80,891 matches
-
bursă ca să se-mbogătească și a pierdut vreo cincinzecisicinci de mii de franci; Anton, tatăl zgârcit, a făcut o criză și l-a consemnat În domiciliu obligator, cu un paznic-contabil obligându-l să scoată bani din piatră seaca; totul s-a redus, după firea lor uscată, la bani și la afaceri, fără nimic din Înaltele trăiri ale lui Goethe! Nemți proști, meschini și afaceriști... Că și ăla tânăru să speriat de pierderea banilor și nu-i mai arde de amor. - Iar cea
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
origine română care s-a impus și s-a consacrat în mișcarea suprarealismului european, bucurîndu-se de o notorietate similară cu aceea a lui Brâncuși, Victor Brauner nu a oferit nici un motiv rezonabil, fie el obiectiv sau conjunctural, de a fi redus la un simplu nume sau, mai exact spus, de a fi ignorat de-a binelea. Deși a murit relativ tîrziu, în 1966, deși familia lui, Hary Brauner și Lena Constante, a trăit permanent în țară, cu excepția peroadei cînd au fost
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă, îl profesau apocaliptic, Victor Brauner, ca un adevărat suprarealist ce era, întors către originile ființei și scufundat în realitatea magică a visului, sancționează în treacăt, fără încrîncenare și fără patetism, o umanitate redusă la schemă de către abuzurile istoriei. IV. Explicația unei absențe Dar nu aceste abuzuri episodice prezintă vreo importanță, ci altele sunt acelea care cad sub incidența privirii artistului și intră în registrul polemic al acestuia. Marele său denunț nu este unul
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
cu metodă. Una montată pentru a revizui clișeele și, implicit, pentru a valida o sumă de adevăruri (ale căror negative sînt acceptate necritic, pe o scară largă), prin intermediul paradoxului. Grație unei astfel de purtări bizare, care înfruntă deșertăciunea unei pseudoînțelepciuni reduse la automatisme, se regenerează înțelepciunea autentică, izvorîtă din misterul ființei ("Cine e nebun în fața lumii, e un înțelept în fața lui Dumnezeu", spune apostolul Pavel). O mostră edificatoare a unui asemenea demers în răspăr îl reprezintă eseul, botezat după o sugestie
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
stele. Cinci zile, seri și nopți am asistat la nașterea adulației și idolatriei. După alte criterii decît ale noastre, cele din prezentul imediat. Nimic din ce spun nu este falsificat, umflat, supradimensionat. Dimpotrivă. Ca să fiu crezută pînă la capăt, am redus din dimensiunile impactului. Cabaret. Cacoyannis. Coincidențe Povestea începe cînd la teatru "se întîmplă ceva" și se termină după cel de-al doilea război mondial, cînd Lola Blau revine la Viena și realizează că la teatrul ei "nu se mai întîmplă
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
contemporană, pot fi numiți Gib Mihăescu (Rusoaica), Mircea Eliade (La țigănci, Pe strada Mîntuleasa), Ștefan Bănulescu (Mistreții sunt blînzi, Cartea milionarului). Lista e, evident, mult mai lungă. Și dintre autorii ultimilor ani sugerez o serie de modalități care nu se reduc la un calapod, în expediții de recunoaștere, în zone nedefrișate, Dumitru Țepeneag, în faza mai veche a schițelor, cu un onirism "ostentativ", cu alăturări șocante care sparg rutina, și mai nou în roman (Maramureș), unde cultivă un coeficient de fenomenal
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
o mai poate reconstitui în întregime, se păstrează în penumbră. Pe un spațiu epic întins persistă fantoma vechii aventuri care nu se mai știe dacă a avut loc vreodată. În tîrg cutreieră o altă istorie, de astă dată nu abreviată, redusă la un tors, vag, incert ca în povestea Brigandului, ci dilatată cu bogate detalii, unele abracadabrante. Cică în pivnițele bătrînei doamne Orzan viețuiește un pitic cocoșat. Fusese odinioară o fată frumoasă, susținea legenda, apoi, atinsă de un blestem, decăzuse într-
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
ale lui Ioan Flora ni-l relevă, așa cum s-a remarcat, ca pe un "sălbatic", dedat "haiduciei metaforice", pe o nervură intuitiv rimbauldiană. Dar acest strat primordial a fost supus cu tenacitate unei prelucrări, unei discipline care l-a transfigurat, reducînd frenezia informă la un rol subaltern, impunînd în prim-plan conștiința ce se autocontemplă în spectacolul verbului bine strunit. Spontaneitatea n-a dispărut, ci a acceptat, spre folosul său, o alianță cu o cerebralitate veghetoare. Rezultatul e un amestec de
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
e o carte de ficțiune sau una de eseuri. În măsura în care acceptați paradoxul lui Oscar Wilde, “dați-i omului o mască și vă va spune cine este”, e o carte de ficțiune. Pornind de la faptul că abia acum înțeleg de ce au redus spaniolii numărul muzelor de la nouă, câte născociseră grecii, la trei, Viața, Dragostea și Moartea, m-am gândit să-mi imaginez trei “procese” în care e vorba de trei “maniaci”. Un maniac al sexului, Don Juan (apărat de una din “victime
