771 matches
-
unele gramatici se consideră că acest lucru este posibil și în secundare. Astfel, în gramaticile franceze se tratează așa-numitele „propoziții infinitivale”. Unele le consideră propoziții pe acelea în care infinitivul are propriul său subiect, diferit de cel al verbului regent ("J’entends le chien aboyer „Aud câinele lătrând”), altele includ aici și infinitivele fără subiect propriu: Après avoir obtenu son bac, elle a passé un an en Inde" „După ce a reușit la bacalaureat, a petrecut un an în India”. Clasificarea
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
duce de Austria și de Bavaria. Anterior, Agnes fusese căsătorită cu regele Ștefan al III-lea al Ungariei. Bunicii paterni ai lui Bernard erau markgraful Engelbert al III-lea de Istria de Istria și Matilda de Sulzbach. Bernard fusese deja regent al ducatului carintian încă de când fratele său, ducele Ulrich al II-lea, se îmbolnăvise grav, din 1199. În conflictul dintre Casa de Hohenstaufen și cea de Welf pentru tronul Germniei, Bernard a urmat inițial politica fratelui său de sprijinire a
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]
-
în 1990 și este situat în Baker Street, purtând numărul 221b cu permisiunea Consiliului orășenesc al City of Westminster, deși se află între clădirile cu numerele 237 și 241, în apropierea capătului de nord a străzii Baker Street și a Regent's Park din centrul Londrei. Casă orășeneasca în stil georgian pe care o ocupă muzeul pe "221b Baker Street" a fost folosită anterior că pensiune din 1860 până în 1936, și acoperă perioada 1881-1904 când Sherlock Holmes și Doctorul Watson au
Muzeul Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/320026_a_321355]
-
se schimbă atunci când Spiritul Crăciunului (Robbie Coltrane) face greșeala de a-i face o vizită pentru a-l felicita pentru bunătatea sa. Spiritul îi permite să vadă umbrele trecutului: strămoșii lui - Lordul Blackadder și dl. E. Blackadder, Esq., majordomul Prințului Regent (Hugh Laurie). În loc de a fi convins că el este mai bun decât ei, Ebenezer Blackadder începe să-i admire pentru inteligența lor și îi cere spiritului să-i arate ce se poate întâmpla dacă el va deveni la fel de rău ca
Blackadder's Christmas Carol () [Corola-website/Science/324644_a_325973]
-
impusă pentru a avea controlul total asupra pământului țării. (Din moment ce Japonia are o economie bazată pe munca pământului, cel care stăpânește pământul stăpâneste și țara.) Aprilie 1186 - După ce a refuzat de mai multe ori să accepte postul, Fujiwara Kanezane devine regent la insistențele lui Minamoto Yoritomo până în anul 1199. Perceperea taxei de comisariat este suspendată. Iunie 1186 - Minamoto Yukiie este în cele din urmă găsit, capturat și ucis. La puțin timp după aceea, Shizuka, iubita și însoțitoarea lui Minamoto Yoshitsune, este
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
îmbolnăvit grav și a încercat să-l asasineze pe Hojo Tokimasa. Minamoto Sanetomo, fratele mai tânăr al lui Minamoto Yoriie, în vârstă de numai 11 ani, devine al treilea shogun Minamoto. Hojo Tokimasa devine Shikken (șeful Ministerului Administrației) și deci regent al shogunului (un minor). Hojo Tokimasa este de fapt șeful guvernului. (Este interesant de menționat că familia Hojo provine din neamul Taira). 1204 - Familia Taira din Ise folosește climatul politic nesigur din Kamakura ca o șansă de a porni o
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
de shogun și numele de Yoritsune, la vârsta de opt ani. 1226-1231 - Japonia este zguduită de șase ani de secetă, foamete, vărsat și alte boli, furtuni, inundații și cutremure. 1227 - Dogen Zenji întemeiază budismul zen Soto. 1228 - Kujo Michiie devine regent până în anul 1231. 1230 - Fujiwara Yoritsune este căsătorit cu o fiică a lui Minamoto Yoriie pentru a da impresia continuării domniei Minamoto. Iulie 1230 - Hojo Yasutoki anunță un Act de grațiere, o oprire a plății datoriilor și a altor obligații
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
