284 matches
-
acestuia cu Strasser, luptă care a culminat cu expulzarea lui Otto din partid în 1930. În ciuda retoricii sale revoluționare, cea mai importantă contribuție a lui Goebbels pentru partid între anii 1930 și 1933 a fost organizarea campaniilor electorale: alegerile pentru Reichstag din septembrie 1930, iulie și noiembrie 1932 și martie 1933 și campania pentru președinție a lui Hitler (martie-aprilie 1932). S-a dovedit să fie un organizator talentat, folosind coregrafii formate din avioane în turneele de promovare a lui Hitler sau
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
între Rusia Țaristă (la est) și Imperiul Francez (la vest); era de așteptat ca Prusia să aibă un rol în exercitarea influenței, dar ambiguitățile diplomatice dintre Prusia și Austria rămăseseră nerezolvate. Statele germanice au rămas autonome; totuși, vechea instituție imperială "Reichstag" a fost recreată în forma unei Diete Confederale care urma să se reunească în plen la Frankfurt. Ducii Habsburgi, acum redenumiți Regi Austrieci, urmau să fie aleși, prin rotație, președinți ai instituției. Opinii izolate, de exemplu cea a jurnalistului Iosif
Zollverein () [Corola-website/Science/330291_a_331620]
-
Lucrând la diverse tribunale din Frankfurt, a trăit între 1925 și 1929 în județul lui natal Hessen. După ce trecuse examenul de asesor (1929), s-a întors însă la Greifswald. La numai 27 de ani a ajuns deputat de Pomerania în Reichstagul german (1930). Karpenstein a deținut această funcție timp de patru ani (sept. 1930 - aug. 1934), din 1933 a făcut parte și din Consiliul de Stat din Prusia. Fie în aprilie 1930 fie în ianuarie 1932 i-a urmat lui Walther
Wilhelm Karpenstein () [Corola-website/Science/323089_a_324418]
-
legi: Conform unei legi din 1871, când exista un post vacant de episcop, parohii erau aleși de comunitatea locală. Curând, Kultur Kampf începe un asalt împotriva bisericilor, mai ales împotriva Bisericii Catolice. În 1874 Zentrum avea 90 de deputați în Reichstag. După 1878, intensitatea acestei politici anticlericale se diminuează. După moartea Papei Pius IX, Leon al XIII era mai flexibil, dispus să facă compromisuri. Bismark înțelege că nu catolicii erau inamicii statului german, ci marxiștii. În 1878 au fost adoptate legi
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
al XIII era mai flexibil, dispus să facă compromisuri. Bismark înțelege că nu catolicii erau inamicii statului german, ci marxiștii. În 1878 au fost adoptate legi care scot din afară legii Partidul Social Democrat. Catolicii s-au opus deciziei în Reichstag. Kultur Kampf a luat sfârșit în 1880, când Bismark abandonase politică anticlericală. În 1882 sunt reluate relațiile cu Sfântul Scaun. În 1887, legile severe împotriva bisericii au fost abrogate. Iezuiții însă nu mai puteau să revină în Germania. Papa ceruse
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
Acest program de la Erfurt a influențat și alte partide, care au elaborat programe politice copiind programul de la Erfurt.Ultimele alegeri în Germania au loc în 1912, iar PSD obține aproximativ 35 % din voturi.Este cel mai numeros grup parlamentar din Reichstag, dar nu au majoritatea.O parte din profețiile lui Marx nu se confirmă .Social-democrații au crezut că a sosit momentul să se revizuiască marxismul.Numele de care se asociază criza revizionistă este cel al unui important lider, ideolog, cel mai
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
fie amendat, fiind preferat denumirea de "statul poporului" decât "stadul federal". Constituția de la Weimar a prevăzut egalitatea în față legilor, libertățile publice, apelul la referendum. Reichul german a devenit o republica cu 17 landuri, iar parlamentul era comus din adunările Reichstag, ales prin sufragiu pentru 4 ani ce vota legile și controla executivul și Reichsrat ce adună reprezentanții landurilor, iar puterea executivă era reprezentată de președintele Reichului ales prin vot universal pentru 7 ani și putea numi guvernul condus de cancelar
