102 matches
-
volitiv al personalității: voință, curaj, determinare În viață - abandon, lașitate............................................................................................................... 310 Psihologie feminină - psihologie masculină ............................................................... 317 Prietenia - virtuți ale acesteia ................................................................................... 321 Sentimentul și credința religioasă; sacralitate, mit .................................................. 324 Partea a doua: Reflecțiuni propuse de autor ............................................................. 337 Referințe bibliografice ................................................................................................ 380 Argument Reflecțiunile consacrate ale umanității, devenite În timp adevărate embleme ale cugetării umane, sînt ferestre deschise spre spiritualitate. Ele angajează sufletul uman pe un drum al spiritualizării, al detașării de o existență materialistă egoistă și primară (senzuală), asigurînd astfel condiției umane acea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Nepos). Comentariile pe care le propunem pe marginea unora dintre cele mai cunoscute aforisme ale umanității nu exprimă, desigur, decît un modest punct de vedere personal. Cititorul are oricînd posibilitatea să decodeze În manieră proprie conținuturile semantice elevate ale acestor reflecțiuni aparținînd unora dintre cele mai luminate minți ale umanității. De fapt, scopul nostru principal a constat nu atît În a propune reflecții proprii, cît În a oferi cititorilor o colecție de maxime dintre cele mai proteice În conținut, care să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În raport cu sine), a altora, dominată de Închipuiri/fantasme, de anxietăți și de neîncredere În sine, iar a altora, dimpotrivă, este impregnată de bun-simț, de realism, de vitalitate și optimism. Există cîteva proverbe care sintetizează, În mod expresiv, sensul adînc al reflecțiunii lui Shakespeare: „Cum Îți așterni, așa vei dormi”; „Rău de vei semăna, mai rău vei secera”; Cine seamănă vînt, culege furtună”; „Cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura”; „Nu-i da binelui cu piciorul, că pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a pus În valoare calitățile doar În măsura În care a fost stimulat de răspunsurile tot mai performante ale colegului de competiție. * „Vederea minții Începe să devină ageră atunci cînd aceea a ochilor caută să-și Înceteze activitatea.” (Platon) Idealul este Însă ca „reflecțiunea” să se Întemeieze constant pe datele simțurilor, deoarece o judecată Îndrăgostită de ea Însăși și necontrolată de realitate dă naștere fie la „idoli”, fie la „monștri”. „Mai degrabă suferim din cauza părerii decît a realității.” (L.A. Seneca) Același lucru Îl spune
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un mod logic, Însă hotărîrile pe care le luăm trebuie să se Întemeieze pe un sentiment al dreptății; În caz contrar, judecata noastră poate fi corectă sub raport logic, dar condamnabilă sub raport moral. În acest context ideatic, este revelatoare reflecțiunea lui J. Renard: „Împrumut bucuros felul meu de a gîndi: nu țin decît la felul meu de a simți”. * „Conștiința este un chin tăcut al spiritului.” (P. Syrus) Este un „chin tăcut” pentru că ispășirea păcatelor trebuie să fie Întotdeauna opera
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
suflete nu-și dau seama că josnicia lor crește pe măsura exploatării nobleței celorlalți. * „Cele două maxime ale oricărui om de curte sînt: să-și păstreze Întotdeauna ținuta și să nu-și țină niciodată cuvîntul.” (J. Swift) Credem că această reflecțiune este pe măsura realității celor mai mulți dintre politicienii români actuali!... * „Cred că firul de iarbă nu e mai Însemnat decît călătoria de o zi a stelelor. Și furnica-i la fel de perfectă, și un fir de nisip sau un ou de ciocănitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a murit un prilej pentru cei care au rămas de a trăi mai bine și mai frumos. * „Suprafața cea mai plăcută la privit pe acest pămînt este pentru noi cea a figurii omenești.” (J.W. Goethe) Credem totuși că această reflecțiune a marelui Învățat se potrivește mai mult pentru ceea ce ar trebui să ofere omul privirilor semenilor săi, și anume o imagine luminoasă a sincerității, și nu o imagine a performanțelor tot mai mari pe care el le dovedește astăzi În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu ne arată mai bine defectele decît un discipol.” (Jules Renard) Tendința generală este, Într-adevăr, de a judeca, de exemplu valoarea unui profesor, mai ales după nereușitele elevilor săi, și mai puțin după succesele acestora! Însă sensul ascuns al reflecțiunii de față nu este, desigur, cel ironic, ci acela de a releva faptul că discipolul preia și se formează În spiritul convingerilor și al pasiunilor maestrului său, care, ca orice convingeri și pasiuni, sînt exclusiviste. * „În genere, bunătatea sau răutatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
