1,361 matches
-
din urmă conducerea Poloniei. Numai Gallus Anonymus îl menționează mai apoi cu ocazia descrierii călătoriei tatălui în Rusia Kieveană în 1018: "din cauza faptului că fiul său (...), Mieszko nu a fost considerat încă capabil să preia guvernarea, el a numit un regent din cadrul familiei sale în timpul călătoriei sale în Rusia Kieveană". Această afirmație a fost, probabil, rezultatul ignoranței complete a cronicarului, deoarece în 1018 Mieszko al II-lea avea 28 de ani și putea deja să conducă singur țara. Bolesław I Viteazul
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II-lea a fost capturat de către artuqizi în 1123, Eustațiu a fost ales conetabil de Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după 15 iunie 1123, fiind înlocuit în funcția de conetabil și regent de către Guillaume
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după 15 iunie 1123, fiind înlocuit în funcția de conetabil și regent de către Guillaume I de Bures. A fost înmormântat în Ierusalim, la abația Santa Maria Latina. Împreună cu Emelota, a fost părintele a doi fii, Eustațiu al II-lea și Valter, care i-au succedat în Sidon, respectiv Caesarea. Rămasă văduvă, Emelota
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
() (12 martie 1821-12 decembrie 1912), a fost regent și de facto conducător al Bavariei din 1886 până în 1912, în timpul incapacității nepoților săi, Ludwig al II-lea și Otto. Luitpold s-a născut la Würzburg, ca al treilea fiu al regelui Ludwig I al Bavariei și a soției lui
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei () [Corola-website/Science/322429_a_323758]
-
mareșal. La 10 iunie 1886, nepotul lui Luitpold, regele Ludwig al II-lea a fost declarat incompetent din punct de vedere mintal iar Luitpold a fost numit regent. După moartea misterioasă a lui Ludwig, Luitpold a continuat să servească ca regent și pentru noul rege, Otto, fratele nebun al lui Ludwig. Prințul Luitpold chiar a fost acuzat de unii oameni că și-ar fi ucis nepotul, însă curând, decentul și amabilul prinț a devenit unul dintre cei mai populari conducători. Una
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei () [Corola-website/Science/322429_a_323758]
-
decentul și amabilul prinț a devenit unul dintre cei mai populari conducători. Una dintre primele lui acțiuni (la 1 august 1886) a fost să deschidă publicului câteva din palatele lui Ludwig al II-lea. Luitpold a continuat să servească drept regent până la moartea sa, de bronșită în 1912 la München, când a fost succedat de fiul sau cel mare, Ludwig. Este înmormântat în cripta de la Theatinerkirche din München.
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei () [Corola-website/Science/322429_a_323758]
-
stat al lumii elenistice. Prima manevră a fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se alie cu alti diadohi, dar în timpul campaniei asupra Egiptului împotriva lui Ptolemeu e asasinat. O amenințare serioasă începu să o constituie Antigonos Monophtalmos, al cărui apetit nu se mulțumise cu Paflagonia și Cappadocia, smulse lui Eumenes, cu
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
primului război mondial, Albania și-a cucerit independența, după dezmembrarea Imperiului Otoman. Independența Albaniei era departe de a fi asigurată însă, vecinii săi având pretenții teritoriale față de noul stat. Pentru a face față imixtiunilor Iugoslaviei în afacerile interne ale Albaniei, regentul Zog I a încercat să obțină sprijinul italian. Până în cele din urmă, Italia lui Mussolini a început de asemenea să se amestece în politica internă albaneză, până într-atât încât în 1934 s-a încercat impunerea limbii italiene ca limbă
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Uniunea Sovietică având în flanc amenințarea britanică asupra câmpurilor petroliere din România. Hitler s-a simțit astfel obligat să atace Grecia și a început să prospecteze posiblitatea de a obține acordul Iugoslaviei pentru a anunge pe calea terestră în Albania. Regentul Iugoslaviei, prințul Pavel, și-a dat seama că germanii se gândeau la posibilitatea de a traversa teritoriul iugoslav pentru a ajunge în Albania. Cum Ungaria, România și Bulgaria erau deja aliații germanilor, Pavel a considerat că țara sa este silită
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
