93 matches
-
care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scrutând întunericul umed cu ochii lor bulbucați. Se năpusteau înainte, nor după nor, în rafale de vânt colorat, purtați de dragoste și de chimism, fără să știe ce caută, fără să caute, dar găsind în fiecare clipă unicul drum către redempțiune, calea față de care Tao și Vedele și idolii și religiile și drogurile și poezia sânt doar triste surogate profane. Dar mântuirea nu era pentru toți, nici pentru mulți, nici pentru unii, căci nici credința și nici faptele nu ajută, ci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin Isus, omenirea răstignise această ipostază a divinității, prin sacrificiul Mântuitorului, acesta se risipise în lume, făcând să participe toată făptura la divinitate, însă omenirea ignorase caracterul divin al creației și izgonise cu totul spiritul din univers. - Deci crezi că redempțiunea a fost zadarnică? E interesant! - Ha? exclamă uluit Simion, neînțelegînd. Mi-au omorât hainele, îmi fură toate vorbele. "Hotărît, își zise Felix, e nebun." G. Călinescu XIII Stănică se lăsase târât acasă de Olimpia, dar ciuda i se zugrăvea pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inconștientă și carnavalescă exaltare în Anul României Universale, printr-o tristă și grandioasă emigrație. Suferința reală, banalizată prin supraexpunere sau supralicitare, devenise un produs de export, un simplu slogan identitar-publicitar care nu mai ducea nici spre compasiune și nici spre redempțiune. Atunci am găsit una din temele romanului Asediul Vienei, înscrisă în strigătul voios-bezmetic al lui Gheretă: „Oameni buni, am învins! Oameni buni, am murit!“. El anunța în fapt moartea unui punct cardinal, Estul, cu conotații politice. Orice pierdere lasă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
multe ziare l-au refuzat... Mai târziu renumitul scriitor, pe care un american, cunoscut de mine la Moscova, l-a pus alături de cei câțiva români prin care ne cunoștea el pe noi, Lipatti, Enescu și Brâncuși, a simțit nevoia unei redempțiuni și s-a făcut preot. Iată, am gândit eu, când am auzit de această ultimă știre, cum poți deveni curat și intangibil după o viață plină de peripeții... În toamnă am părăsit Bucureștiul și m-am prezentat la recrutare, la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat capital, refuzându-i nefericitului orice posibilitate de redempțiune (să ne amintim, de pildă, descrierile dantești din Cântul al XIII-lea al Infernului, în care sinucigașii sunt sfâșiați de câini în pădurea crescută din propriile lor umbre trupești). Aceasta nu-i va împiedica însă pe spanioli ca, o dată cu descoperirea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
claustrofobie (moștenită fidel de la ramura maternă și augmentată de numeroase meleuri turistice) nu îmi va permite niciodată să mă strecor prin oceanul de carne, așezat în contrapunctul Pacificului. Ochii mi se îngustează, scanând împrejurimile, în timp ce mintea încearcă să găsească o redempțiune fizică. Constat cu uimire că promenada de lângă faleză este complet liberă, însă o fâșie lungă, pe care scrie, cum aveam să aflu ulterior, "accesul interzis", îi face pe temătorii și corecții japonezi să nu se apropie de drum. Cu o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
propria lui familie, ucisă în bombardamentul aliat de la Hamburg. Pe plajele din Pacific, în jungla din Birmania, în deșert ori în întinderile frontului european, istoriile lui Ernie Pike reconstituie parcursul delicat al omenescului. Povești despre răz boi, moarte, păcat și redempțiune, poveștile lui Ernie Pike sunt povești despre om și tribulațiile sale. Tropicul Capricornului Africa și Caraibele sunt pentru Hugo Pratt placenta din care se nasc visele sale. Corto Maltese și Koinski, doi dintre argonauții ce cutreieră mările de uscat și de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decupată din Vechiul Testament, o poveste în care omenescul își revelă taina, iar confruntarea se