244 matches
-
și grosolănii. Aceste foi, a căror audiență populară la Paris era foarte mare, și-au conjugat acțiunile cu cele ale cluburilor și societăților populare și au avut o mare influență în apari(ia zilelor revoluționare. 3. Publicațiile contra-revoluționare. Violența foilor regaliste nu era cu nimic mai prejos de cea a partidelor din opoziție. Printre ele se distingeau Journal politique et national, apoi Les Actes des Apôtres, unde colabora Rivarol, Le Petit Gauthier al lui Gauthier de Syonnet, L'Ami du Roi
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de Syonnet, L'Ami du Roi a abatelui Royou, Gazette de Paris a lui Durozoi și Journal de M. Suleau. III. Presa, prima victimă a Terorii (august 1792 iulie 1794) Evenimentele petrecute pe 10 august au suprimat cu brutalitate presa regalistă iar guvernul revoluționar a suspendat libertatea presei. Soarta revoluției, amenințată de pericole de neimaginat, se afla (n discu(ie iar libertatea presei era incompatibilă cu exercițiul puterii într-o perioadă de criză atît de gravă. Toate publica(iile de opoziție
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Patriciu. Și apar ipoteze interesante în legătură cu aplecarea unei anumite părți a maimarilor financiari ai zilei către susținerea monarhiei. Vizionar îmi pare un fragment legat de Țiriac și gustul pentru monarhie (pp. 45-46), în care Tismăneanu observă afinitățile subite dintre viziunile regaliste ale megaafaceristului și un anumit fel de a fi al acestuia. Și mai interesant este că Patriciu avea să dezvăluie obsesii oarecum asemănătoare. Vladimir Tismăneanu identifică, de asemenea, crearea paradigmei „tiraniei“ ca aparținându-i lui Dinu Patriciu care, prin forța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ele și în realitate. De aceea cred că avem destul stângism cât să ne ajungă. Stângă autentică? Probabil că nu. Dar ce-i aia? LA LOC teleCOMANDA Naționalismul, opiumul poporului și o țâră „de Bourbon“ Alex SAVITESCU Românul se declară regalist când situațiunea o impune. Se declară și comunist, dacă onorabilul context o cere. Despre capitalism, nici nu mai încape vreo urmă de îndoială! Aici lucrurile devin ușor mai nuanțate: unii se percep pe ei înșiși ca liberali, deși singura legătură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
în momentul în care urmau să se așeze, ea s-a găsit așezată alături de Cambacérès, căruia Bonaparte i-a spus, glumind: „Ei bine, consule Cambacérès, mereu alături de cea mai frumoasă!“ Tatăl Doamnei Récamier, Domnul Bernard, lucra la poștă și era regalist; a fost compromis sub Consulat, arestat și încarcerat. Ea a aflat asta imediat, având ca invitată la cină pe Doamna Bacciochi, sora lui Bonaparte. Aceasta a promis să facă totul pentru a-l face pe consul să se intereseze de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
condamnări. Fiecare dintre noi cunoștea pe cineva care știa ceva... Orice persoană de mai mult de șaisprezece ani, în acea vreme, risca să cunoască pușcăria, direct (ca liceenii întemnițați și condamnați la mulți ani de pușcărie pentru că au împărțit manifeste regaliste) sau indirect, prin rude sau prieteni. Știam, datorită lui Vlad, că mii de deținuți munceau la canalul Dunăre-Marea Neagră și în alte lagăre. Numărul de persoane închise între anii 1948 și 1962 este estimat astăzi la mai mult de o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Navarra ca succesor al său. Henric al IV-lea. Dar acesta, devenit Henric al IV-lea, rege al Franței și al Navarrei, promite în zadar să mențină religia catolică și să studieze posibilitatea de a se converti, întrucît chiar catolicii regaliști, rămași fideli lui Henric al III-lea, îl părăsesc. Noul rege trebuie așadar să se gîndească la cucerirea regatului său cu trupe protestante. El îl învinge de două ori pe ducele de Mayenne în Normandia (la Arques, septembrie 1589, la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Așa va exista deci această Republică "burgheză" timp de cinci ani, din 1794 pînă în 1799, neîncetat neliniștită în aripa sa dreaptă, apoi în cea stîngă și tot timpul sprijinindu-se pe una pentru a o combate pe cealaltă. Amenințarea regalistă determină în 1795 cererea ca două treimi din membrii noilor adunări să fie luați în vechea Convenție sau, în 1797, la anularea alegerilor din 49 de departamente. Teama de poporul care cere "pîine și Constituția anului I", care se ridică
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul Ney, erou
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
suverane, jurisdicții care statuează în ultimă instanță, mai ales parlamentele. 6 nivôse = a patra lună a calendarului revoluționar francez (21 dec-19 ian) (n.trad.) 7 Vendée departament al regiunii Țara Loarei, formată din fostul Poitou. Vendée (războiul din) (1793-1796) insurecție regalistă și contrarevoluționară. (n.trad.) 8 Galerna = vînt din nord-vest, rece și umed, care suflă în rafale asupra vestului Franței. (n.trad.) 9 La jeunesse dorée tineri din burghezia bogată care, după Thermidor, au luat parte la reacțiunea împotriva Terorii. (n.