forțat să abdice. El este înlocuit ca shogun de fiul său minor, Fujiwara Yoritsugu, care este imediat căsătorit cu una din surorile lui Hojo Tsunetoki. Aprilie 1246 - Hojo Tsunetoki moare pe neașteptate și fratele lui mai tânăr, Hojo Tokiyori, devine regent. Mai multe ciocniri violente au loc între suporterii shogunului demis Fujiwara Yoritsune și suporterii noului regent Hojo Tokiyori. Septembrie 1246 - Fujiwara Yoritsune este trimis, sub protecție, să locuiască la Kyoto, domiciliul fiindu-i impus la Rokuhara. 1246 - Go-Saga abdică. Go-Fukakusa
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
ridicarea unui zid de apărare de-a lungul coastei. După o lună de lupte, o furtună distruge flota mongolă iar restul armatei ofensive fuge în Coreea. 1284 - Hojo Tokimune moare. Fiul său, Hojo Sadatoki (în vârstă de 14 ani) devine regent. Una din primele sale îndatoriri este să încerce să satisfacă cererile venite din partea razboinicilor pentru despăgubirea cheltuielilor și pentru recompense în urma succesului lor din timpul invaziei mongole. Dar toate resursele Bakufu au fost cheltuite pentru apărarea Japoniei, astfel că practic
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
astfel clasa războinicilor îndatorată, sărăcită și nemulțumită.) 1298 - Fushimi abdică și devine împărat în retragere. Go-Fushimi, fiul său, devine împărat titular până în anul 1301. 1301 - Hojo Sadatoki demisionează din funcție și se dedică vieții religioase. Vărul său, Hojo Morotoki, devine regent titular până în anul 1316. Fiul lui Hojo Sadatoki, Hojo Takatoki, este prea tânăr ca să preia funcția. (Hojo Sadatoki va conduce din culise până la moartea sa, în anul 1311.) Go-Nijo (din ramura Junior) devine împărat titular până în anul 1308. Fushimi rămâne
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
a primit puterea suedeză temporar de la Arhiepiscopul Jöns Bengtsson Oxenstierna și de la Eric Axelsson Tott. Cu toate acestea, Suedia fiind volatilă și împărțită pe fracțiuni, domnia sa a luat sfârșit în 1464, când episcopul Kettil Karlsson Vasa a fost instalat ca regent. Carol a fost rechemat ca rege al Suediei, deși avea să fie exilat pentru a doua oară și rechemat din nou, murind în timpul celui de-al treilea mandat ca rege. Încercarea finală a lui Cristian de a recâștiga Suedia s-
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
oară și rechemat din nou, murind în timpul celui de-al treilea mandat ca rege. Încercarea finală a lui Cristian de a recâștiga Suedia s-a încheiat cu un eșec militar la Brunkeberg, în octombrie 1471, unde a fost învins de regentul suedez Sten Sture cel Bătrân, care a fost susținut de clanul nobil danezo-suedez Thott. Cristian și-a menținut cererile ca reget suedez până la moartea sa în 1481. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
susținut de clanul nobil danezo-suedez Thott. Cristian și-a menținut cererile ca reget suedez până la moartea sa în 1481. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene. Frederic a fost încoronat rege al Danemarcei la 13 martie 1808. În 1809 după detronarea lui Gustav al IV-lea al Suediei tronul
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Haakon s-a născut în epoca războiului civil care a tulburat Norvegia, dar domnia sa, în cele din urmă, a reușit să pună capăt conflictelor interne. La începutul domniei sale, în timpul minorității sale, rivalul său, Contele Skule Bårdsson, i-a servit ca regent. După moartea regelui Inge al II-lea al Norvegiei din 1217, a izbucnit o dispută a succesorilor. În plus față de Haakon care câștigase sprijinul majorității membrilor din grupul birkebeiners, inclusiv pe veteranii care au servit sub tatăl și bunicul său
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
Gaeta, Sergiu a negociat cu Emilia obținerea sprijinului găetan în preluarea ducatului sau, ducele acordând gaetanilor anumite drepturi în traversarea ținutului napolitan. Un acord între acești conducători a fost semnat în februarie 1029. Nu este cunoscut când a luat sfârșit regenta Emiliei. Se știe că a murit în 1036, atunci când fiul ei, Leon al II-lea (fostul regent) a donat o locuință mănăstirii Sân Giovanni di Felline în memoria ei.
