264 matches
-
părți integrante ale formelor superioare de învățare. În diagramă sunt reprezentate în dreapta rezultatele obținute de fiecare tip de învățare (figura 1). III.4.Teorii actuale ale învățării Două considerații preliminare stau la baza concepției lui Gagne. Înainte de toate trebuie evitat reducționismul teoriilor istorice asupra învățării, care au consfințit anumite prototipuri particulare de învățare, absolutizând cazuri determinate supuse stadiului experimental (asociația, reflexele, memorarea listelor verbale). În al doilea rând, trebuie să avem în vedere, așa cum apare din observațiile mai largi și nepreconcepute
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
a unei diferențe de Înțeles Între părțile poemului. O imitare puerilă, o maimuțărire a ceva căruia autorii nu i-au prins Încă sensul și gustul. (exemplele au fost culese din poeme primite pentru concursul ROMANIAN KUKAI În lunile aprilie-iunie 2007) Reducționismul Se poate scrie haiku fragmentat fără să fie vorba de un kireji veritabil. Este cazul cunoscutei teorii americane a celor două părți, phrase and fragment, susținută de Edward Weiss cu exemplificări din poemele sale și ale lui Bruce Ross, pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ci de imagini care fac parte, evident, din același Întreg: totul și partea, Întregul și detaliul. Dacă ne gîndim mai bine, În felul acesta se vulgarizează acea surprindere a clipei și a revelației În haiku. Există În teoria respectivă un reducționism evident. Clipa (revelația cu profunzimea ei spirituală nevăzută) devine doar platitudine a unui instantaneu fotografic. Diferența aparentă dintre cele două părți este doar de cadraj care explicitează cerceveaua spațio-temporală În care un blitz luminează un fapt banal. La urma urmei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
doar dimensiunile banalității strict localizate spațial, temporal și evenimențial. Cu asemenea coordonate (mai curînd meschine), spiritul, ca a patra dimensiune, este mai degrabă izgonit din lume. Dacă nu cumva se sfiește să se mai arate. Minimalismul aparent - mimarea datării Dacă reducționismul Însemna că diferența este redusă la Înglobare, din cele puse aparent alături una din părți fiind doar cerceveaua spațio temporală În care se desfășura o scenă, se poate doar mima acest lucru, cochetînd cu o structură minimalistă. Astfel, alăturarea, aparent
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pot fi determinate empiric și care nu constituie culturile în totalitatea lor". Leslie White a fost și el un fidel susținător al evoluționismului secolului al XIX-lea (Morgan, Tylor, Marx și Engels,). A respins relativismul cultural promovat de Boas, precum și reducționismul biologic al lui Herbert Spencer. În rândul evoluționiștilor materialiști contemporani se plasează și Richard Dawkins cu tezele sale despre existența evoluției universale în absența oricărui plan divin. Ochiul uman un exemplu preferat de Dawkins este departe de a fi un
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Ajungem astfel la o etică dezantropomorfizată, necentrată pe om. De aceea, consider că prejudecata asocierii ecologismului cu stânga politică, adică cu social-democrația și socialismul trebuie pusă în discuție. Cred că se fac două erori în interpretarea politică a ecologismului. 1. Reducționismul politic. Ecologismul nu este prin natura lui o ideologie politică, ci are o origine intelectuală, adică una de tip cultural, filosofic, științific. 2. Ecologismul, când este redus la origini politice, este plasat la stânga spectrului politic. Resping ambele idei. Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prezentate și explicate, și nu doar cu titlu de trecere în revistă, concepții ale unor reputați economiști (precum W.Euken, J. Schumpeter, J. Kornai etc.) sau sociologi (de ex., K.Polanyi). Complexitatea societății și economiei, ne spune implicit autorul, recuză reducționismul pozitivist și gîndirea unică, privilegiind pluralitatea viziunilor și competiția ideilor. Cum este în viața socială, așa e și în teoria despre societate. Altminteri, ajungem la paradoxul pozitivismului social: ideea sau concepția respectivă funcționează în practică, dar nu merge în teorie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la baza reprezentării economiei de piață în tradiția walrasiană, care abordează capitalismul real plecînd de la ecartul său față de modelul pur, adică prin imperfecțiunile sale provizorii. Multidimensionalitatea și interdependența constituie teme esențiale ale paradigmei sistemice, care se îndepărtează cu necesitate de reducționismul exprimat prin "criteriul" ceteris paribus (toate celelalte variabile sunt presupuse constante). O ilustrare în acest sens este dată de relațiile dintre economie și politică. Capitalismul este adesea definit ca sistem economic independent (Smith, Marx, Weber, Schumpeter, Becker ș.a.). Dar studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de cauzalitate, realitate și certitudine și niciuna dintre acestea nu mai poate fi definită În termeni absoluți. Anularea teoriilor clasice a condus, de asemenea, la contrazicerea unei abordări elementare a modului În care știința Înțelege lumea, o abordare cunoscută ca reducționism. Oamenii de știință au presupus de mult că cel mai bun mod, și poate unicul, de a Înțelege ceva este de a vedea cum se potrivesc piesele sale componente. În cercetarea medicală, atenția este focalizată asupra Înțelegerii „mecanismului de acțiune