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regele și parlamentul nu au putut ajunge la o înțelegere (o posibilă înțelegere ar fi însemnat condamnarea parlamentarilor care au conspirat cu Scoțienii)21. De asemenea, explică de ce regele a putut forma o partidă anti- parlamentară în ciuda impopularității sale: "Partidul regalist era un partid anti-scoțian înainte de a fi un partid regalist"22. Totuși, războiul a devenit inevitabil abia în momentul în care regele a încercat să aresteze fără succes pe cei mai radicali parlamentari, fapt ce a dus la reacția vehementă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o posibilă înțelegere ar fi însemnat condamnarea parlamentarilor care au conspirat cu Scoțienii)21. De asemenea, explică de ce regele a putut forma o partidă anti- parlamentară în ciuda impopularității sale: "Partidul regalist era un partid anti-scoțian înainte de a fi un partid regalist"22. Totuși, războiul a devenit inevitabil abia în momentul în care regele a încercat să aresteze fără succes pe cei mai radicali parlamentari, fapt ce a dus la reacția vehementă a mulțimii londoneze și la fuga regelui. În momentul izbucnirii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
doilea război civil în care au învins repede, în bătălia de la Preston (1648). Din nou regele a fost arestat și, din nou, parlamentarii prezbiterieni au început negocieri cu regele. Cromwell a folosit armata pentru a epura parlamentul de noua partidă regalistă, reducându-l la jumătate, apoi s-a folosit de acest parlament pentru a deschide un proces public care să-l judece pe Carol. După execuția regelui, Oliver Cromwell a preluat puterea, dizolvând cu forța Parlamentul cel Lung și înființând un
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
face un cleric poate face și suveranul"65. Contestarea independenței religioase a clerului merge, la Hobbes, până la controlul interpretării Bibliei de către autoritatea civilă. Materialismul, contractualismul și anticlericalismul i-au adus lui Hobbes o serie de critici serioase atât din tabăra regalistă și anglicană (ar fi de notat criticile aduse de Filmer și de episcopul Bramhall), cât și din tabăra parlamentară și puritană (în special republicanii radicali precum Harrington și Lawson). Pentru cei dintâi Leviathan era un "catehism al rebelului", iar pentru
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
The serpent- salve (1643) în care a atacat scrierea lui Parker. În timpul exilului parizian, Bramhall l-a întâlnit pe Hobbes și s-a angajat cu acesta într-o dispută filosofică pe tema libertății și a necesității, comandată de șefii partidei regaliste din exil. Cu acest prilej, Bramhall a atacat scrierea lui Hobbes, De cive (1642), plecând de la aspecte teologice relevante pentru problema libertății și a necesității. Dar, în scurt timp, Bramhall a abordat și chestiunea politică, deoarece teoria sa scolastică despre
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Bramhall a abordat și chestiunea politică, deoarece teoria sa scolastică despre dreptatea divină (Dumnezeu este atotputernic, dar se auto-limitează în conformitate cu regulile dreptății) avea drept consecință teoria politică a suveranității auto-limitate. Această teorie a suveranității auto-limitate era susținută și de partida regalistă, în frunte cu Edward Hyde [Clarendon]. Conform acestei teorii, suveranitatea poate fi absolută, dar regele este obligat în conștiință, atât prin jurământ cât și prin funcție, să protejeze poporul și să respecte vechile libertăți și drepturile acordate prin hrisoave, iar
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
respecte vechile libertăți și drepturile acordate prin hrisoave, iar această îndatorire face parte din obligația față de lege și față de Dumnezeu. Ca urmare, teoria absolutistă a lui Hobbes a devenit indezirabilă pentru monarhiști. Pe de o parte, ea nu corespundea strategiei regaliștilor de a ajunge la o înțelegere cu parlamentul, pentru a se reîntoarce în Anglia. Pe de altă parte, teoria lui Hobbes avea un caracter subversiv cu privire la forma de legitimare a monarhiei și la raportul dintre stat și biserică. În viziunea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
