362 matches
-
jumătate a secolului al XIV-lea, feudalii din sud-vest, reprezentați de familiile Taira, s-au ridicat împotriva conducătorilor din Kamakura și țara a fost scindată în două tabere. Sfârșitul shogunatului Kamakura a venit atunci când Kamakura a căzut in 1333 si Regenta Hojo a fost distrusă. Două familii imperiale, Go-Saga ramura superioară, si Go-Daigo ramura inferioară, au atentat la tron. Dupa ce a refuzat alternarea cu Go-Saga, ramura Go-Daigo a fost exilată. În jurul anilor 1334-1336 Ashikaga Takauji i-a ajutat pe Go-Daigo
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
fi pro-daneză. În 1604, Carol al IX-lea a lăsat instrucțiuni prin care ea ar fi trebuit să fie regenta în cazul în care el moare iar fiul și moștenitorul lor era încă minor. În 1605 ea a acționat ca regentă în timpul absenței soțului ei. Este cunoscut faptul că ea ar fi împiedicat alegerea fiului ei mai mic Carol Filip pe tronul Rusiei în 1610-1612 ținându-l acasă când ar fi trebuit să fie trimis la Moscova. Potrivit relatărilor ea a
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
fiului ei cu Ebba Brahe, o aventură care a durat între 1613-1615. Ea a preferat un beneficiu politic dintr-o căsătorie dinastică și i-a fost teamă față de complicațiile unei căsătorii cu un nobil. Ca văduvă ea a servit ca regentă pentru fiul ei mai mic, Carol Filip, Duce de Södermanland, în ducatul de Södermanland din 1611 până în 1622. A locuit la castelul Nyköping. În 1622, fiul ei cel mic a murit iar ea s-a retras din viața publică. După
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
succedat, însă, fiind prea tânăr, împăratul Otto I "cel Mare" l-a învestit cu principatul de Capua, astfel încât Aloara să poată guverna în comun cu el. Această hotărâre a fost confirmată de Theofano, văduva împăratului Otto al II-lea și regentă pe timpul minoratului lui Otto al III-lea. Aloara și-a început guvernarea din 982. Ea a guvernat cu multă înțelepciune și curaj. Landenulf a fost asasinat în urma unui complot al apropiaților săi, în 993; iar fratele său Laidulf, care i-
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
Ferdinand al VII-lea, Maria Christina s-a căsătorit morganatic cu un sergent din garda regală. Luisa Carlotta s-a certat cu sora ei în legătură cu această căsătorie. În câteva luni, Don Francsico și soția lui au început să conspire împotriva regentei cu sprijinul liberalilor. Spania a fost aruncată în criză cum Don Carlos și adepții săi ultra-regaliști au încercat să preia puterea prin forță, acest lucru ducând la declanșarea unui război civil (1833-1839). Maria Christina s-a menținut la putere cu ajutorul
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
un mod dur de a vorbi. Deși a fost foarte politicoasă m-am simțit foarte rău cu ea. Soțul ei este roșcat și urât, și întregul trib de mici infanți, băieți și fete, sunt extrem de detestabili". Între timp în Spania regenta Maria Cristina a fost forțată să renunțe la regență și a plecat în exil în Franța în 1840. Căderea de la putere a Mariei Cristina a deschis oportunitatea pentru Infantele Francisco de Paula de a se întoarce în Spania. Odată ajunși
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
rege al Ierusalimului (sub numele de Conrad al II-lea; din 1228), al Germaniei (din 1237) și al Siciliei (sub numele de Conrad I; din 1250). Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen cu regina regenta a Ierusalimului, Isabela a II-a (Iolanda), ca al doilea fiu al acestora. Mama sa a murit în timpul nașterii sale. Prin tatăl său, Conrad era nepotul lui Henric al VI-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a trăit
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
când a vizitat pentru prima dată Germania. În acest răstimp, Regatul Ierusalimului, al cărui monarh era, era condus de tatăl său că regent prin împuterniciți, era istovit ca urmare a războiului lombarzilor, pana cand Conrad și-a declarat majoratul, iar regenta tatălui său și-a pierdut validitatea. Atunci cand Frederic al II-lea l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al lui Conrad, pe nume Henric, în 1237 Conrad a fost ales în locul acestuia că rege al românilor prin
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