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
nepedepsit cutumele. Dacât să te joci cu focul puterii, mai bine intri, în pielea goală, într-o cameră ticsită cu scorpioni. Nu pot să omit dimensiunea tragi-comică a demersului năstăsiot. în mintea lui, înlăturarea lui Iliescu (pentru că la asta se reduce retorica lui belicoasă) înseamnă începutul unei vieți noi, într-o lume nouă. Or, marii corupți, exponenții „lumii vechi" parazitează nu doar Cotroceniul, ci - și încă mai abitir - Palatul Victoria. Prin voia biologiei, Năstase se va descotorosi de Iliescu. Dar cum
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
prin care proza s-a putut cât de cât desfășura. în prima etapă, cea a stalinismului integral (1948-1953), literatura total aservită a avut două orientări: proza conflictelor antagonice (romanele luptei de clasă, reportajul și pamfletul) și proza istorică orientată politic. Redusă la elementele ei schematice, imaginea acestui tip de literatură sclerotică este de-a dreptul grotescă: „o asemenea uluitoare capacitate de reducție, care anulează însăși posibilitatea existenței particularului, o atât de puternică tipizare politică a realității, o asemenea perseverență în a
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
postmodernistă. Incitante și incomode pentru mulți sunt încercările criticului de a privi acea literatură din perspectiva postdecembristă a tinerilor cititori fără a ezita să judece chiar dur proza esopică: "Adevărul, moral sau politic, cere claritate, directitate și firesc. Or, adevărul redus la jumătate, la sfert, la o șesime sau poate întreg, dar drapat sub faldurile iluziei, pus în decor abundent ori dezvoltat în parabole, devine odios și malign"(p.73). Criticul regretă cititul printre rânduri ("maladia receptării în comunism") și deplînge
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
tinerii cititori), autorul însuși constatând că instrumentarul critic e insuficient pentru analiza acestei literaturi. Probabil mulți vor riposta la teoria lui E. Negrici despre modernizarea prozei sub comunism ca "o consecință a spaimei de claritate", "descoperiri întâmplătoare" menite să le reducă aura de creatori excepționali: "prozatorii au ajuns să constate că până și erorile, ambiguitățile caracteriologice, lașitățile politice, neputițele scriitoricești, reticențele în fața cenzurii au consecințe de ordin expresiv și pot fi reciclate în aria literaturii"(p.343) Vii discuții va stârni
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
normal, problema e în ce în măsură debutanții fac față dialogului cu experiența și în ce măsură experiența mai este atentă la sunetele proaspete care vin dintr-o nouă percepție a vieții și a gesturilor ei elementare. încurajarea tinerilor nu se poate reduce la includerea lor într-un program preexistent, ci asigurarea unei zone de comunicare cu ceea ce e în permanentă schimbare și mișcare. Mesajul generației care va ajunge la maturitate în noul mileniu se zbate de mult să iasă la lumină și
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
este la fel de viu ca un eveniment de astăzi, și chiar mort nu vei scăpa: există spioni în cimitir. Memoria procesului este colosală, dar este o memorie specială, care poate fi definită ca uitare a tot ceea ce nu este crimă. Procesul reduce așadar biografia acuzatului la criminografie; Victor Farias (a cărui carte Heidegger și nazismul este un exemplu clasic de criminografie) găsește în prima tinerețe a filosofului rădăcinile geniului său; pentru a pedepsi o deviere ideologică a acuzatului, tribunalele comuniste puneau la
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
o ajut să găsească o bibliografie pentru tema ei de cercetare sociologică. După ce i-am arătat cum și unde să caute pe internet datele de care avea nevoie, mi-am adunat bruma de cunoștințe în limba ei maternă, care se reduc la Ce mai faci ? cu răspunsul Bine sau Rău. Le știam din copilărie, deoarece bunicul meu, medic în Brașov, își făcuse un punct de onoare să vorbească în limba lor cu toți pacienții, nu numai cu românii. Maghiara și germana
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
convingă pe deținutul politic Rubacioff, alias Buharin, să renunțe la scrupulele lui morale și sentimentale mic-burgheze și să-și recunoască activitatea criminală contra-revoluționară, el pleda de pe pozițiile "rațiunii" și "logicii" duse pînă la capăt, în realitate ale acelei raționalități delirante reduse în esență la cîteva obsesii și idei fixe pe care s-au bazat regimurile totalitare ale secolului XX, în acțiunea lor devastatoare. Cum se face că instaurarea încrederii în forța nelimitată a rațiunii și a ideii de progres care, odată cu