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
la cale asasinarea șefului clanului din Campia Yamato (nepotul său) și îl înlocuiește cu nepoata sa, Suiko. Nepotul lui Suiko (al doilea fiu al fostului împărat Yomei, mai apoi cunoscut sub numele de Shōtoku Taishi) este numit moștenitor aparent și regent. El începe un proces asiduu de împrumut din civilizația și cultura chineză și de stabilire a budismului ca religie de stat. 593-628 - Domnia împărătesei Suiko. 595 - Shōtoku Taishi organizează o expediție militară fără succes în Coreea pentru a recuceri Mimana
Cronologia Perioadei Asuka () [Corola-website/Science/303016_a_304345]
-
pe Knut rege al întregii Anglii. Pentru a-și consolida stăpânirea, Knut se căsătorește cu văduva lui Ethelred, Emma a Normandiei. Un an mai târziu, moartea fratelui său mai mare, Herlad, îi aduce și coroana Danemarcei. Aici, Knut îl numește regent pe cumnatul său, Ulf Thorgilsson. Acesta a complotat împreună cu nobilii danezi pentru numirea ca rege a fiului lui Knut , Harthaknut, acesta fiind minor. După unele confruntări cu norvegienii care i-au asigurat din nou supremația în Scandinavia, Knut poruncește uciderea
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
episcop de Santiago de Compostela. Între 1524 - 1538 este președinte al consiliul de sfat al coroanei. Între timp Papă Clement al VII-lea îl numește cardinal și arhiepiscop de Toledo. În anii 1539 și 1541, Carol Quintul îl numește că regent, în absența lui. După moartea cardinalului, Carol Quintul ar fi reamarcat despre el "a murit omul bătrân, care a cârmuit cu o cârja imperiul.
Juan Pardo de Tavera () [Corola-website/Science/330987_a_332316]
-
ca scop unirea Angliei cu Scoția prin căsătoria lui Eduard, cu tânăra regină Maria a Scoției, care viza impunerea forțată a Reformei engleze în Biserica Scoțiană. Somerset a condus o armata mare și bine echipată în Scoția, unde el si regentul scoțian James Hamilton, al doilea Duce de Arran, s-au înfruntat în Bătălia de la Pinkie Cleugh din 10 setmebrie 1547. Armata lui Somerset i-a învins pe scoțieni, însă tânăra Regină Maria a fost transportată în secret în Franța, unde
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
piața Catalunya. Grupul a facut apoi parte dintr-un vestit sextet de la Pajarera. Cu recomandarea obținută de mama sa de la renumitul pianist și compozitor Isaac Albéniz, copilul a fost prezentat la Madrid contelui Guillermo de Morphy, secretarul privat al reginei regente Maria Cristina. Impresionat de îndată de talentul muzical al lui Pau, contele l-a adus să cânte în fața reginei, care i-a autorizat o bursă de anuală de 250 pesos, ceea ce i-a înlesnit studii la "Conservatorul regal de muzică
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
din Barcelona, Casals s-a mutat la Madrid. La Conservatorul din Madrid el a studiat arta violoncelului cu Victor Mirecki, compoziția cu Tomás Bretón și muzica de cameră, cu Jesús de Monasterio. În 1895 Casals a plecat, cu sprijinul reginei regente, la Bruxelles, pentru a studia la conservatorul local. Supărat de primirea rece făcută de somitățile de acolo, bătrânul profesor de compoziție François Gevaert și profesorul de violoncel Edouard Jacobs, a refuzat consimțământul și scuzele lor tardive și a decis să
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
critici grele în Irak.Împotriva lui Nuri Said Abd al-Ilah a apelat uneori la politicieni rivali acestuia, precum Salih Jabr In 1953 când regele Feisal al II-lea a ajuns la majorat, Abd al-Ilah a încetat de a mai fi regent. Totuși el a continuat să fie prinț moștenitor, un consilier apropiat al tânărului monarh și să sprijine o politică externă favorabilă Occidentului. În 1955 Irakul a adoptat Pactul de la Bagdad, cunoscut și ca Organizația Tratatului Central CENTO, alături de Iran,Pakistan
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene. Christian a murit în 1808 la vârsta de 59 de ani la Rendsburg, Schleswig de anevrism cerebral.
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]