comunitate creștină și civilizată"73. În sfârșit, Hobbes a publicat în 1656 The Questions concerning Liberty, Necessity and Chance în care își prezenta în mod mai sistematic obiecțiile față de autoritatea episcopilor, considerând că acesta este și motivul principal al atacurilor regaliste și patriarhaliste împotriva lui. El preciza că a contestat autoritatea omenească a slujitorilor Bisericii, dar nu și litera Scripturii. În plus, el aducea un argument ad hominem împotriva lui Bramhall care își câștigase rangul de episcop slujind nu lui Dumnezeu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
împotriva lui. El preciza că a contestat autoritatea omenească a slujitorilor Bisericii, dar nu și litera Scripturii. În plus, el aducea un argument ad hominem împotriva lui Bramhall care își câștigase rangul de episcop slujind nu lui Dumnezeu, ci partidei regaliste al cărei agent a fost de la bun început. Prin aceasta, Hobbes ilustra modul în care ierarhia bisericească anglicană justifică prin jure divino o autoritate care este numai civilă și lumească. În plus, el ataca arminianismul la care aderase Bramhall și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
exil) demonstra de la sine spiritul subversiv și revoluționar al filosofiei sale. Teoria lui Hobbes despre suveranitatea prin cucerire sugera că este suveran cel care deține suveranitatea de facto, iar asta constituia cea mai serioasă problemă pentru revendicarea suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost considerat de către regaliști un agent al rebeliunii și un susținător al lui Cromwell 75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
poate fi considerată rațională. Rațiunea - care este aceeași întotdeauna și pretutindeni - stabilește aceleași reguli morale și aceleași datorii universale. 2.3. Critica lui Filmer. Primul tratat În cele Două tratate despre guvernare, Locke argumentează împotriva patriarhalismului, ideologia oficială a partidei regaliste susținătoare a lui Iacob al II-lea, din timpul crizei Excluderii. Această concepție a fost susținută de primii regi ai dinastiei Stuart, mai ales de Iacob I, și a fost apărată de Sir Robert Filmer, în Patriarcha, apărută postum în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Sidney a scris Discourses Concerning Government "cu Patriarcha în mână"61, și nu fără cunoștința lui Locke. Dar nu numai republicanii au criticat monarhia de drept divin. Înainte de a fi îndepărtat de la putere, Clarendon a reprezentat cu succes acea partidă regalistă moderată care respinsese elementele absolutiste din De cive de Hobbes, precum și din scrierile publicate de Filmer în timpul primei crize politice. Filmer a fost adversarul monarhiei limitate pe care a considerat-o "anarhie" și, prin urmare, a fost un adversar ideologic
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prin existența unei practici de limitare a puterii, care a fost consfințită prin Magna Carta; originea ei autentică a fost dreptul saxon, anterior cuceririi normande. Tocmai de aceea a fost susținută teoria monarhiei mixte de patriarhaliștii moderați (Bramhall) și de regaliștii constituționaliști (Clarendon). În perioada în care a început Filmer să scrie Patriarcha, absolutismul lui Iacob I provoca reacțiile parlamentului în numele "vechilor libertăți". În ceea ce privește noile libertăți care erau susținute de puritanii radicali și care au provocat reacția lui Filmer, trebuie să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
1811). Dar episcopii apără drepturile pontifului. Această luptă fără ieșire are consecințe cu atît mai numeroase cu cît bula de excomunicare se răspîndește. Pînă atunci devotați celui ce a realizat concordatul, catolicii încep de acum să plece urechea la propaganda regalistă. În Italia și în Belgia, preoții organizează o adevărată rezistență împotriva dominației franceze. Reprimarea acestora nu face decît să submineze și mai mult preponderența napoleoniană. În momentul în care conflictul cu papalitatea se agravează, conjunctura economică favorabilă pînă acum se
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Protat Frères, Mâcon, 1888. 27 Jean Malic, Flirtage, Calmann-Lévy, Paris, 1885. 28 Ceea ce se va și întâmpla, având în vedere că, în ciuda unei succesiuni de crize politice criza din 16 mai 1877, boulangismul (1887-1889) și afacerea Dreyfus (1894-1906) în ciuda opoziției regaliste, bonapartiste și anarho-sindicaliste, a Treia Republică va reuși să se impună. Mai mult decât atât, ea va cunoaște o longevitate excepțională: șaptezeci de ani (până pe 10 iulie 1940). 29 Clara Malraux, Le Bruit de nos pas. Apprendre à vivre, Grasset
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]