403 matches
-
celei monumental istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu nu ar fi, totuși, nici în felul acesta mulțumită; o recunoaște chiar monografistul. El scrie: "Direcționarea către roman vine, paradoxal, dintr-o inaptitudine pentru miniatural, pentru simpla metodă reducționistă a fenomenologiei husserliene, care, punând lumea între paranteze, o uită în favoarea esențelor". Să fie însă altă accepțiunea pe care Mihail Diaconescu o dă fenomenologiei (firește, epice) și Theodor Codreanu nu se putea, oare, să nu o admită? "De aceea (va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la 6 noiembrie 1994, la Arrábida, de Lima de Freitas, Edgar Morin și Basarab Nicolescu) și ponderea acestuia în gândirea (nu doar) europeană s-a augmentat constant. Revenirea la logica triadică (a terțului inclus), după secole de domnie a conceptului reducționist "adevărat/fals", este o prezență tot mai vizibilă în realitatea contemporană. Realitate ce nu mai încape în grilele statuate în ultimele 2-3 secole; întâlnim fenomene cărora nu le putem afla cauza, necum efectul (efectele). Cu atât mai puțin reflectarea lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceste "construcții" ale deconstructiviștilor postmoderniști. Ontologia, demonstrează Theodor Codreanu, a fost eliminată din ecuația gândirii lor partizane, transcendența suprimată sau caricaturizată până la consecințe inverse, iar adevărul se pomeni ocultat prin mutilare și falsificare tendențioasă de către o logică binară, rigidă și reducționistă. O dublă referință, la Noica și la Eminescu, lasă să se întrevadă o explicație epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el aduce mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodemos, nu l-a susținut într-o afacere de promovare politică. Și a văzut trecându-i pe sub nas guvernarea Macedoniei, la care râvnea, atribuită unui dușman al său. De atunci, el începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să devină, chiar prin aceasta, accesibilă ca experiență oamenilor din altă țară sau altă epocă” (Lévi-Strauss, 1978, p. 27). Această generalizare a experienței, a faptului social- utilă, de altfel, în procesul de comunicare - ar putea părea la o primă vedere reducționistă. Generalizarea devine însă un fenomen posibil și util metodologic dacă facem apel la modul în care Lévi-Strauss vede acțiunea de comunicare prin intermediul instrumentului său: limbajul. Pentru autor, limbajul este un fenomen deja constituit care, în mod firesc, este învățat de către
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
așteaptă vorbitorul respectiv de la el (acest lucru se poate face foarte simplu, prin enunțarea scopurilor prezentării de către vorbitor); 4) Cutright afirmă că vorbitorii trebuie să ia în calcul faptul că disensiunea și conflictul sunt sănătoase și reale. Absența conflictului este reducționistă, iluzorie și suspectă; conform acestei propoziții, haosul recunoaște și respectă puterea turbulenței, aceasta din urmă fiind esența creativității în sistemele haotice. Ideile necontestate sunt suspecte, iar puterea lor în fața inevitabilului curs al turbulențelor este foarte redusă (în proiectarea discursului știm
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
avut o importanță crucială asupra științelor educației. Aceste tendințe, surprinse și de C. Bîrzea în lucrarea Arta și știința educației (1995), le-am analizat cu un alt prilej (Ciolan, 1996) și le dezvoltăm în continuare. a) Inversarea raportului dintre abordarea reducționistă și abordarea holistă. Raționalitatea analitică are la bază: - divizarea întregului în părți componente; - analiza și explicarea acestor părți în mod independent; - juxtapunerea explicațiilor parțiale în vederea configurării unei imagini a ansamblului. Acest mod de gândire, bazat pe reducerea complexității la elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și eficientă asupra realului, dar nu și o apropriere deplină a sensurilor și semnificațiilor. Considerând așadar, odată cu R. Thom, activitățile științifice ca un continuum cu doi poli, al înțelegerii și al acțiunii, se face un prim pas în depășirea epistemologiei reducționiste în favoarea uneia măcar bipolare, ambivalente. Încercăm să surprindem în continuare câteva consecințe ale acestei orientări asupra educației: • reevaluarea modelului parcelar al științelor educației, caracterizat de împărțirea mai mult sau mai puțin artificială pe (sub)discipline specializate: psihologia educației, sociologia educației
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
perspectivă personală, civică, socială sau ocupațională”. Chiar dacă nu reprezintă o altă formă de educație sau un rezultat al diversificării câmpului educațional, educația permanentă constituie un principiu de bază al învățământului contemporan. În multe studii, educația permanentă este definită în manieră reducționistă, din perspectivă unilaterală, ca fiind educația continuă, realizată pe tot parcursul vieții. Este surprinsă doar dimensiunea temporală. Învățarea pe tot parcursul vieții este însă un concept multidimensional, care implică: 1. dimensiunea orizontală („spațială”) - lifewide learning -, care se referă la prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el aduce mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodemos, nu l-a susținut într-o afacere de promovare politică. Și a văzut trecându-i pe sub nas guvernarea Macedoniei, la care râvnea, atribuită unui dușman al său. De atunci, el începe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre leadership-ul organizațional sunt în general independente de context. Studiile de până acum s-au axat pe lider, trecând cu vederea alte elemente semnificative cum ar fi subalternul și contextul. În viitor, cercetările privind leadership-ul trebuie să renunțe la strategia reducționista și să îți dea seama că „liderii sunt doar un element dintr-o rețea interactivă, care este mult mai mare decât ei. „(cf. Marion și Ulf-Bien, 2001Ă. B.J. Avolio propune o nouă abordare în leadership, aceea concentrată pe subaltern. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
