199 matches
-
nu a încetat să devină mai puternic. Crearea brevetului de tipograf și a celui de librar au oferit puterii noi mijloace de control al presei. În 1805 cenzura f(cea parte integrant( din redacția ziarelor. Journal des Débats a rămas regalist, Bertin a fost exilat în 1801 și în 1805 ziarul său a fost confiscat, primind numele de Journal de ľEmpire. În 1811 numai patru ziare au putut continua să apară la Paris: Le Moniteur, Journal de Paris, Journal de ľEmpire
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
unde e persecutat. După 1947, combate comunismul cu toată puterea. Trece prin calvarul închisorilor comuniste, sfârșind ca un martir la închisoarea de la Sighet (AMV). 27 Dragoljub (Draža) Mihailović, scris și Mihajlovic (27.04.1893 17.07.1946), general și rezistent regalist sârb, conducător al cetnicilor (Armata iugoslavă a Patriei), în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mihailović a fost condamnat la moarte și împușcat de noua putere comunistă iugoslavă, condusă de Tito (AMV). 28 Exact aceeași soartă pe care au avut
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mai este victorios și scîrțîielile minore devin mijloace de blocare; apar tulburări și nemulțumiri. Tulburare religioasă cu reluarea conflictului cu papa, căruia i se confiscă statele în 1809 și care refuză să dea *investitura canonică episcopilor favorizînd astfel apropierea dintre regaliști și catolici. Tulburare economică și socială ca urmare a Blocadei continentale, a dificultăților de aprovizionare, a creșterii apăsării impozitelor indirecte, "drepturile reunite": au loc răzmerițe la Caen în 1812, trebuie împușcați oameni pentru a da exemple și burghezia începe să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nord-vest, rece și umed, care suflă în rafale asupra vestului Franței. (n.trad.) 9 La jeunesse dorée tineri din burghezia bogată care, după Thermidor, au luat parte la reacțiunea împotriva Terorii. (n. trad.) 10 Les Muscadins nume dat, în timpul Revoluției, regaliștilor care se distingeau printr-o eleganță căutată, prin extravaganță. (n. trad.) 11 Culegere de circulare ale Ministrului de Interne 12 Abolirea pauperismului 13 Marianne supranume al Republicii franceze, reprezentată printr-un bust de femeie cu capul acoperit de o bonetă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mulțimii londoneze și la fuga regelui. În momentul izbucnirii războiului civil, tabăra parlamentară beneficia de sprijinul regiunilor mai dezvoltate din sud-estul Angliei, mai ales orașele portuare și Londra, care puteau oferi mai multe resurse decât Vechea Anglie, susținătoare a regalității. Regaliștii aveau în schimb o armată mai bine organizată cu ajutorul căreia au abținut câteva victorii nedecisive. Treptat parlamentul a reușit să-și dezvolte forța militară, fiind ajutat și de trupele Scoțiene care au participat la război cu condiția acceptării de către parlament
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
absolutism și susținând totodată că monarhia engleză și-a asumat cu mult timp în urmă angajamentul de auto-limitare a puterii, pe care regele actual ar trebui să-l respecte. Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști. Astfel, Henry Parker a publicat anonim, în 1642, Observations upon some of His Majesties late answers în care ataca laolaltă Răspunsurile regelui și pamfletul lui Edward Hyde la adresa parlamentarismului radical. Parker se folosea de argumentul legii naturale și susținea că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Răspunsurile regelui și pamfletul lui Edward Hyde la adresa parlamentarismului radical. Parker se folosea de argumentul legii naturale și susținea că poporul este sursa puterii și are dreptul să-și aleagă forma de guvernare, iar parlamentul se confundă cu statul însuși. Regalistul Dudley Digges a atacat scrierea lui Parker, în Answer to a printed book (1642), întorcând argumentul contractualist împotriva parlamentului, cu ajutorul unor pasaje copiate din scrierea lui Hobbes, Elements of Law. Apoi, în 1643, a scris The Unlawefulnesse of Subjects taking
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și lumea dezvrăjită a puterii politice hobbesiene și a relativismului moral"68. Răspunsul lui Hobbes față de criticile lui Bramhall va fi dat în Leviathan (1651), dar receptarea cărții va fi puternic influențată de curentul de opinie defavorabil creat chiar de către regaliști. În 1652, Filmer a publicat anonim Observations concerning the Orginall of Government, scriere în care a atacat laolaltă teoriile contractualiste ale lui Grotius, Milton și Hobbes. Filmer urmărea două obiective, în aceste Observații. Pe de o parte, el arăta că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
