735 matches
-
predicativă. Exprimarea raporturilor de coordonare și subordonare – conjuncția, conjuncțiile coordonatoare și subordonatoare; aplicativ: locuțiunile conjuncționale . Nivelul semantico-lexical Vocabularul limbii române; cuvântul – unitatea de bază a vocabularului; formă şi conţinut; sensul propriu și sensul figurat; sinonime; antonime; omonime; polisemie; aplicativ: arhaismele; regionalismele; neologismele; împrumuturile; categorii semantice (contextualizare/ recontextualizare); paronimele frecvente; pleonasmul; dinamica vocabularului – normă/abatere de la normă; câmpul lexico-semantic; mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului; aplicativ: sufixele diminutivale și augmentative N ivelul fonetic Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele; reguli de despărțire
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
operă mediană, exaltată însă de critică în lipsă de altceva. Rămîne autorul junimist prin excelență și discipolul maiorescian prin vocație. Unica sa reușită culturală este de natură lingvistică: a scris o limbă clară, nuanțată, a dozat atent neologismele indispensabile, arhaismele, regionalismele și termenii populari - supunîndu-se regulii formulate de Maiorescu și devenite cu timpul o regulă a Junimii în ansamblul ei. Frazarea atentă și buna-cuviință lexicală se degajă din orice scriere a autorului; înainte de a afla ce vrea Zamfirescu să spună, rămîi
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte" (Palatul de cleștar, 1884). Dacă mesajul social și uman al acestor texte sună neinteresant, lexicul și fraza lui Delavrancea frapau prin noutate. Ca și Odobescu, nuvelistul caută cu tot dinadinsul cuvintele ciudate, regionalismele uneori dizgrațioase, destinate să creeze impresia de „autentic", dar care au mai degrabă un efect bizar. Cultul cuvîntului în sine, aliat cu sintaxa intenționat neobișnuită (în locul propoziției clasice domină elipsa și grupurile nominale), apar puse în slujba unui ideal plastic
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
sensuri destul de variate si, inevitabil, instabile. O serie culinară dintre cele mai banale, care ilustrează însă foarte bine dificultatea de a stabili sensuri și limite clare, e cea alcătuită din termenii dulceață, gem, marmeladă, magiun (cărora li se pot adăuga regionalisme ca povidlă, lictar, pecmez etc.). Autorii cărților de bucate și specialiștii în tehnici alimentare descriu specificul fiecărui produs (pastă dulce obținută din fierberea fructelor) în funcție de câteva trăsături: adaos de zahăr, grad de mărunțire, consistență, tip de fructe utilizat etc. Pentru
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
ilustrată de Theodor Damian și cea cu care, istoricește, ar putea fi pusă în relație, aparținînd poeziei noastre mistic-religioase din interbelic. Pe cînd gîndiriștii exploatau cu fervoare stratul tradiției, etalau cu mîndrie specificul etnic, își ornau lexicul cu arhaisme și regionalisme, bardul în discuție are, dimpotrivă, beția spațiilor transfrontaliere. O insațiabilitate geografică îl frisonează.. Departe de figura sacerdotului ortodox tradițional, cufundat în lectura „vechilor ceasloave”, acest teolog modern, al cărui „călcîi slab” pășește „peste kilometrii Europei”, își dă în vileag gusturi
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
diacritice) ridică două probleme: opțiunea pentru termenul arenă și structura sintactică nefirească. Prima e mai puțin gravă: substantivul arenă se referă la spațiul de întrecere și spectacol al unui amfiteatru antic (termenul latinesc arena „nisip” a dat în română și regionalismul arină), al unui teren de sport sau al unui circ. Asocierea cu „arena circului” nu este totuși obligatorie; există de mult, în Parcul Carol, Arenele Romane, spațiu consacrat mai ales spectacolelor, iar expresia a intra în arenă e adesea folosită
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
căutare a perechii. Talliaferro însuși e vânat, pas cu pas, de doamna Maurier, ale cărei superficialitate și naivitate ascund, de fapt, o autentică dramă umană. Pentru Talliaferro, discuțiile despre artă, sensul creației, ba chiar cele despre conflictul între localism și regionalism sunt pură pierdere de vreme. Veritabilul proces la care frații Eva și Julius Kauffman / Wiseman îl supun pe Fairchild rămâne fără ecou în mintea lui: Dincolo de orice dubiu, e un om talentat", susține the Semitic man - acesta e apelativul sub
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
special personajului care detestă cuvintele, Gordon. Urmarea e dureroasă: incapabil să-și ducă la capăt ideile, el eșuează în relația cu Patricia. Taciturn, reticent, sculptorul refuză integrarea în grupul "teoreticienilor" ce divaghează la nesfârșit despre artă și formele ei, despre regionalism și universalitate, despre puritatea expresiei și perspectiva comunicării. Gordon e imun la atacurile nemiloase ale țânțarilor - o sugestie a faptului că el aparține altei lumi. Statuia de marmură pe care-o desăvârșește reprezintă, pe de o parte, "refuzul de a