1753 - 7 decembrie 1805) a fost Prinț Ereditar al Danemarcei și Norvegiei. A fost fiul cel mare din a doua căsătorie a regelui Frederic al V-lea al Danemarcei cu Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel. Prințul Ereditar Frederic a acționat în calitate de regent în numele fratele său vitreg, regele Christian al VII-lea în perioada 1772-1784. Se spune că a avut un handicap fizic. Frederic s-a născut la Palatul Christiansborg din Copenhaga la 11 octombrie 1753. Pentru a asigura viitoarea sa poziție, de la
Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/327148_a_328477]
-
Sophie de Saxa-Coburg-Saalfeld. Fratele său vitreg, regele Christian al VII-lea, suferea de o severă boală mentală (se crede că suferea de schizofrenie) și divorțase de soția sa, regina Caroline Mathilde, care a fost exilată. Prințul Frederic a fost desemnat Regent al Danemarcei în 1772, când a împlinit 18 ani. Regența lui a fost formală, puterea fiind deținută de mama lui, regina Juliane Marie și de ministrul Ove Høegh-Guldberg. A acționat ca regent până la lovitura de stat din 1784, când Prințul
Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/327148_a_328477]
-
a fost exilată. Prințul Frederic a fost desemnat Regent al Danemarcei în 1772, când a împlinit 18 ani. Regența lui a fost formală, puterea fiind deținută de mama lui, regina Juliane Marie și de ministrul Ove Høegh-Guldberg. A acționat ca regent până la lovitura de stat din 1784, când Prințul Moștenitor Frederic (viitorul Frederic al VI-lea al Danemarcei), atunci fiul în vârstă de 16 ani al regelui Christian a luat puterea și regența. După lovitură, Prințul Ereditar Frederic a rămas fără
Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/327148_a_328477]
-
Wiesbaden a devenit sediul guvernului și capitala ducatului Nassau. În timpul acestei dinastii s-au trimis soldați din Wiesbaden să lupte în războaie în Spania de partea lui Napoleon Bonaparte contra partizanilor și trupelor spaniole inclusiv aliaților lor britanici. În 1813 regenții de Nassau (și bineînțeles și armatele lor) au trecut de partea aliaților Spania și Britania. Pentru a sprijini Rusia și Prusia împotriva francezilor au trebuit alcătuite noi trupe. Bătălia de la Waterloo din anul 1815 a pus până la urmă capăt succeselor
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
Copenhaga la 28 octombrie 1793. Părinții ei au fost Prințul Moștenitor Frederic (viitorul rege Frederic al VI-lea) și soția sa, Maria Sofia de Hesse. Pentru că bunicul patern, regele Christian al VII-lea era instabil mental, tatăl ei a fost regent din 1784. Nașterea ei a fost bine primită de populație, frații ei murind la scurtă vreme după naștere. La nașterea ei s-a spus: «Denne er Dydens Løn, flere er Folkets Bøn!» ("Aceasta este premiul pentru virtute, răspunsul la rugăciunea
Prințesa Caroline a Danemarcei () [Corola-website/Science/331713_a_333042]
-
copii - erau originari din Ducatul Brabantului, Comitatul Hainaut, Flandera și Picardia. Toți aceștia l-au urmat pe mentorul lor la Paris în mai, unde Le Maître s-a întâlnit cu mama regelui, Blanche de Castilia, care îndeplinea și funcția de regent. Matthew Paris a socotit că liderul noii cruciade este un impostor, așa cum fusese și unul dintre liderii cruciadei copiilor organizate la începutul aceluiaș secol. Deplasările cruciaților în capitală au fost limitate: ei au fost împiedicați să traverseze pe malul stâng
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
pe ducele Cristian ca rege și au apelat la contele Christopher din Oldenburg, în scopul de a-l restabili pe Cristian al II-lea la tronul danez. În opoziție cu regele Cristian al III-lea, contele Christopher a fost proclamat regent la Adunarea Ringsted și la Adunarea Skåne la St. Liber Hill de la Catedrala din Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi ani, cunoscut sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
școlar 1939), exproprieri, etc. Această situație s-a înrăutățit brusc în primăvara anului 1944. Conform planului german «Margarethe» de a asigura loialitatea Ungariei față de Berlin, la 19 martie 1944, opt divizii germane au ocupat Ungaria și la 23 martie 1944, regentul Miklós Horthy a acceptat un guvern docil față de Germania, condus de generalul Döme Sztójay. În primăvara anului 1944 locotenent-colonelul SS () Adolf Eichmann, responsabil cu executarea soluției finale a problemei evreiești, și-a început activitatea de „purificare” a Ungariei de evrei