degeaba să folosească scrierea lui Hobbes în scopuri proprii, pentru că Hobbes susține suveranitatea nedivizată și monarhia. Contribuția lui Filmer la receptarea cărții lui Hobbes s-a dovedit decisivă din cauza primului argument, pentru că acesta a determinat nu numai atitudinea negativă a regaliștilor, dar și curiozitatea republicanilor. Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales ideea că prima lege a naturii este autoconservarea, de unde rezultă că dreptul de rezistență în fața morții trebuie recunoscut chiar și criminalului pedepsit în mod just
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
proprii, pentru că Hobbes susține suveranitatea nedivizată și monarhia. Contribuția lui Filmer la receptarea cărții lui Hobbes s-a dovedit decisivă din cauza primului argument, pentru că acesta a determinat nu numai atitudinea negativă a regaliștilor, dar și curiozitatea republicanilor. Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales ideea că prima lege a naturii este autoconservarea, de unde rezultă că dreptul de rezistență în fața morții trebuie recunoscut chiar și criminalului pedepsit în mod just. Buni specialiști în retorică, regaliștii cunoșteau forța de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Ceea ce Filmer și regaliștii considerau subversiv la Hobbes era mai ales ideea că prima lege a naturii este autoconservarea, de unde rezultă că dreptul de rezistență în fața morții trebuie recunoscut chiar și criminalului pedepsit în mod just. Buni specialiști în retorică, regaliștii cunoșteau forța de convingere a exemplelor, și tocmai exemplele pe care le dădea Hobbes în Leviathan, în special în capitolul XXI, constituiau "ingrediente esențiale pentru a recunoaște în Hobbes un teoretician al rezistenței"69. Într-adevăr, chiar dacă o serie de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
and Necessity ca răspuns față de atitudinea lui Bramhall, în care a inclus o "epistolă către "cititorul sobru și discret", extrem de anticlericală"70. Aceasta i-a adus destui simpatizanți printre puritani. Era un motiv și mai serios pentru Bramhall și pentru regaliști să se distanțeze de Hobbes. "Hobbes reprezenta o amenințare teribilă pentru păstrarea unității dintre Carol al II-lea și anglicanismul laudian (bramhallian)"71. În 1655, Bramhall, aflat încă în exil, a răspuns prin A Defence of True Liberty from Antecedent
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al filosofiei sale. Teoria lui Hobbes despre suveranitatea prin cucerire sugera că este suveran cel care deține suveranitatea de facto, iar asta constituia cea mai serioasă problemă pentru revendicarea suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost considerat de către regaliști un agent al rebeliunii și un susținător al lui Cromwell 75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Cromwell 75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil. În scurtă vreme, termenul hobbism va desemna, atât pentru regaliștii anglicani cât și pentru republicanii puritani, orice doctrină neconvenabilă în plan politic și religios. O dată cu restaurarea monarhiei și adoptarea codului Clarendon, conflictele ideologice dintre cele două tabere au încetat să mai fie directe. Ca urmare, până la criza Excluderii și consolidarea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să se bazeze pe țările ocupate, generalii francezi suportă o înfrîngere după alta. Girondinii, care se află la putere, refuză să ia măsurile extreme cerute de montagnarzi și de Robespierre. Revoluția se confruntă dintr-o dată cu toate problemele posibile: catolicii și regaliștii din vest, indignați de executarea lui Ludovic al XVI-lea, care se revoltă cînd Convenția ordonă o înrolare de 300 000 de oameni pentru apărarea frontierelor; scăderea cantității de alimente și creșterea prețurilor; nervozitatea claselor celor mai sărace din Paris
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Europă ostilă. Republica Batavă, Republicile italiene adoptă Constituții copiate după cea franceză din timpul Directoratului. La conducerea lor sînt numiți oameni care împărtășesc opiniile grupurilor aflate la putere în Franța. Și cînd, amenințat din stingă de iacobini și din dreapta de regaliști, Directoratul reacționează prin lovituri de stat care îi atacă și pe unii (22 floreal) și pe ceilalți (18 fructidor), generalii francezi susțin în republicile-surori lovituri de stat asemănătoare. De la Mediterana pînă la Marea Nordului, un scut de re-publici-surori înconjoară de acum