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
poezie. Care, eventual, ar putea fi înalt apreciată în mahalaua de jos a orașului Cluj sau București”. „Judecata” dlui I.N. este multiplu amendabilă. Ea exprimă - fără echivoc - o mentalitate retardatară, defazată, predispusă - din comoditate și imobilism intelectual - la un vulgar reducționism al noțiunilor. Deși n-a citit prea mult din literatura postmodernă românească (din cea occidentală nici atât) - bănuim, la drept vorbind, un imens lapsus de lectură, nu știu dacă poate vehicula câteva nume de autori - domnia sa are o opinie demolatoare despre
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ideologia, la modul fundamental, cu marxismul, teoreticieni ai democrației precum Giovanni Sartori contrapun prezenței acesteia în politică "mentalitatea pragmatică", iar prezenței sale în sfera cunoașterii "adevărul" sau "știința". O asemenea poziționare față de problematica ideologiei deține în subsidiar nu numai un reducționism nejustificat (pe urmele căruia conceptul riscă să nu poată semnifica nimic altceva decât marxismul de factură comunistă 425), ci și o concentrare de "dogmatism semantic" specifică, de altfel, repertoriului respingerii facile a ideologiei. Un fapt cu atât mai surprinzător, cu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Neagu, Ștefan Bănulescu, Mircea Dinescu) și „Olteniei arhetipale” (Marin Sorescu, D. R. Popescu, Adrian Păunescu), criticul revine în „Centru” odată cu „valul al treilea” al bucureștenilor (Petru Popescu, Mircea Ciobanu, Gabriela Adameșteanu, Mihai Zamfir și Mircea Cărtărescu). Tocmai datorită acestui potențial reducționism își propune U. „să recupereze imagini pierdute, abandonate, uitate, ale unui timp important pentru cultură, fără să solicite restaurările aberante ale utopiilor respective”. N-am spus încă totul despre modul de caracterizare al lui Cornel Ungureanu. El nu este deloc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
se descrie ca restaurare a acestei memorii, ascunsă în țesătura materială a lumii. Cel de-al doilea capitol are în vedere alte două dimensiuni ale conceptului de „experiență“: cea teologică și cea politică. Le discut împreună, pentru a evita un reducționism des în tâlnit în istoria receptării lui Benjamin: acela al înscrierii autorului în rândul teoreticienilor marxiști ai culturii. Scholem arată convingător cum opțiunea politică (de altfel, neasumată total) este accidentală la Benjamin și cum lectura pe care acesta o face
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane sunt transpuse asupra universului perceput în mod obișnuit ca inanimat. Nu e aici doar o figură de stil, ci o modalitate de a contrui universul poetic, alternativă preferată reducționismului uman și pierderii în clișee. Absurdul lumii e reflectat în răsturnările de imagine, textul renunță la coerență în favoarea unui imaginar care continuă parcă jocurile avangardei, dar scopul pare a fi acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
limbi naționale existente într-un teritoriu relativ mic. Ajunși cu analiza evoluției societății medievale în acest punct, din textul inițial am renunțat la câteva zeci de pagini în care erau expuse o serie de probleme precum: Evoluția noțiunii de Renaștere; Reducționismul scolastic medieval; Primele școli ale Evului Mediu în Europa (anii 400-800); Filonul european al primei Renașteri (Renașterea Carolingiană, anii 742-814); Renașterea, un proces desfășurat în valuri succesive (sec. IX-XIV); Dante Alighieri (1265-1321), heraldul Renașterii. Sper ca acest material deja scris
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
distincte. În consecință, spune istoricul, trebuie să privim lucrurile ca toturi unitare. Chiar dacă le-am privi din perspectiva părților separate, ca fiind constituite din diferite lanțuri cauzale conectate în timp, tot nu trebuie să fim deosebit de interesați de această abordare. Reducționismul cauzal este lipsit de viață, în timp ce savoarea și fascinația realității umane stă în detaliile sale. Așadar, punctul de vedere științific, bazat pe afirmații nomologice discrete ne dezvăluie numai puțin din ceea am dori să aflăm. Specialistul în științele naturale, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