mare bucurie unui bărbat". Cu toate acestea, după nașterea ultimului ei copil în 1472, Ludovic a jurat că nu-i va mai fi necredincios, și, conform cronicarului Phillip de Commynes, el s-a ținut de jurământ. Charlotte a servit ca regentă în septembrie 1465. Charlotte a devenit mama a opt copii, dintre acre numai trei au supraviețuit copilăriei. Aceștia au fost Carol al VIII-lea, care a devenit rege al Franței, Anne, care a servit ca regentă a Franței pentru Carol
Charlotte de Savoia () [Corola-website/Science/323351_a_324680]
-
Charlotte a servit ca regentă în septembrie 1465. Charlotte a devenit mama a opt copii, dintre acre numai trei au supraviețuit copilăriei. Aceștia au fost Carol al VIII-lea, care a devenit rege al Franței, Anne, care a servit ca regentă a Franței pentru Carol, și Joan, care a devenit regină a Franței ca soție a lui Ludovic al XII-lea. După decesul fiicei ei, Anne, linia Charlottei s-a stins; nepoata ei, Suzanne a murit în 1521 fără copii în
Charlotte de Savoia () [Corola-website/Science/323351_a_324680]
-
(), mai târziu Regina Olga a Greciei () (3 septembrie 1851 - 18 iunie 1926), a fost soția regelui George I al Greciei iar în 1920 regentă a Greciei. Nepoată a Țarului Nicolae I al Rusiei și verișoară primară a Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei, Olga s-a născut la Pavlovsk ca fiică a Marelui Duce Constantin Nikolaievici și a Marii Ducese Alexandra Iosifovna. Tânărul
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept" vs. "It is important to keep an exact record" „Este important să se țină un registru exact”. Există și un subjonctiv perfect, de
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
eșec. Hanul a respins invitația lui Ludovic pentru convertire la creștinism, în schimb sugerându-i suveranului francez să i se supună. În 1254, Ludovic a terminat banii și în plus i se simțea lipsa în Franța, unde mama lui și regenta Blanche de Castilia murise. Deși cruciada sa nu a avut niciun rezultat notabil, în Europa a fost considerat un sfânt de mulți creștini, iar faima sa a crescut și mai mult. În 1270 el a încercat să se alăture unei
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
Charlotte de Savoia. Anne a fost sora regelui Carol al VIII-lea al Franței, pentru care a fost regentă în timpul minoratului acestuia; și a Ioanei a Franței, care a fost pentru scurtă vreme soția regelui Ludovic al XII-lea. Ca regentă a Franței, Anne a fost una dintre cele mai puternice femei ale sfârșitului secolului al XV-lea și era numită "Madame la Grand". Anne s-a născut la Castelul Genappe din ducatul de Brabant la 3 aprilie 1461, ca fiica
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
Franței, Petru și Anne au deținut regența Franței. Această regență a durat din 1483 până în 1491 și împreună au menținut autoritatea regală și unitatea regatului împotriva facțiunii Orléans, care a inițiat o revoltă în timpul războiului nebun din anii 1480. Ca regentă, Anne a fost una dintre cele mai puternice femei de la sfârșitul secolului al XV-lea. Ea i-a dat sprijinul lui Henric Tudor împotriva rivalului său, regele Richard al III-lea al Angliei, când Henric i-a cerut ajutorul pentru
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
1729. În timpul regenței ei, incidentul diplomatic cu Portugalia (unde o navă britanică a fost confiscată pe Tagus) a fost dezamorsat și s-a încheiat negocierea Tratatului de la Sevilla între Marea Britanie și Spania. Din mai 1732, ea a fost din nou regentă pentru patru luni în timp ce George al II-lea a fost în Hanovra. Întraga viață în Marea Britanie Carolina și-a petrecut-o în sud-estul Angliei și în jurul Londrei. Ca regină, ea a continuat să se înconjoare de artiști, scriitori și intelectuali
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
a plecat în campanie. În cele din urmă, soțul și tatăl ei i-au poruncit să se întoarcă în Olanda. La mijlocul anului 1735, Frederic, Prinț de Wales, a fost mai mult decât consternat când în locul lui, Caroline a acționat în calitate de regentă, în timp ce regele a plecat în Hanovra. Regele și regina au aranjat căsătoria lui Frederick în 1736, cu Prințesa Augusta de Saxa-Gotha. La scurt timp după nuntă, George a plecat în Hanovra, și Caroline și-a asumat rolul de "Protector al
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