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Unde am ajuns practicându-le, se vede cu ochiul liber. Cine a profitat de proliferarea acestor mașinării de autoiluzionat, nu e vreun secret. Depășiți de mecanismul abil pus în spatele referendumului care avea să stabilească republica drept formă de guvernământ, mulți regaliști români invocau o falsă analogie, cea cu Spania. Acolo, spuneau ei, nimeni nu pierduse încrederea în instituția regală în timpul dictaturii franchiste. Deci, conchideau ei, în România lucrurile stau cam la fel. De fapt, în România simpatiile celor mai mulți regaliști se îndreptau
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
guvernământ, mulți regaliști români invocau o falsă analogie, cea cu Spania. Acolo, spuneau ei, nimeni nu pierduse încrederea în instituția regală în timpul dictaturii franchiste. Deci, conchideau ei, în România lucrurile stau cam la fel. De fapt, în România simpatiile celor mai mulți regaliști se îndreptau nu atât spre instituția regală, ci spre persoana regelui Mihai I. Când monarhul a obosit și a acceptat că România nu se mai poate întoarce la monarhia constituțională, regaliști viforoși au accepat să-l vadă pe actorul Radu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cam la fel. De fapt, în România simpatiile celor mai mulți regaliști se îndreptau nu atât spre instituția regală, ci spre persoana regelui Mihai I. Când monarhul a obosit și a acceptat că România nu se mai poate întoarce la monarhia constituțională, regaliști viforoși au accepat să-l vadă pe actorul Radu Duda devenind, mai întâi, Princepe de Hohenzollern-Veringen și, mai apoi, un fel de ambasador itinerant al PSD-ului. România nu a cunoscut o reforma pactada, iar între opoziție și putere nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
însuflețiți de o dorință de subversiune totală, de o furie iconoclastă. Nimic nu scapă revoltei lor, nici artele ori creația, considerate prea convenționale, nici politica sau moravurile. "Fără pictori, fără literați, fără muzicieni, fără sculptori, fără religii, fără republicani, fără regaliști, fără imperialiști, fără anarhiști, fără socialiști, fără bolșevici, fără politicieni, fără proletari, fără democrați, fără burghezi, fără aristocrați, fără armate, fără poliție, fără patrii, ajunge cu toate imbecilitățile astea, fără nimic, fără nimic, fără NIMIC NIMIC NIMIC NIMIC!86" strigă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
discuție cu autoarea, iulie 1997. 108 Dominique Desanti, dialog cu autoarea, 29 noiembrie 1996. 109 Dominique Desanti, op. cit. Locuitor din Vendée (Vandeea), departament al Franței care a rămas în istorie prin Revolta din Vandeea (1793-1796), o mișcare contrarevoluționară în care regaliștii s-au înfruntat cu republicanii (n. trad.). Parc public din Paris (n. trad.). 110 Pierre de Chantenay, op. cit. Lucienne Boyer (1903-1983) a fost una dintre cele mai populare cântărețe franceze din perioada interbelică. Cel mai mare succes al său a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fiii săi sunt păstrate destule detalii din Viețile paralele : întărirea jurământului de fidelitate față de rege printr-un sacrificiu uman și libații cu sângele victimei (IV), ezitările lui Vindicius de a-și trăda stăpânii, după ce a fost martor întâmplător la întrunirea regaliștilor (IV), capturarea în stradă a conjuraților cu haine înfășurate în jurul gâtu lui (V), îndemnul imperativ adresat de Brutus băieților lui să-și explice conduita înainte de a fi condamnați (VI), decizia consulului, care a dictat singur executarea propriilor fii, de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și modernitate, între oamenii din vechime înfățișați pe scenă și publicul contemporan, Petronius asistă la toate întâmplările și formulează aprecieri asupra lor adresându-se când personajelor implicate în acțiune, când spectatorilor din sală. Angajați într-o crâncenă luptă pentru putere, regaliștii și republicanii simt că bizarul individ care se amestecă printre ei la fiecare pas nu aparține cu adevărat lumii lor. În chip vădit, cel în cauză nu se integrează cetății lui Tarquinius și Brutus. Băiatul lui Vitellius se interesează de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiecare pas nu aparține cu adevărat lumii lor. În chip vădit, cel în cauză nu se integrează cetății lui Tarquinius și Brutus. Băiatul lui Vitellius se interesează de străinul despre care vorbește toată Roma (I, 40), un plebeu observă că regaliștii intrați în oraș pe sub poarta Capena par să fie conduși de străinul acela în togă roșie (III, 64). De fapt, după cum explică Petronius, el nu-și pune viața în joc, neputând să fie omorât, și nu ține partea vreuneia dintre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]