privite ca lipsite de conținut empiric (analitice). 2.2.1. Respingerea dogmelor În "Two dogmas of empiricism", Quine își stabilește ca sarcină respingerea a ceea ce el consideră a fi două dogme acceptate de pozitiviști: distincția analitic / sintetic (dogma 1) și reducționismul (dogma 2), i.e. "opinia că fiecare enunț cu înțeles este echivalent cu o construcție logică din termeni care se referă la experiența imediată" (Quine 1964: 346). Pentru asta, el se folosește de trei argumente: argumentul circularității, argumentul care pleacă de la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fost încă trasată o graniță între enunțurile analitice și cele sintetice. Că există o astfel de distincție care trebuie trasată este o dogmă neempirică a empiriștilor, o credință metafizică." (Quine 1964: 358) O altă dogmă împotriva căreia argumentează Quine este reducționismul. Conform acesteia, "fiecare enunț poate fi confirmat sau infirmat, luat separat de celelalte" (ibidem, p. 361). Problema cu această poziție e că nu poate rezista fără o teorie a confirmării, iar găsirea unei astfel de teorii s-a dovedit a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că, dacă evidența empirică se răsfrânge asupra întregului sistem și nu doar asupra unui enunț din cadrul acestuia, la fel se întâmplă și cu conținutul empiric sau cu înțelesul. În "Two dogmas of empiricism", Quine introduce holismul doar ca alternativă la reducționism, fără, însă, a oferi vreun argument pentru acesta 70, în afara plauzibilei povești de la începutul secțiunii 6 "Empiricism without the dogmas". În alte părți, Quine oferă, însă, două argumente pentru această poziție 71: argumentul învățării limbajului și argumentul practicii științifice. În
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Pe de altă parte, o dogmă forțează datele discrepante să se potrivească modelului sau le exclude. Engel (2002) susține că modelul biomedical a devenit o dogmă care tolerează două posibilități pentru latura socială și comportamentală a ființei. O posibilitate este reducționismul, care transformă orice tulburare comportamentală într-o boală psihică ce trebuie gestionată de disciplina psihiatrică. A doua posibilitate este excluzionismul care consideră boala psihică un mit și propun eliminarea psihiatriei dintre ramurile medicinei. Chiar dacă cele două viziuni se situează la
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
creativității acoperă, de fapt, două aspecte distincte, deși interconectate. Pe de o parte, e vorba despre situarea acestei dimensiuni în cadrul proceselor cognitive, în urma căreia creativitatea ajunge în cele din urmă să fie anulată ca atare. O expresie caracteristică a acestui reducționism este populara teză a embodiment-ului115, potrivit căreia diversele categorii lingvistice ar fi doar niște reprezentări ale experiențelor "senzo-motorii" provenite din interacțiunea corpului omenesc cu mediul înconjurător. Or, după cum observa Mircea Borcilă, în acest fel cognitivismul se întâlnește tocmai cu generativismul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
este schimbare de limbaj. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT călătoria populează vorbind petrecerea ei aridă în urmări, traversarea Siretului moment de stăruință a-l însemna, serată de lumini tot ce fură deplin mintea, amploarea neomenească a visului de epocă în tot reducționismul literar, Pașcani momentele de suficiență, val albastru la a cincea linie, sîngele Blaga se trage înapoi în părinți, în ei prefacerea mase deplasate de mărfar la nord, vagoane poloneze, reluarea relevmentului local, impunerile CFR și fantoma luncii de Siret, garnitura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lucrurilor, la lunecare oblică pe lîngă ele, iar acum pe superlative, cum te încălzești în sînul lor vede tunelul, 15-20 de secunde, drum de versanți narativi, privirea sus! subtilitățile pe noul bazin hidrografic, totul înclină Mureș cum înclinase Olt, dramatic reducționismul turistic al lumii, peisajul total, volumetria montană victimizate, cu Izvorul Mureșului pătură de zăpadă, ce are de sfîrșit vălurirea de sine? pas pe gol, cu umbletul, monstruos, de-ar fi, al fericirii, Voșlăbeni, pînă la întoarcerea în casa de idol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
părți integrante ale formelor superioare de învățare. În diagramă sunt reprezentate în dreapta rezultatele obținute de fiecare tip de învățare (figura 1). 2.4.Teorii actuale ale învățării Două considerații preliminare stau la baza concepției lui Gagne. Înainte de toate trebuie evitat reducționismul teoriilor istorice asupra învățării, care au consfințit anumite prototipuri particulare de învățare, absolutizând cazuri determinate supuse stadiului experimental (asociația, reflexele, memorarea listelor verbale). În al doilea rând, trebuie să avem în vedere, așa cum apare din observațiile mai largi și nepreconcepute
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
PCR i-a permis lui Ion Ianoși să cunoască din interior funcționarea aparatului puterii. Cristian Vasile sesizează că deși este un marxist deschis către nuanțe, "ospitalier" și susținător al existenței unei intelectualități de stânga, Ion Ianoși suferă de un "straniu reducționism" atunci când se referă la dreapta și intelectualii de dreapta situați toți pe același eșichier, fără să existe vreo trimitere la centru-dreapta. În opinia lui Cristian Vasile, cartea lui Ion Ianoși este esențială pentru "istoricul vieții politice și ideologice de după 1945
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]