au căutat ei sensul gîndirii numai În reluarea și reactualizarea dialectică a Creației, cînd gîndirea putea conduce și la alte lucruri? (de pildă, la coincidența cu creația, la creația propriu-zisă, la colaborarea eficientă cu viața) - „Drumul spre centru”, p. 64. Reflecțiunea lui L. Blaga este fidelă, de fapt, concepției lui despre „cunoaștere”, dezvoltată În „Trilogia cunoașterii”: „cunoașterea paradisiacă, prin care misterul este parțial relevat cu sprijinul rațiunii, al facultății intelective, și cunoașterea luciferică, prin care tainele realității Înconjurătoare sînt intensificate cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un anumit gen de cerințe și de exigențe față de sine Însuși. În absența acestora, nu se valorifică nici măcar cele mai promițătoare structuri intelectuale sau afective din predispozițiile native. * „Orice geniu presupune un punct de vedere moral.” (H. de Balzac) Înțelegem reflecțiunea lui Balzac În sensul că „geniul”, În calitatea lui de creator de excepție, trebuie să aibă mai mult ca oricine responsabilitatea actelor sale, pentru a nu se periclita viitorul civilizației și al condiției umane. * „Nu a existat vreodată un geniu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rezultă aproape a doua natură.” (Cicero) Că „obișnuința” are puterea de influențare a picăturii de apă care cade neîncetat asupra pietrei, vorbește și W. Sahakespeare: „Obișnuința aproape că poate schimba caracterul Întipărit de natură”. O remarcă la fel de interesantă găsim În reflecțiunile lui La Bruyère: „Două lucruri cu totul opuse ne predispun deopotrivă: obișnuința și noutatea”. * „Obișnuința ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor.” (M. Montaigne) Bineînțeles, este mai comod să ne păstrăm anumite convingeri, sau prejudecăți, decît să Încercăm să ni le
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o crede”. * „CÎnd vreau să citesc o carte o scriu eu.” (Benjamin Disareli) Este vorba, poate de teama orgolioasă că „rațiunea” altuia ar putea să te convingă, și atunci Încerci să ți-o impui pe a ta. Sau poate că reflecțiunea vrea să sublinieze faptul că cititorul trebuie să Îndrăznească să empatizeze În așa măsură cu spiritul cărții, Încît să realizeze el Însuși un proces creativ similar. * „Nimic nu este atît de bine spus, Încît să nu poată fi răstălmăcit.” (Abelard
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără margini, de afară, ne interesează mai puțin decît minunea dinăuntru, tot așa de fără margini”. „Un om drag este cel care lasă În urmă mai multă absență decît a Însemnat prezența lui.” (Florin Mugur) Subtilitatea și, totodată, adevărul acestei reflecțiuni sînt date, Într-adevăr, de faptul că adesea de discreția morală, de eleganța atitudinii sau de finețea bunului-simț al unora dintre cei apropiați nouă nu ne dăm seama În rutina vieții de zi cu zi, Însă apoi, după ce acești oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la un moment dat un sentiment sau o pornire despre care ne dăm seama, la timp, că ne-ar dezonora, dacă ne-am lăsa În voia ei. Însă este valabilă, În același timp, observația lui Gustav Le Bon, Întărită de reflecțiunea lui Mihai Codreanu: „Cine Își cugetă prea mult sentimentele, sfîrșește prin a-și sentimentaliza cugetările”. * „Logicienii se vor apleca asupra statuii pe care ai făcut-o, pentru a stabili numărul motivelor pentru care statuia ta este frumoasă. Și nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mulțumit cu ce ai”. * „Ochim mai sus de țintă pentru a ne atinge ținta.” (R.W. Emerson) „Aptitudinile” Își au, și ele, orgoliul lor: nu se exprimă la adevărata lor valoare, decît atunci cînd le ambiționezi să arate ce pot. Reflecțiunea lui Emerson ne ajută să Înțelegem sensul profund al unui alt aforism: „Ca să-ți egalezi maestrul, trebuie să-l depășești” (C. Levaditi). * „Dorințele noastre sînt presentimente ale aptitudinilor care se află În noi, sînt solii prevestitori a ceea ce vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să nu fie Însoțită de avariție (de teamă și de neliniștea că ar putea fi pierdută). * „Măsura adevăratului caracter al unui om este ceea ce el ar face dacă ar ști că nu va fi niciodată descoperit.” (Thomas B. Macaulay) Această reflecțiune Întărește, o dată În plus, adevărul din spusele lui Dwight L. Moody: „Caracterul este ceea ce ești În taină”. * „Au pierit bunele moravuri, dreptatea, cuviința, evlavia, credința!” (L.A. Seneca) Să ne Întrebăm și noi: Ce a pus În locul acestora contemporaneitatea? - o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dimensiune intelectuală, ci și una morală (fapt ilustrat de situația celui care Înțelege să speculeze În favoarea sa credulitatea/naivitatea altuia). * „Cine se servește singur e mai bine servit.” (Ch.G. Etetienne) Pentru că numai tu poți fi generos cu adevăratele tale preferințe. Reflecțiunea de mai sus poate fi chiar generalizată: „CÎnd te ajuți tu Însuți și cerul te ajută” (La Fontaine). * „Bine ar fi ca omul să aibă parte de două vieți: prima, În care să comiți greșeli, și a doua, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Epictet spunea că două sînt cuvintele prin care omul poate să se desăvîrșească și să-și asigure o viață senină, cu condiția dacă ajunge să le și respecte: „susține-te” și „abține-te!”