1,354 matches
-
cu scrisoare de răspuns către domnitorul româno-bulgar Kalojoannes (Ioannițiu). El liniști pe solicitatorul doritor de coroană, prin mângâioasa împărtășire, că pe baza însemnărilor făcute în cancelaria papală, s-a descoperit că și în vremea de mai de mult mai mulți regenți romîno-bulgari fură încoronați. El pomeni faptul, stabilit prin documente, că în zilele și după impulsiunea papei Nicolae I (838 - 867) hanul Boris, căpetenia cea mai de frunte a bulgarilor, primise botezul împreună cu întreaga sa țară și se rugase a i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui aserțiune, se coboară din sânge roman, nici nu se cade să se lipească de altă biserică decât de cea romană, pentru ca și prin închinarea lui Dumnezeu să oglindească datinele străbunilor. Trimisul papei, capelanul de curte Ioan, fu primit de regentul Ioannițiu (Kalojohannes) cu toate onorile și prietenia cuvenită și înainte de toate își asigura consimțământul arhiepiscopului de la Zagora, căruia-i predete cu toată solemnitatea obicinuitul sacos (veșmînt de-asupra), mitra și inelul, primind din parte-i în același mod formal jurământul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Brandizuber, anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa. Papa ascultă favorabil atât spusele trimisului său propriu, cât și acelea ale trimisului bulgar și hotărî să primească pe Ioannițiu în șirul regenților ordinari, recunoscîndu-l de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă lai Ioannițiu nu numai sceptrul de împărăție și diademă regească, ci-l însărcină totodată cu plenipotență de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
monete, cu inscripția ce va crede de cuviință și cu propria lui efigie. În fine papa numi pe arhiepiscopul din Tîrnova, primat al noului regat, îl împuternici, pentru cazul de schimbare în domnie, să poată încorona și unge pe noul regent și-i subordină lui provinciile bisericești din Bulgaria și Vlahia. Campania lui Ioannițiu spre Adrianopoie și biruința lui. În așa chip se-ndeplini în statul româno-bulgar odioasa uniune cu Roma; neamul Asanizilor fu ridicat la rangul recunoscutelor dinastii regale ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din toate părțile și-i călca în urme. Latinii, câți scăpară cu viața, se dezbătură până la Rhaedestos lângă malul mării, unde aflară pe tovarășii ce alergaseră din Asia. Contele Enric de Flandra, fratele lui Balduin, om pătrunzător și viteaz, stătu regent împărăției pe timpul prinsorii împăratului, dar nu putu dispune decât de trupe prea puține. Atacurile necontenite și izbânzile lui Ioannițiu în Tracia și Macedonia. Romîno-bulgarii uniți cu cumanii inundară de atunci neopriți de nimenea provinciile cele fără de apărare, dar mai cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și nepătrunsă tăcere asupra prinsorii și sorții lui Balduin, încît latinii, cari nu voiau să aleagă pe urmașul lui decât după ce i s-ar fi dovedit moartea, nu aflară un an și mai bine nimic despre dânsul, din care cauză regentul interimar, contele Enric, nu se putea deloc hotărî, în incertitudinea în care se afla, de-a primi coroana împărătească ce i se oferise lui, ca urmașului prezumtiv la tron. Neînduplecatul Ioannițiu, încrezut în steaua sa, refuză chiar de la-nceput, reverențios
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și pieri prin rană de moarte. Asupra capului tăiat a regelui din Thessalonic ce i se adusese, Ioannițiu serbă cu bucurie un triumf, nemeritat îndealtmintrelea, căci nu-l câștigase el însuși. Cu toată marea putere de acțiune și vitejia sa, regentul Enric era de firea lui om blând și dispus spre împăcare, încît pe de o parte el, pe de alta ajutoarele de oaste și de bani din Europa apuseană, aduseră în șovăitoarea poziție a latinilor oarecare consolidare și îndreptare; dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exil, intrigi în patria sa și planuri pentru restaurarea sa, Ioan Asan, silit să fie aspru descoperind aceasta, porunci să-l orbească, o pedeapsă și o măsură de precauțiune foarte obicinuită în împărăția bizantină în contra pretendenților la tron și a regenților răsturnați. Fratele lui Teodor, Manoil Comnen, bărbatul Mariei, fiicei nelegitime a regelui bulgar, uzurpă orașul Tesalonic, ocupă câteva provincii apusene, își puse titlul de împărat și despot, arogîndu-și astfel din propria lui putere neatârnarea deplină și rangul de împărat, lucruri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puse titlul de împărat și despot, arogîndu-și astfel din propria lui putere neatârnarea deplină și rangul de împărat, lucruri pe care căuta să le dovedească mai cu samă prin întrebuințarea de scrisoare roșie în hrisoavele sale. Dar și pe acest regent Ioan Asan îl cruță cu mărinimie, poate pentru că îi era rudă și-l credea mai puțin periculos, drept care îi arăta iubirea de pace și moderațiune, nu-l împresură cu război, nici nu-l supără în teritoriul său în vreun chip