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
asumîndu-și, în mod conștient, deliberat, riscul de a sfida regimul precum și consecințele ce decurgeau de aici. În sfîrșit, în al patrulea rînd (și acest lucru este valabil și pentru disidenți), este esențial de subliniat că fenomenul rezistenței nu poate fi redus la latura lui contestatară. La fel de importante ca și contestarea sînt valorile în numele cărora se înfăptuiește aceasta. (...) Anticomunism, desigur, dar în numele căror principii? Căci anticomuniști notorii au fost, de pildă, Spengler sau Céline, Mussolini și Hitler, Himmler și ceilalți...". Astfel ne
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
a lui Bacovia și, în același timp, explică de ce lirica acestuia nu a făcut ceea ce se numește îndeobște "școală", în ciuda mulțimii imitatorilor de ieri și de azi. Critica de întîmpinare remarcă frecvent "influențe" bucoviene la cutare poet, dar acestea se reduc cel mai adesea la "atmosferă" (un termen atît de vag!), la un anume joc cromatic, la un vers, la prezența corbilor pe un cer de iarnă: sînt acestea semne ale modului receptării Poetului de către poeți, altfel spus, un reflex în
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
de pildă, s-a născut președinte. Pentru că altfel nu se poate explica stihiala vocație prezidențială, fără pereche în nici o altă țară europeană, care se manifestă subit atunci cînd devine cazul cu alegerile. Dar toate acestea, la urma urmelor, pot fi reduse la una singură: românul s-a născut, așa cum bine zice el din tată-n fiu, Poet. Adică s-a născut cu vocația exemplarității, s-a născut ales. în timp ce alte nații au trudit din greu, vreme de zeci de generații, ca să
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
de a conserva atitudinea gravă față de predecesori" (p.22) sau "Poetul optzecist e rebelul ce simte nevoia eliberării de clișeele și convențiile tradiției. Mereu cu ironia la braț, el realizează o acțiune de terapie estetică, eliberând modelele de ubicuitate și reducându-le la proporțiile lor reale. Această atitudine nu trebuie privită însă ca un act de devalorizare a modelelor". (p.36) Analiza propriu-zisă a poeților este accesibilă chiar și celor care, ca și mine, nu-i cunosc pe toți scriitorii în
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
prezintă, dacă pun în pagină, realitatea teatrală. Mi se pare că această efervescență se opune drastic mișcării noastre teatrale în picaj, cuprinsă de sărăcie artistică și de lipsa expresivității. Spectacolele majore sînt tot mai rare. Masa specolelor bune, corecte se reduce, și ea, simțitor. De multe ori, un festival ține locul turneelor, prilejuri cu care un spectacol circulă prin țară și poate fi văzut în altă parte decît în locul de baștină. Nimic mai mult. Dacă succesul scontat nu se manifestă imediat
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
crede lumea "civilizată" despre corpul omului "civilizat"? Iată o carte, anul acesta tradusă în română, tot la Editura Amarcord, care încearcă răspunsuri la această întrebare. David Le Breton, autorul, își începe drumul către corp cu axioma: "A trăi înseamnă a reduce continuu lumea la corp, prin simbolistica pe care o propune." Discutabilă afirmație, dar acceptată ca atare ea are avantajul de a deschide cu destulă ușurință calea către imaginarul corporalității în două direcții. Formula modernă a corpului uman e definită în
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
omul din societatea modernă uită de coerența oricărui sistem și trece de la doctor la vraci, recurgînd la practici lejer calificabile drept superstiție sau șarlatanie. Se întîmplă lucrul acesta fără ca omul contemporan - ale cărui cunoștințe despre corp sînt de altfel sumare, reduse cel mai adesea la cele aflate în școală - să-și pună problema că trece de la un mod de a gîndi corpul la altul, că părăsește o hartă mentală în favoarea alteia. Lejeritatea acestui gest dinamitează efortul antropologic de a stabili coerent
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
Alianța Civică, pentru a cărei criticare dna Blandiana mă urechează cu oarecare îndreptățire: mea culpa!, n-o s-o mai ating nici cu o floare! -, rămasă în mâna unor inși fără anvergură și fără vocație e o simplă ficțiune. Ea se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund - niște doamne și niște domni cu voci afectate, prinți moștenitori ai unei tradiții ce-ar fi putut fi extraordinară, dar care sfârșește, vorba unui înaintemergător, în propriu-i spermanțet. Paradoxal, după
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]