desfășoară pe acest fundal al jurământului depus pentru fondarea unei cetăți a lui Dumnezeu. Un été indien posesă grandoarea tragică, dar și doza de speranță în redempțiune din Litera stacojie. Sfârșitul Noului Canaan nu este adus atât de invazia răzbunătoare a indienilor, cât de povara de întuneric și de crime ce nu mai poate fi ținută în adânc. Moartea este sacrificiul prin care este potolită foamea de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi susținu privirea cu răceală. — Poate că a fost deșartă. — Hulești. Nu asta ne Învăța marele Ptolemeu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la sânul lor. Un zâmbet Îi lumină chipul. Expresia Îi deveni Împăciuitoare, iar glasul Îi reveni la tonurile afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care supune frumusețea scânteietoare a științei dinaintea mizeriilor Pământului. Cât despre Redempțiune, să știi că ea nu Îmi contrazice argumentul. De fapt, era prevăzută Întocmai de roatele stelare și anticipată de conjuncția lui Marte și Jupiter În Pești, atunci când s-a născut Mântuitorul. Dante Își Îndulci și el tonul glasului. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cunoscuse înainte, ca și cum ar fi primit o lovitură dinăuntru. Deci despre asta era vorba de la bun început. Maggie auzi din nou vocea lui Judd Bonham, când o cooptase în această însărcinare. Anularea păcatului prin răscumpărare, spusese el. Pomenise chiar și redempțiunea. Asta e șansa ta. Vorbise atât de delicat, cu vocea dulce a rațiunii. Și cu toate astea spusese opusul adevărului. Nu voia ca ea să vină la Ierusalim și să-și repare greșeala din Africa, ci ca s-o repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iubitei, are douăzeci de ani, e-atît de proaspătă, te ascultă cu ochii mari, ca un copil. Pe urmă mîna urcă, coșmarul se destramă, ceașca cu cafea se sparge, se răstoarnă scaunul și după 9 luni apare-un nou-născut. Puterea de redempțiune a cuvîntului... zice Ștefan. În sens religios, am dubii că te poți mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi să facă proze scurte. În oricare alt sens, te poate ajuta, teoretic, să-ți păstrezi identitatea. Izbăvindu-te de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă un loc aparte În memoria cititorilor francezi. Mai mult, Pascal Quignard, deși fidel convingerii că cel mai mare blestem al umanității este acela de a resimți permanent nevoia redempțiunii - așadar și pe aceea a unui Salvator - se așează totuși În pragul castelului Isoldei celei Albe, cu stiloul În mînă, oferindu-i mîntuirea, adică un cal troian. Pascal Quignard se vede de fapt urmașul lui Albucius, autorul frazei citate În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atunci cînd procesul s-a declanșat, românii, care aflaseră cîte ceva despre „the American Way”, nu s-au lăsat seduși de mitologia șansei numite Lumea Nouă. Pentru ei, pămîntul spre care se Îndreptau atîția visători nu era un țărm al redempțiunii, unic și suficient celui devenit american. Așa se explică revenirea În țară a primilor descinși pe tărîmul Americii, care nu erau de fapt niște adevărați emigranți. Întoarcerea acasă, după adunarea unei sume de bani, nu se datora numaidecît inadaptării românului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o "sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda uniformizării, universul uman caragialian "se sustrage calapodului" (Zarifopol). Din această radiografiere în diagonală a contribuțiilor exegetice în domeniul tipologiei caragialiene rezultă diversitatea abordărilor, dar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a suferinței și a redempțiunii. În prima situație, așa cum remarcă Virgil Vătășianu, cel care realizează o interesantă monografie a operei, pictorul urmărește un raport descriptiv, moartea dobândind sensul unei binecuvântări. "Personajele compoziției erau dela început determinate: unul din ele trebuia să fie fratele său, altul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]