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ruptura și reîmpăcarea între Ioan Asan și Vatatzes. Împresurarea orașului Tzurulus. Cu toată înlăturarea momentană a primejdiei, latinii erau în genere reduși la o stare foarte rea, iar trufia lor era adânc umilită prin legătura de familie a celor doi regenți ce le stăteau dușmănește împrotivă. Pe lângă asta se mai adaose și răul că bătrânul însă vigurosul împărat Ioan de Brienne se săvârși din viață după o scurtă domnie, lăsând în urmă împărăția pe mînile ginerelui său Balduin II, om slab
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orașului Serrae și, pe când împăratul plecă într-o călătorie de in orașespecție în aceasta parte și trecu nu departe de orașul acela râul Hebrus(Marița), demnitarul cel mai înalt al administrațiunii din Achrida îi aduse la cunoștință importantul eveniment că regentul bulgaro-romînilor Calliman parăsise priveliștea lumii, în vârstă de abia doisprezece ani. Cauza morții sale era, după unii, o grea boală firească, după alții o-nveninare într-ascuns, comisă de dușmani de-ai lui. Dar fie acum adevărată o versiune ori alta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din sânge sârbesc, deci era foarte contestat de zavistuitori și adversari, totuși înțelese cum să câștige favoarea poporului de rând precum și a oamenilor de condiție și de distincțiune din țară și fu ales în fine, cu voia și hotărârea tuturora, regent bulgaro-romîn. Astfel, după stingerea dinastiei curat române a Asanizilor, se sui pe scaunul vacant al domniei o dinastie curat slavă, de neam bulgaro-sîrbească. Constantin Tichus ridică armele în contra slabului Mytzes, îl împresură în cetatea Tîrnova, îndărătul zidurilor căreia se credea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau cel puțin încuscrirea cu legitima casă domnitoare era singura legitimitate pentru a urma în domnie. Pentru a încuraja și ridicarea lui Constantin cu toată puterea și vaza legitimității și pentru a o sprijini pe dreptul de moștenire, poporul și regentul Bulgariei făcură prin anume solie rugăciunea cătră împăratul Teodor ca să-i dea pe fiica Iui cea mai mare, Irina, {EminescuOpXIV 128} lui Constantin Tichus de soție și s-o trimită în capitala Bulgariei pentru cununie în toată forma, căci ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar fi avut contra propunerii lor. Împăratul se și-nvoi într-adevăr, predete pe fiica sa Irina pentru a se face căsătoria propusă și de atunci încoace fu pace si liniște între bulgaro-romîni și romei, mai cu seamă pentru că amândoi regenții litiganți solicitau în mod egal favoarea romeilor. Se-ntîmplă într-adevăr că Constantin Tichus, bătut într-o ciocnire de rivalul său, fu ținut locului împresurat în cetatea Stenimachos și căpătă de la împărătescul său socru ajutor, de scăpă de învingere deplină și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
latinii în pornită ceartă de interese; iar aceștia încheiaseră în contra lui o alianță cu sălbaticele oarde de cumani, carii în urmă pătrunseră prin inima Macedoniei cu sabie și cu foc. Cu atât mai favorabilă deveni situația pentru cumintele și activul regent Ioan Ducas Vatatzes, care izbuti să alunge pe romîno-bulgari din partea Traciei ocupate de ei, să cucerească Macedonia și Tessalia toată și să silească la supunere pe familia domnitoare din Epir. Soarta a voit ca să nu-și așeze cu succes coroana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precumpănirea aceasta într-un mod simțitor și fu o cauză fundamentală mai mult de slăbire și de dezbinare, pe lângă factorii de căpetenie adunați până acu. Căsătorirea din nou și complicațiunile lui Constantin Tichus. Pe vremea aceea căsătoriile între casele de regenți erau mijloace cu deosebire bune și sigure de învoială și dedeterminațiune în politică. Condus de această părere, împăratul Mihail Paleolog știu să căsătorească la-nceputul anului 1272 pe fiul său Andronic Paleolog cu prințesa Anna, fiica regelui maghiar Ștefan V.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe un sol al statului, anume Iosif Katharos la Palestina și la Egipet, pentru ca în taină să se învoiască cu patriarhul Grigorie de Ierusalim și cu califul din Cairo în contra împăratului. Patriarhului îi dete să înțeleagă că împăratul e un regent urât de Dumnezeu, un desprețuitor al legii și un violator al religiei, și ea atare nu poate merita nici îndurare la Dumnezeu, nici cruțare despre oameni, deci o acțiune comună în contra lui nu e numai justificată, ci e o datorie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