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
latinist care, astăzi, și-a pierdut caracterul rebarbativ, devenind, aș zice, de-a dreptul înduioșător. În ciuda convingerii lui Maiorescu, nu toți scriitorii ardeleni calchiau limba germană. Memorii din 184849 arată, dimpotrivă, o benefică influență a limbii italiene. Oricum, în afara unor regionalisme, limba aceasta „latinizantă" nu este atât de greu de înțeles pe cât pretindeau junimiștii. Citit în cheie culturală, textul lui Moldovan își are, pe alocuri, expresivitatea sa. Memorii-le sunt împărțite în 24 de capitole, urmate de o încheiere. În fapt
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
Angelo Mitchievici Trăim alături de o Basarabie aproape complet necunoscută, care ne furnizează o serie de clisee, unele consumeriste, prostituție, rackeți, kalasnikov-uri si alte piese din demontatul imperiu sovietic, dar si un naționalism larmoiant, cu regionalisme, înecat în cântecele făcute după versurile lui Grigore Vieru, sau cele ale lui Pavel Stratan cu chitara lui, pentru a nu vorbi de succesul notoriu al formației Ozon, acum doar o amintire, cu vocile de castratti ale soliștilor, sau de
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
lucru de mântuială”. DEX) se găsește deja între sensurile lui fușerai („lucru de mântuială”, DEX), iar legătura semantică dintre înșelare, truc și rezolvare rapidă și superficială nu e greu de văzut. Fușerai a circulat inițial ca termen familiar (poate ca regionalism, preluat prin contactul direct cu etnici germani, sau, pe alte filiere, ca termen de argou) și din el s-a refăcut verbul a fușeri. În germană, substantivele Fuschelei (care are, printre alte sensuri, pe acela de „înșelăciune”) și Pfuscherei („lucru
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
La moartea lui Caragiale, 1912, publicată în vol. Fum de fantome. Evocări. Editura Casei Școalelor, 1940, pp. 32-33. Am reamintit această evocare a lui Victor Eftimiu pentru a încerca o prezentare și explicație a „măsăriței” de la Blaj. Măsăriță este un regionalism, un ardelenism din zona Târnavelor și înseamnă „față de masă”. În 1911, la Serbările Semicentenarului Astrei de la Blaj, personalități culturale din Vechiul Regat (Caragiale, Coșbuc, Șt. O. Iosif, Octavian Goga, Ion Scurtu, Victor Eftimiu, G. Ranetti ș.a.) au fost găzduite de
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele trec parcă neobservate: volutele sintactice înfășoară cuvintele și doar ele rămîn în memoria cititorului, înțelegem de ce descrieri ca aceea de mai sus au fost apreciate de unii mari scriitori români. În episoadele cele
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
O preiau aici pentru întreaga ei încărcătură metaforic exactă.) Datorită lor, acel Acasă sună, la sfârșitul lecturii, mult mai clar decât Cîmpia Armaghedonului. Temeteu (cimitir), rișcaș (orez), nealcoș (mândru), ticlăzău, cinaș, vigan, silvoiz, a se îmburda sunt numai câteva dintre regionalismele care, în primă instanță, derutează. Abundente și disonante la începutul romanului, ele devin firești de la un moment încolo, chiar dacă nu întotdeauna sensul lor se degajă din context. Nu e un panaș lingvistic acesta, nu-i o paradă enciclopedică gratuită, ci
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
o tăiași, o pățirăm etc.) și formele analogice în -ră, pe care le va ironiza și Caragiale (s-a găsitără, mi-a scăpatără, „urât tată a mai avutără”), care nu apar deloc în vorbirea moldoveanului (la acesta găsim, în schimb, regionalismele o fost, s-o trecut). În câteva replici, preferințele lexicale regionale sunt puse în paralel: Bondici folosește termenul mâță („să te prindă la cărți cu mâța-n sac”, I, 2), pe care Pungescu îl înlocuieș te cu pisică („ce pisică
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
care l-au citit cu mintea deschisă și au asistat la colocviile Penser l‘Europe pe care, de un deceniu și mai bine, le patronează, știu însă că acest apărător de ariergardă al „Europei națiunilor” într-o epocă sedusă de regionalisme, e un umanist european de sensibilitate francofilă, cu proiect național și viziune universalistă bine articulate... Chiar dacă nu-i împărtășesc toate judecățile despre calitatea detractorilor săi, îi împărtășesc fondul atitudinii cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
Nici „ardelenismul” său nu era unul propriu-zis. Linia Brașovului, lipită de Carpații sudici, e practic graniță cu Vechiul Regat, iar la Bran, la cîțiva kilometri de Tohan, era una dintre vămi, deci o zonă de interferență a regiunilor și a regionalismelor. Deși liceul l-a urmat la Sighișoara, George Crăciun nu s-a dus pentru studiile universitare către „inima” Transilvaniei, la Cluj, sau pe unde se mai putea pe-atunci, de pildă la Sibiu, ci a venit la București. După cei