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
1515, Louise a fost numită Ducesă de Angoulême și la 15 aprilie 1524, Ducesă de Anjou. Louise de Savoia a rămas activ politic în numele fiului ei, în special în primii ani ai domniei sale. În timpul absențelor sale, ea a acționat în calitate de regent în numele lui. Louise a servit ca Regent al Franței în 1515, în timpul războiului regelui în Italia, și din nou în 1525-1526, când regele era în război și în timpul ce a fost luat prizonier în Spania. Ea a inițiat relații de
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
Angoulême și la 15 aprilie 1524, Ducesă de Anjou. Louise de Savoia a rămas activ politic în numele fiului ei, în special în primii ani ai domniei sale. În timpul absențelor sale, ea a acționat în calitate de regent în numele lui. Louise a servit ca Regent al Franței în 1515, în timpul războiului regelui în Italia, și din nou în 1525-1526, când regele era în război și în timpul ce a fost luat prizonier în Spania. Ea a inițiat relații de prietenie cu Imperiul Otoman prin trimiterea unei
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
incendiilor dese care mistuiau orasele ) . Proiectul detaliat al orașului a fost realizat în 1716, când a sosit arhitectul francez Jean-Baptiste Leblond. De la 1 septembrie 1715, tronul Franței este ocupat de copilul Ludovic al XV-lea, care-l are alături, ca regent, pe Filip d’Orleans. La 7 mai 1717, Petru își face intrarea în Paris, escortat de 300 de grenedieri călări declarând că vrea să fie primit de regele Franței. A doua zi după sosire, înaintea țarului se prezintă regentul. Totul
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
ca regent, pe Filip d’Orleans. La 7 mai 1717, Petru își face intrarea în Paris, escortat de 300 de grenedieri călări declarând că vrea să fie primit de regele Franței. A doua zi după sosire, înaintea țarului se prezintă regentul. Totul arată că Petru e nemulțumit. Două zile mai târziu, la 10 mai, regele Franței, însoțit de o numeroasă escortă, merge la hotelul des Lesdiguieres, locul unde se cazase țarul. Petru vizitează Luvrul, grădina Tuileriilor, studiază lucrările la Pont-Tournant, merge
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
exil nu a durat pentru multă vreme, dat fiind că în 1005 cei doi figurează din nou în documente că guvernând din capitală lor. În 1007, Landulf de Capua, fratele lui Pandulf, a încetat din viață, iar Pandulf a devenit regent al nepotului său de frate, Pandulf al II-lea de Capua, sub numele de Pandulf al III-lea de Capua. În 1011, 1012 sau 1013, nepotul său de fiu, Pandulf al III-lea (fiul lui Landulf al V-lea de
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
luptă amară pentru regență între mama băiatului, Bona de Savoia, și Ludovico care în 1481 a preluat controlul asupra guvernului din Milano, în ciuda încercărilor de a-l ține departe de putere. Pentru urmatorii 13 ani el a controlat Milano în calitate de regent. În ianuarie 1491, el s-a căsătorit cu fiica cea mică a lui Ercole I d'Este, Beatrice d'Este (1475-1497). Fratele Beatricei, Alfonso d'Este, s-a căsătorit cu Anna Sforza, nepoata lui Ludovico. Leonardo da Vinci a orchestrat
Ludovic Sforza () [Corola-website/Science/330785_a_332114]
-
al lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania care cu un an înainte a fost restaurat ca stadtholder în Provinciile Unite. El avea numai 3 ani când tatăl său a murit în 1751, și a început o lungă regență. Regenții lui au fost: Willem al V-lea și-a asumat poziția de Stadtholder (șef executiv) și general căpitan al armatei statelor olandeze în 1766. La 4 octombrie 1767, la Berlin, Prințul Willem s-a căsătorit cu Prințesa Wilhelmina a Prusiei
Willem al V-lea, Prinț de Orania () [Corola-website/Science/326936_a_328265]
-
1067, cu care a avut următorii urmași: La moartea fratelui ei, Henric I al Franței, protejarea fiului acestuia de 7 ani, regele Filip I, a revenit în comun mamei sale, Anna de Kiev și soțului Adelei, care astfel a devenit regent al Franței între 1060 și 1067. Atunci când al treilea fiu al Adelei, Robert "Frizonul", a început să pretindă domnia asupra Flandrei în 1071 în defavoarea contelui legitim, Arnulf al III-lea (fiul celuilalt fiu al Adelei, Balduin al VI-lea), ea
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]