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a fost dizolvat repetat între 1930-1932, iar instabilitatea ministerială (19 guverne în 13 ani) marca societatea germană. Părea că Republica de la Weimar eșuase. În 1920, Puciul monarhist Kapp este reprimat, iar în 1923, Puciul Halei de Bere al lui Hitler
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
cu 19 milioane de voturi în defavoarea candidatului NSDAP, Adolf Hitler ce a obținut 13 milioane de votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut, fiind înlocuit de von Papen, reprezentant al Zentrumului, care a încercat să dizolve de două ori Reichstagul pentru a obține o majoritate. În urmă alegerilor marcate de incidente violente între stânga și național-socialiști, NSDAP a obținut 37 % din voturi-230 locuri în parlament, iar în noiembrie 1932 a înregistrat 33,1%, SPD-20,4%, iar Von Papen a fost
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
august 1934, statul german s-a reorientat de la democrație la dictatură, Hitler deținând întreagă putere. A menținut formal Constituția de la Weimar, iar ideologia nazistă domină statul și societatea, creând premise aparent legale pentru a desființa constituția democratică. După incendierea clădirii Reichstagului, la Berlin, la 27 februarie 1933, SĂ-trupele Partidului Nazist au început primele acțiuni de persecuție împotriva social-democraților și a comuniștilor. Printr-un decret de urgență, Hitler a profitat și a suspendat drepturile politice de baza, legalizând persecuția rivalilor politici și
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
radio pe 2 iulie să anunțe că Hitler i-a oprit pe Röhm și pe Schleicher de la a răsturna guvernul și de la a arunca țara în haos. Apoi, pe 13 iulie 1934, Hitler a justificat epurarea într-un discurs în fața Reichstag-ului difuzat și la radio: Ocupându-se să prezinte masacrul ca pe o acțiune legală, Hitler a pus guvernul să adopte o hotărâre pe 3 iulie care specifica: „Măsurile luate în datele de 30 iunie, 1 și 2 iulie pentru
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
1938. Noaptea cuțitelor lungi a reprezentat un triumf pentru Hitler, și un punct de cotitură pentru guvernul german. L-a stabilit pe Hitler ca „suprem judecător al poporului german,” așa cum a spus chiar el în discursul din 13 iulie din fața Reichstag-ului. (Ulterior, în aprilie 1942, Hitler a adoptat oficial acest titlu, plasându-se astfel atât "de jure" cât și "de facto" deasupra legii.) Secole de jurisprudență cu nepracticarea omorurilor extrajudiciare au fost date la o parte. În ciuda unor eforturi inițiale
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
Otto von Bismark a creat constituția în urma căreia regele Prusiei Wilhelm I a devenit președintele federației iar Bismark a devenit Cancelar (prim-ministru). Statele erau reprezentate în Bundesrat ("Consiliul Federal") cu 43 de membrii în care Prusia deținea 17 posturi. Reichstagul era camera inferioară formată din membrii aleși prin sufragiu universal masculin. În urma victoriei Prusiei asupra celui de Al Doilea Imperiu Francez în Războiul Franco-Prusac din 1871, Regatul Bavariei, Regatul Würtemberg, Marele Ducat Baden și partea din Marele Ducat Hessa care
Confederația Germană de Nord () [Corola-website/Science/309750_a_311079]
-
supusă verificării din partea Curții Constituționale Federale, "Bundesverfassungsgericht". În caz că aceasta decide că legea contravine constituției Germaniei, "Grundgesetz", legea trebuie modificată corespunzător, de obicei până la o dată precizată, dar fără a ieși între timp din vigoare. Sediul Bundestagului se află în incinta clădirii "Reichstag" în Berlin. În zilele noastre "Reichstag" desemnează numai clădirea respectivă, și nu un organ politic actual.
Bundestag () [Corola-website/Science/304597_a_305926]
-
Bundesverfassungsgericht". În caz că aceasta decide că legea contravine constituției Germaniei, "Grundgesetz", legea trebuie modificată corespunzător, de obicei până la o dată precizată, dar fără a ieși între timp din vigoare. Sediul Bundestagului se află în incinta clădirii "Reichstag" în Berlin. În zilele noastre "Reichstag" desemnează numai clădirea respectivă, și nu un organ politic actual.