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
să-i dezarmeze pe cei care îl traduceau folosindu-se, deseori, de traduceri brute aproximative sau îl simplificau abuziv: „Sunt convocate toate cuvintele limbii, cuvântul de origine latină se învecinează, de exemplu, cu unul de origine slavă, arhaismul cu neologismul, regionalismul alături de cuvântul prețios, argoul cel mai căutat stă în vecinătatea celor mai obișnuite și prozaice cuvinte, făcând unele cu altele schimburi de categorii în versuri când fin cizelate, când aflate la limita manierismului, uneori ciocănite cu violență, alteori lăsate pe
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
o limbă literară românească. Dar Liviu Rebreanu s-a străduit metodic să-și șlefuiască exprimarea literară românească; mărturie stau numeroasele variante pe care ediția de Opere, le evidențiază, numeroase variante, tocmai în privința folosirii limbii gramaticale corecte și eliminarea drastică a regionalismelor (ceea ce nu se poate spune că face Ilderim Rebreanu în exercițiul său literar, dacă e să mergem până întracolo cu exigențele, utilizând mecanic, fără să-și cenzureze exprimarea, o formulă greșită gramatical a mai-multca- perfectului, scriind cum se vorbește, probabil
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
îl aude strigînd: „Trăiască România dodoloață!“ Apoteoza gravă a unui eveniment crucial e înfățișată în nuanțe de halima bufonă. Epitetul „dodoloață“ e nostim în raritatea lexicală a unui termen care azi nu trezește decît zîmbete, căci sensul de „rotund“ al regionalismului nu mai poate fi înțeles de nimeni. Totuși, cartea rezistă prin lexicul unui scriitor, care scrie impecabil într-o limbă armonică, pe care o citești cu conștiința că te supui unui act de purgație estetică. Blaga simte limba, o mînuiește
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
am putut scrie într-un ceas mai blând. Dar ce să fac? Cu drag, Didi [Doamnei Tanți V. Cotovu, Bulevardul Brătianu, nr. 25, București]. Note Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Pat - regionalism, provine din neogreacă. 2. Sandra Cotovu - Jocuri de apă (Fragment) în Viața Românească, 30, nr. 3, martie 1938, pag. 20-31. 3. Margareta Gavrilescu, sora scriitoarei. 4. I.D. Suchianu (1895-1985), eseist, publicist, traducător și memorialist. 5. El îl reprezintă pe G.
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
mioritic al lui Lucian Blaga. García Cabrera se dovedește în scrierile sale un veritabil ,om al timpului său", universal, modern și profund atașat de Canare - spațiul de acțiune din punct de vedere literar - cum o dovedește și proiectul său de regionalism avangardist. Îndemnul său era direct: ,Să-l studiem pe om în funcție de peisaj. Și să facem o artă în funcție de acest om". García Cabrera era convins că ,mediul îi imprimă omului un simbol primar, un anume mod de a fi (...) Imaginea primară
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
de cetățeni, a cărei identitate culturală trebuie construită, prin proiectarea unei mitologii care să-i confere o imagine mai consistentă și mai veridica 13. Pe de o parte, ceea ce ne neliniștește, este constatarea că remediile naționalismelor sunt toate în criză: regionalism, multiculturalism, federalism, integrare europeană, construite toate de democrațiile occidentale 14. Pe de altă parte, integrarea de până acum, economică, vamală, comercială, juridică, administrativă, instituțională și monetară, cu un succes evident 15. Cultură are două componente: una materială și alta spirituală
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
în Europa, după 1989, se accentuează. Separările ideologice și-ai pierdut din valoare, statul este în criză iar mecanismele instituționale liberale sunt slabe și nu fac față revendicărilor violente. Toate acestea au dus la o critică acută a modelului multiculturalismului, regionalismului, federalismului sau integraționist; nici una nu poate rezolva criza în care se adâncesc statele-națiune21. Conceptul de identitate europeană exprimă mai degrabă ideea de unitate decât identitatea reală 22. Va trebui ca în viitor, UE să se bizuie pe o dublă legitimitate
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
ar fi de nefavorabile vremurile pentru credință. Felul în care își apără identitatea (casa, neamul și țarina sau baștina sunt cuvinte sacre pentru basarabean) nu avea cum să convină sovietizanților. Ideologic, romanul nu avea de ales între prea multe posibilități. Regionalismul moldovenesc, substitut de naționalism, era îngăduit (chiar dacă unii activiști din epocă reproșează anumite nuanțe) și el transpare fără prea multe precauții, fie sub forma iubirii de natură, de sat și de pământ (adică de baștină), fie sub forma iubirii de
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]