perspective noi
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
circulă productiv prin etapele lirismului indigen: Poetul are, la drept vorbind, două serii complementare de "epigoni": o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de exercițiul recurent al (cam) aceleiași structuri, promovată prin formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci, izotopia sa". Așa cum un regizor actual intervine, uneori extrem de voluntar, în textul piesei de teatru pe care o pune în scenă, Al. Cistelecan are ambiția
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă abilitate și finețe în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația de a 'remilitariza' imaginarul") și "insurecția imaginarului", a "apelor
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
acutei lucidități cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, nu numai pentru că introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), nu numai pentru că intelectualizează și cerebralizează experiența imediată, ci și prin faptul că tema de bază, recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. în discursul ținut cu prilejul decernării Premiului Nobel, Bellow spune: Există, într-adevăr, o imensă
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
acutei lucidități cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, nu numai pentru că introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), nu numai pentru că intelectualizează și cerebralizează experiența imediată, ci și prin faptul că tema de bază, recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. în discursul ținut cu prilejul decernării Premiului Nobel, Bellow spune: Există, într-adevăr, o imensă
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
elogiată ampla operație "arheologică", de recompoziție a contextului din care și-a tras sevele opera în cauză, în raport cu care s-a cristalizat. Unicatul apodictic al pieselor sale apare documentat prin impresionante lecturi concentrice vizînd o serie de concepte-cheie, de aspecte recurente sau prevăzute cu un halou de varii sugestii. Astfel plecînd de la banalul termen de bal și de la observația că autorul Plumbului e singurul poet mare băștinaș, care scrie despre baluri (Arghezi, Barbu, Blaga n-o fac), e montat un detaliat
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
scadență fatală pe termen mai lung, și care a constituit pentru cîte un intelectual mai tînăr, cum eram eu pe atunci, un lamentabil subiect de scandal�. Salutăm privirea limpede a eseistului care înțelege a respinge �judecata strîmbă� ce se străduiește recurent a justifica trădarea, conform căreia fără colaboraționiștii noștri situația ar fi fost și mai sumbră, deoarece aceștia au mai �salvat ce se mai putea salva�: Mă grăbesc însă să adaug că "beneficiul" social al trădării intelectualilor din cîmpul literar și
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
nu intră cîtuși de puțin în conflict cu scepticismul. E mai degrabă singura bucurie care ne rămîne și singurul sens pe care îl poate revela existența noastră: să descoperi că aceasta, în pofida a toate, e țesută din teme și motive recurente, pe care le putem socoti niște „miteme” personale, și să vorbești despre ele - sau, mai bine, să faci din ele suportul unei opere. În prefața antologiei pe care ai publicat-o în 1983, la Editura Gallimard, cu titlul Suprarealismul în
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]