. Referitor la rolul celui dintîi, este revelatoare reflecțiunea lui B. Gracian: „În afară de cele văzute, trăim doar cu credința și din Încredere”. CÎt privește rolul celui de-al doilea, sîntem În fața unei invitații de a ne controla impulsurile și dorințele: „Dacă am putea să ne lepădăm de dorință am
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că „Înșelăciunea” trădează o josnicie a sufletului, preferă să o realizeze ei, decît să sufere dezonoarea de a recunoaște că au fost Într-atît de naivi, Încît s-au lăsat Înșelați de alții! * „CÎnd ochiul este curat, Întregul trup este curat.” (Reflecțiune creștină) Desigur, este vorba de ochiul sufletesc: cînd acesta exprimă prezența unei conștiințe curate, spiritualizate, atunci „trupul” iese de sub robia preocupărilor și a orgoliilor strict egoiste, sau materialiste. * „Nu-i de-ajuns să te Învinuești pentru a-ți șterge vina
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
l-a făcut pe Filip al II-lea al Macedoniei să angajeze un om de curte, care să-i spună În fiecare dimineață : „Să nu uiți că ești om”. * „Orice om sănătos e un bolnav care se ignoră.” (J. Romains) Reflecțiunea se impune nu atît prin subînțelesul cunoscut că nu există sănătate În sens absolut, cît prin sugestia că fiecare dintre noi și-ar putea Îmbunătăți coeficientul de sănătate, dacă nu ne-am gîndi atît de mult la „boală” (la eventualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cînd exigențele conștiinței proprii merg pînă acolo, Încît unii oameni sînt gata să-și denunțe rude sau prieteni, numai pentru a restabili adevărul unei situații. * „Munca În grup e ideală: Îți permite să dai vina pe altul.” (J. Finagle) Această reflecțiune nu poate fi decît o glumă pentru cel care Înțelege să se respecte și să-și privească cu responsabilitate existența. * „Un caracter e firesc cînd se află În acord cu sine Însuși.” (H. Taine) Însă acest fapt nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vieții”. „Toți sîntem robii legilor, ca să putem trăi liber.” (Cicero) Numai acea „libertate” ne poate Înălța sufletește, care admite constrîngerile morale: altfel, libertatea voinței proprii poate alege, de exemplu, numai răul În viață. Spre un astfel de sens tinde și reflecțiunea lui J.P. Sartre: „Nu faci ceea ce vrei și totuși ești răspunzător de ceea ce ești: iată adevărul”. * „Caracteristica libertății este dreptul de a vorbi deschis, Însă e greu de cunoscut momentul oportun.” (Democrit) Poate pentru faptul că e greu să cunoști
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este și tolerant, și creativ. De aceea, cred că umorul este una dintre cele mai prețioase stări lăuntrice pe care poți să le ai”. Spunem, de obicei, despre cineva că este un om de spirit atunci cînd strălucește printr-o reflecțiune, sau atunci cînd se remarcă printr-o vorbă de duh. Voltaire - model de spirit pătrunzător și ironic - ne ajută să Înțelegem mai bine În ce constă această agerime de gîndire, sau de limbaj: „Denumim spirit cînd o comparație nouă, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a critica ne-o răpește pe aceea de a fi Încîntat de atîtea lucruri frumoase.” (La Bruyère) Este adevărat, Însă „frumosul” se conturează mai bine și ajungi să-l prețuiești mai mult atunci cînd Îl opui urîtului, falsului, artificialului. Reflecțiunea lui La Bruyère ridiculizează spiritul nerealist al paranoicului, a cărui vanitate exagerată Îl face să fie În contradicție cu tot ceea ce-l Înconjoară și să nu se bucure de nimic altceva, decît propriile argumentații. Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea „Fericirea are
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mijlocită a lui Zola, se încearcă studiul social. Crâșma e scena tipică de desfășurare a faptelor, locul de pierzare, unde necăjiții se alcoolizează. Se continuă dealtfel nuvelistica epocii. Toți eroii lui Sadoveanu sunt și ei niște automați trăind vegetativ, fără reflecțiune. Singura notă mai deosebită este că la scriitorul moldovean reducțiunea devine sinonimă cu sălbăticirea, ceea ce nu exclude o mare energie vitală comprimată care a izbucnit sau va izbucni odată, după care destindere individul își reia placiditatea impenetrabilă. De aceea eroii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]