Bundestag () [Corola-website/Science/304597_a_305926]
-
și acronimul "DDR" se folosesc în Germania numai în sensul de „fosta” RDG. Spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial sovieticii au invadat Germania, iar la 16 aprilie 1945 au început atacul asupra Berlinului. La 30 aprilie au cucerit Reichstag-ul, ceea ce a marcat punctul culminant al invadării Germaniei de către Armata Roșie, care avea deja controlul unor capitale est și sud-est europene, precum București, Budapesta, Praga sau Varșovia. Sovieticii au ajuns până la Elba, unde au fost opriți de trupele britano-americane
Republica Democrată Germană () [Corola-website/Science/298570_a_299899]
-
a fost încheiată între Prusia, Saxonia și Hanovra. Din acest tratat a apărut politica prusac de fuziune, și de acolo ambiția Uniunii de la Erfurt. Constituția în sine, cu toate acestea, a intra în vigoare după revizuirea și ratificarea de către un Reichstag ales, precum și aprobarea de către guvernele participante. 150 de foști deputați liberali în Adunarea Națională germană au aderat la proiectul de reuniune de la Gotha pe 25 iunie 1849, iar până la sfârșitul lunii august 1849 aproape toate (douăzeci și opt) principatele au recunoscut constituirea
Uniunea de la Erfurt () [Corola-website/Science/329513_a_330842]
-
care la acea vreme avea în vedere o alianță cu contele normand de Sicilia. Din căsătorie nu au rezultat copii. După trei ani de conflict cu fiul său, Henric al IV-lea și-a impus punctul de vedere prin convocarea "Reichstag"-ului de la Mainz în aprilie 1098. Conrad a fost depus și înlocuit în poziția de rege al Germaniei și Italiei de către fratele său mai mic, viitorul Henric al V-lea. Odată depus, Conrad al II-lea putea doar cu greutate
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
statutul de "oraș liber". El a fost susținut de către editor influent Axel Springer. Ca primar al Berlinul de Vest, Brandt realizat mult în modul de dezvoltare urbană. Hoteluri noi, office-blocuri și apartamente au fost construite, în timp ce atât Schloss Charlottenburg și Reichstag au fost restaurate. Secțiuni ale "Stadtring" Bundesautobahn 100 autostradă orașului interior s-au deschis, în timp ce un program major de locuințe a fost realizată, cu aproximativ 20.000 de locuințe noi construite în fiecare an în timpul sau în birou. [3] La
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]
-
guvernul era pregătit să se schimbe, micșorând, astfel, probabilitatea unei insurecții socialiste, cum avusese loc în Rusia, în 1917. Totuși, unii istoriografi consideră că Ludendorff avea un motiv ulterior pentru planul său. Reformele sale ar fi transferat puterea politică membrilor Reichstag-ului, partidelor de centru - în special, în această perioadă: partidul centrist, liberalii și social-democrații. Astfel, cum Ludendorff ar fi acordat acestor partide mai multă putere, ei ar fi avut autoritatea să ceară un armistițiu. Luând act de cele 5.989
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
instalarea să. În problema monarhiei germane nu se putea hotărî între o monarhie constituțională sau abolirea ei completă. Totuși, decizia a fost luată din mâinile sale de către Philipp Scheidemann, care, la 9 noiembrie 1918, a declarat, de pe un balcon al Reichstag-ului, ca Germania trebuie să fie o republică. Ulterior, Max von Baden a anunțat că împăratul (kaiserul) trebuia să părăsească tronul. Germania imperiala a murit și o nouă Germanie s-a nascut: Republică de la Weimar. Bulgaria a fost prima din
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
(n. 13 octombrie 1863, München - d. 3 septembrie 1941, München) a fost un proprietar de editură din Germania și deputat în Reichstagul german (1932-1941). A fost cel mai mic fiu al editorului Friedrich Bruckmann. După decesul tatălui, a condus editura F. Bruckmann KAG, împreună cu fratele său, Alphonse. În 1898 s-a însurat cu Elsa, principesă de Cantacuzène (1865-1947). Cuplul a făcut parte
Hugo Bruckmann () [Corola-website/Science/323688_a_325017]
-
amândoi au fost sprijinători publici ai Societății Național-Socialiste pentru Cultura Germană. Din 1930 Bruckmann a fost și membru al conducerii "Uniunii de Luptă pentru Cultura Germană" a lui Alfred Rosenberg. Din 1932 și până la moartea a activat ca deputat în Reichstagul german (de altfel, lipsit de putere politică după 1933). După retragerea lui Oskar von Miller, Bruckmann a intrat în 1933 și în colectivul de conducere al "Muzeului German (Deutsches Museum)". Numirea lui avea ca scop reducerea influenței politice în administrarea
Hugo Bruckmann () [Corola-website/Science/323688_a_325017]
-
parte activ la viața politică a Republicii de la Weimar, și a participat la luptele împotriva comuniștilor - „spartachiști”. Din cauza preferințelor sale politice a fost demis din armată în 1920, cu gradul de general-maior. În perioada 1920-1930 a fost ales deputat în Reichstag, candidând pentru Partidul Național-Liberal German. În 1920 și-a publicat memoriile, intitulate „Heia safari”, iar în 1929 s-a întâlnit pentru prima dată cu adversarul său legendar din Africa, Jan Smuts, cu care a legat o strânsă prietenie. Von Lettow-Vorbeck
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]