făcuse lui Asan împăratul Mihail Paleolog. Ivirea și disparițiunea lui Lachanas cel mincinos. Multă vreme după aceasta, la anul 1294 se ivi ca din senin și din propriu impuls un om necunoscut, de cine știe unde, care pretindea categoric că e Lachanas, regentul de odinioară al romîno-bulgarilor și oferea împăratului triumfurile cele mai strălucite, daca-i va da învoirea să atace pe dușmanii împărăției. Era firesc lucru ca împăratului să i se pară straniu și să fie neliniștit, văzând înaintea sa aievea pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Nogas și a soției lui, Alakka. Acesta nu văzu mijloc mai bun pentru a-și spori puterea sa foarte nesuficientă față cu Tuktai, decât în supunerea și apropiarea pe de-a pururea a Bulgariei, care, pe atunci lipsită de regent, stătea deschisă pentru orice atac străin. Terteres, spăimântat de amenințările lui Nogas, ce trăia încă, se refugiase la-mpăratul, își așezase scaunul în împrejurimile Adrianopolei și de acolo se ruga cu stăruință de-mpăratul să-i trimită ajutor de oaste
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
făcută legatului cumcă va sili pe români să primească pe episcopul ce li se rânduiește și aceasta cu atât mai mult cu cât românii, numindu-se creștini, nu comit decât lucruri contrarii creștinismului. În genere nu se cuvine ca un regent creștin să sufere în statele sale pe asemenea schismatici, dar în cazul acesta se mai dovedește și pericolul iminent pentru biserica romană ca nu cumva și alți locuitori ai Ungariei, anume germani și maghiari, emigrând în Cumania, să se contopească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe fratele acestuia, anume Barbat, și-l sili cu succes la plata tributului. Cu atât mai izbutită se dovedi însă tendința de consolidare a Valachiei după ce ea se proclamă neatârnată ca stat propriu sub voievodul Radu-Negru în anul 1290. Acest regent, care se descleștă de sub supremația Ungariei si domni de la 1290-1314, își așeză scaunul domniei - după cum spune tradiția lesne de împăcat cu fapta istorică - mai întîi la Câmpulung, nu departe de creasta muntoasă dintre Valachia și Ardeal, apoi la Argeș, lângă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atârnarea țării de Ungaria și de Polonia catolică dădeau câmp liber și deschis înrîuririlor de convertire ale Scaunului roman. capitolul V VALACHIA CONTINUĂ LUPTA PENTRU AUTONOMIE Mircea Vodă I. O stăpânire îndelungată este obișnuit o dovadă despre puterea și dibăcia regentului, dar dovada este și mai mare când stăpânirea se petrece în timpuri mișcate de furtună, sfâșieri fiind înlăuntru, primejduire de din afară. Exemplul vrednic de mirare al unei asemenea stăpâniri îndelungate și bogate în fapte ni-l dă Mircea I
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru pregătirea și asigurarea unei așa de hotărâtoare campanii îl duse pe regele maghiar în primăvara anului 1395 în Transilvania, unde sosi și Mircea și se întîlni cu el la Brașov. La 7 martie 1395 se stabili acolo între amândoi regenții o înțelegere, care a fost încuviințată și de consiliarii coroanei Valachiei și a primit forma și tot rostul unei diplome în care Mircea se numește pe sine și de acuma înainte duce de Făgăraș și ban de Zevrin (Severin) fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
său Musa, pe care-l pofti cu acest scop dincoace în Europa. Pentru Mircea nemulțămirile provinciilor europene din Turcia contra lui Suleiman nu erau o taină, deci se puse cu tot dinadinsul să înfrîngă cu desăvârșire puterea zguduită a acestui regent, din a cărui apropiere și tendențe de lățire nu putea să răsară decât rău pentru Valachia. Pentru a putea păși cu mai mare izbândă, el se adresă regelui Sigismund, căruia-i lămuri foloasele ce-ar rezulta din sfîșiarea reciprocă între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din a cărui apropiere și tendențe de lățire nu putea să răsară decât rău pentru Valachia. Pentru a putea păși cu mai mare izbândă, el se adresă regelui Sigismund, căruia-i lămuri foloasele ce-ar rezulta din sfîșiarea reciprocă între regenții parțiali turcești, îi destăinui planurile sale în această privire și știu să câștige de la el multe ajutoare la neajunsuri. Se puse în genere în relație prietenească cu Musa, care deveni în urmă o intimă amicie personală. Musa (Mose) căzuse cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]