pare deosebit de important și mai apropiat preocupărilor mele. Nu pot admite că numai partidele și politicienii sunt opaci și deficitari în raport cu demersurile ideologice. Determinismul linear și mecanicist, pozitivismul transplantat, ca atare, din științele naturii în științele sociale, darwinismul social, istoricismul reducționist din gândirea modernă au alimentat și influențat, de la caz la caz și în ponderi diferite, naționalismul radical și xenofob, socialismul luptei de clasă, comunismul partidului unic, fascismul statului total și corporatist, nazismul dominației rasiale, toate acestea percepute în lumea postmodernă
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Akari tinde astfel la o erotizare a lumii, deopotrivă violentă și rafinată, Trage-mi-o este clar îndreptat împotriva machismului, pe care l-ar valoriza pornografia. Dar această distincție între captare și subversiune, oricât de aplicabilă ar fi, este totuși reducționistă. Fiecare operă are propriul mod de captare sau subversiune a dispozitivului pornografic, un mod de a-l pune în slujba unui univers singular. Să luăm exemplul romanului Lust [Pofta] (1989) de Elfriede Jelinek, care a obținut în 2004 Premiul Nobel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
parodice. Retezând pilonii clasici ai demersului policier, Raymond Chandler înghesuie într-un culoar aparent strâmt - culoarul onorabilității - una dintre cele mai stufoase forme de literatură populară. Chiar practicată de mari maeștri, o astfel de literatură se dovedește acut limitativă și reducționistă. E drept, Chandler apelează la semitonul construcției dubitative: „Dacă este...” (If it is...), dar o face doar pentru a-și dovedi controlul absolut asupra domeniului. Romanul polițist nu e doar „o povestire fragmentată ce operează într-un climat mental rece
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea (în sensul actual: de acțiune conjugată a elementelor raționale și emoționale) este condiția sine qua non a existenței discursului polemic. Sintetic și puțin reducționist, raportul între retorică și dialectică poate evidenția distincții de genul: monolog-dialog, persuasiv-euristic, ipoteze-teze, asertiv-dubitativ, însă, în practica discursivă, lucrurile nu pot fi strict demarcate, iar teoria a ajuns la puncte de vedere disparate și complexe, cel puțin în ceea ce privește retorica 23
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri ale simultaneității (ideea că singura realitate este durata individuală și că, prin construcția unui timp comun tuturor conștiințelor, știința fizică s-ar caracteriza printr-un timp artificial, deoarece este exterior față de durate). Tocmai această experiență
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
presupuneri, opinii, idei pernicioase. - Educatorul trebuie să răspundă nevoii globale de cunoaștere a elevilor, nu se va abate de la întrebările lor, nu va evita răspunsurile și nu le va neutraliza curiozitatea prin apelul la banalități, dogme, mitologii sau discursuri explicative reducționiste, simplificatoare. - Cadrul didactic va refuza să răspândească informații din domenii care le relevă mai mult ca ideologii decât în calitate de cunoștințe. El va acționa pentru a rezista autorităților ideologice, politice sau administrative care se servesc de învățământ pentru a înstrăina spiritele
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
trăiesc în ea sunt solidari cu natura, sunt responsabili de ceea ce fac și ce li se întâmplă. Diminuarea decalajelor și a sărăciei este problemă majoră din considerente legate de supraviețuirea noastră în ansamblu. Se propun planuri, programe, proiecte, modele, soluții reducționiste, însă, față de complexitatea lumii în care trăim, în care faptele și fenomenele societale integrează, în același timp, dimensiuni economice, tehnice, sociale, politice, culturale. Noua mondialitate pare să inducă un fel de dependență a societăților de un ansamblu coerent de legi
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
patogene de asemenea, fiindcă se asociază cu numărul mare de ore de muncă (oamenii se pot îmbolnăvi și muri de multă muncă...), cu transportul, migrația, slăbirea sau ruptura legăturilor cu familia 375. Oricât de fascinante ar fi, aceste cercetări sunt reducționiste dacă vor să evidențieze o relație de tip cauză-efect. Cercetările longitudinale pot fi convingătoare doar dacă demonstrăm că o cauză postulată precede în timp un efect observat, însă modul nostru obișnuit de a vedea boala este profund impregnat de viziunea
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
vindecători tradiționali, vindecători moderni, vânzători de medicamente, automedicația sau lipsirea de tratament). Cercetarea stării de sănătate sau boală Experimentarea baza testării ipotezelor în fizică, în biologie este inaplicabilă în societatea oamenilor, din rațiuni practice și etice. Complexitatea fenomenelor sociale face reducționiste explicațiile deterministe de tip cauză-efect. Sociologii fac eforturi să pună în evidență regularități ale faptelor sociale, dar nu ajung la legi de felul celor din științele zise exacte, nu ajung la formule... Cunoașterea problemelor și rezolvarea lor pot spori pe
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
anxietatea ca trăsătură de personalitate va determina subiectul individual să adopte valori conservatoare, care să-i confere siguranță. Van Deth, Scarbrough (1998, p. 34) aprecia că acest tip de conceptualizare reprezintă o supraindividualizare a conceptului de valoare și o abordare reducționistă a valorilor. în primul rînd, domeniul axiologic este foarte variat, iar definirea și esența valorilor nu depind exclusiv de caracteristicile personale ale indivizilor. în al doilea rînd, dacă susținem că valorile au un rol important în structurarea și formarea personalității
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]