său moare lăsându-i titlul de Prinț de Condé. De asemenea, devine primul "prinț de sânge" toată lumea adresându-i-se de la rege în jos că "Monsieur le prince". Puterea enormă care a căzut pe mâinile prințului a alarmat serios pe regenta Ana de Austria și pe ministrul său. Cu Clăire Clémence de Maillé Brézé, nepoata Cardinalului Richelieu:
Ludovic al II-lea de Bourbon () [Corola-website/Science/320545_a_321874]
-
care fusese atașată Meissenului), însă Meissen propriu-zis a fost conferit lui Gunzelin, fratele mai mic al lui Eckard. Eckard a fost căsătorit cu Schwanehilda (Suanhilda), fiică a ducelui Herman Billung de Saxonia, văduvă a markgrafului Thietmar de Ostmark și devenită regentă a Saxoniei. Ea a murit în 26 noiembrie 1014, dându-i lui Eckard șapte copii:
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
a făcut reputația lui Lassay că un cunoscător în cercurile pariziene pentru o generatie după moartea lui. De asemenea, prin galeria care a alăturat cele două clădiri, cei doi iubiți au avut un acces mai bun unul la altul. În timpul regentei lui Philippe d'Orléans, fiul Louisei Françoise a intrat în dizgrație. Fiul ei a murit în exil în 1740 și a fost succedat de fiul său, Louis Joseph, Prinț de Condé, care avea patru ani.
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
clerul care o conducea nutreau împotriva latinilor, de aproape un secol, uri violente, întreținute fără încetare, trebuie s-o spunem, de obrăznicia baronilor și de lăcomia negustorilor din occident. Sentimentele inspirate de aliații pe care-i alesese, fură îndreptate asupra regentei și în curând împărăteasa Maria, așa de sărbătorită odinioară și așa de populară, nu mai fu, pentru plebea odioasă a Bizanțului decât "străina". Nemulțumirea generală se manifestă în curând prin fapte. Maria, fiica lui Manuel din prima căsătorie, ura pe
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
intervină el însuși spre a despărți pe luptători. Natural, în capitala credincioasă izbucni un mare scandal și profanarea unui templu așa de venerabil făcu și mai puțin popular guvernul care o poruncise. Dar pe deasupra, fusese un scandal inutil: până la urmă, regenta și ministrul ei trebuiră să se hotărească a amnestia pe rebeli și a da astfel tuturor o dovadă evidentă de slăbiciune. Mai rămânea o greșeală de săvârșit. Cu o stângăcie nemaipomenită, protosebastul voi să pedepsească pe patriarh pentru rolul pe
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
vechea ambiție. Pentru a-și pregăti calea, se prefăcu, cu dibăcie, că e foarte preocupat de soarta ce amenința pe tânărul împărat, foarte îngrijorat de planurile ce se atribuiau protosebastului și cu deosebire scandalizat de zvonurile rele care circulau asupra regentei. Lăsă pe cei doi fii ai săi să se angajeze în complotul prințesei Maria, dând astfel speranțe și garanții nemulțumiților; iar el aștepta ora hotărâtă. Ea sună către jumătatea anului 1182. Fiica lui, Maria, alergă atunci la Oenaion, pentru a
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
prieten al romanilor", ca singurul, de asemenea, care prin vârsta și experiența afacerilor, ar fi putut menține monarhia pe panta de pe care aluneca spre prăpastie. Și populația încântată, îl primea cu entuziasm în lungul drumului. Guvernatorii "themelor" asiatice, rămași credincioși regentei, încercară zadarnic să-l oprească; zadarnic încercă Andronic Anghelos, trimis cu trupe , să lupte cu el. Rău susținut de soldații lui, acest general fu bătut și temându-se pentru viața sa de urmările acestei înfrângeri, el dădu exemplul dezertării și
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Comnenului ajunseră în fața Constantinopolului, pe malul asiatic al Bosforului, flota însărcinată să apere trecerea strâmtorilor dezertă, fără măcar a încerca un simulacru de rezistență și din tabăra sa din calcedonia, Andronic adresă palatului un ultimatum trufaș cerând destituirea protosebastului, retragerea regentei într-o mânăstire, lăsarea puterii în mâinile tânărului împărat. De altfel, în capitală, toată lumea făcea urări noului stăpân și alerga la picioarele lui. Oamenii din popor și mulți de la curte alergau zilnic în Calcedonia spre a-l vedea; ei îi
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]