255 matches
-
înseamnă necondiționat „a fi prezent”, iar „a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre combinații de apărări diverse, care ne permit să descriem (și să înțelegem) funcționarea psihicului uman. O analiză individualizată, punând un accent excesiv pe mecanismele de apărare luate ca entități, ca unități autonome ale vieții psihice, ar conduce la o reificare, la reducerea acestor mecanisme la statutul de „lucruri”, și ar fi, în mod inevitabil, reducționistă. În lucrarea de față, atitudinea noastră este cât se poate de clară. Dacă propunem descrieri detaliate ale diferitelor mecanisme de apărare, nu o facem nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanisme la statutul de „lucruri”, și ar fi, în mod inevitabil, reducționistă. În lucrarea de față, atitudinea noastră este cât se poate de clară. Dacă propunem descrieri detaliate ale diferitelor mecanisme de apărare, nu o facem nicidecum în scopul unei reificări forțate. Obiectivul nostru este acela de a facilita înțelegerea elementelor care interacționează, care se întrepătrund pentru a asigura integritatea și constanța individului biopsihologic. Înțelegerea funcționării psihicului și intervenția în caz de disfuncții nu au decât de câștigat din studiul comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altă parte, această absurditate se prezintă ca o alienare permanentă a ființei mele, posibilitate care nu este numai posibilitatea mea, dar și a altora.” În plus, “lipsa de perspectivă deformează conștiințele pe toate planurile”. Aspectul social al acestei crize este reificarea. Și ea acționează ca un flagel, extinzându-se de la societate la viața psihică, morală și spirituală; face să predomine abstractul și cantitativul asupra concretului și calitativului. Relațiile umane pervertite, administrația birocratică, convențiile ce nu țin seama de realitate, formalismul justiției
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
extinzându-se de la societate la viața psihică, morală și spirituală; face să predomine abstractul și cantitativul asupra concretului și calitativului. Relațiile umane pervertite, administrația birocratică, convențiile ce nu țin seama de realitate, formalismul justiției cu legi abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
oamenilor ălora... — Draga mea Eva, așa sunt bărbații... Crede-mă! îi spuse Sally. — Dar cu o păpușă gonflabilă... — E ceva simbolic pentru atitudinea de porci șoviniști pe care o au față de femei. Pentru ei nu suntem decât artefacte pentru futut. Reificare. Măcar așa de-acum înainte știi ce simte Henry față de tine. — E îngrozitor, zise Eva. — Sigur că-i îngrozitor. Dominația masculină ne degradează până la stadiul de simple obiecte. — Dar până acum Henry n-a făcut niciodată ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spre uman, ci invers”. În opoziție cu „creatorul clasic” care „are religia naturalului”, avangardistul pariază pe artefact, pe abstracționism și pe antimimesis. Mai degrabă conformistă este interpretarea, în spirit marxist, a operei urmuziene prin prisma teoriei alienării, ca simptom al „reificării” societății capitaliste: „Orice transcendență morală fiind abolită, această altă față a societății burgheze arătată de Urmuz seamănă cu o împărăție de obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oameni serioși, e musai să o spun la rîndul meu”) funcționează neabătut. Altminteri, în opinia autorului, meritul lui Urmuz e acela de a fi îmbogățit literatura română cu un cuvînt pe care „limbii noastre îi e greu să îl suporte”: reificarea... Mai reticent față de Urmuz este Al. Piru care, în a sa Istorie a literaturii române de la început pînă azi (Editura Univers, București, 1981, p. 405), îi acordă un scurt medalion unde rezumă plat judecățile călinesciene, adăugîndu-le doar calificativul de „precursor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și denunțată ca reminiscență burgheză, „decadentă”. În deceniul șapte, recuperarea estetică a avangardei interbelice s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
categoria maselor, este singura cale spre fericire. I. P. Culianu, Reflecții asupra puterii După cum arată I.P. Culianu în eseul său intitulat Reflecții asupra puterii, elementele care se află la originea multiplicării nedefinite a normelor sunt: manipularea totală a maselor prin mass-media; reificarea individului în angrenajul de consum; sentimentul precarității existențiale într-o lume care a devenit un butoi cu pulbere gata să sară în aer în orice clipă; stresul demografic amenințător. În partea a doua a eseului citat se realizează conexiunea puterereligie
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Cyert și J. March (1963) și continuând cu Scott (1998, 2001) afirmă că scopurile organizaționale sunt stabilite de o coaliție dominantă printr-un proces de negociere. Interesele și acțiunile „investitorilor” sunt recunoscute ca fiind date și considerate separat În analiză. Reificarea scopurilor organizaționale și supoziția identității dintre acestea și scopurile proprietarilor sunt astfel evitate; În organizație, stabilirea obiectivelor este mai degrabă rezultatul unui proces de negociere prin care se stabilesc cadrele normative de exercitare a controlului. Totuși, acești actori sunt „produsele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acestor interese. Capacitatea de acțiune În favoarea altui actor și identificarea agenților cu interesele principalilor este, argumentează instituționaliștii, o construcție culturală a societăților, explicabilă prin procesul instituționalizării acțiunii și rolurilor. Avem de-a face, În acest caz, cu un proces de reificare a rolurilor sociale cum ar spune Berger și Luckmann (1999:109): Zona conștiinței de sine care a fost obiectivizată Într-un rol este apoi percepută ca un destin inevitabil, În raport cu care individul Își poate declina orice responsabilitate (personală În favoarea uneia
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Luckmann (1999:109): Zona conștiinței de sine care a fost obiectivizată Într-un rol este apoi percepută ca un destin inevitabil, În raport cu care individul Își poate declina orice responsabilitate (personală În favoarea uneia sociale - n.a.). Formularea paradigmatică a acestui tip de reificare este: „În această problemă nu am de ales, trebuie să acționez În acest fel din cauza poziției pe care o am”, ca soț, tată, general, episcop, director al unei companii, borfaș, călău, după caz. Aceasta Înseamnă că reificarea rolurilor micșorează distanța
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acestui tip de reificare este: „În această problemă nu am de ales, trebuie să acționez În acest fel din cauza poziției pe care o am”, ca soț, tată, general, episcop, director al unei companii, borfaș, călău, după caz. Aceasta Înseamnă că reificarea rolurilor micșorează distanța subiectivă pe care individul o poate pune Între el și executarea rolului atribuit. Capacitatea de acțiune este În fapt o caracteristică sistemică, obiectivă, fiind percepută ca atare, iar anumiți actori sunt autorizați de sistem să acționeze rațional
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
demonstra că majoritatea părerilor sau nota dominantă a acestora se îndreaptă într-un anume sens, atunci nu credem că această eroare merită să fie foarte puternic subliniată. În al doilea rând, în exprimările de maniera menționată, nu atât personificarea și reificarea sunt de condamnat, cât prezumția unanimității opiniilor la scară națională. Ceea ce în rare cazuri se întâlnește. Mai mult, în lipsa unor date concrete (sondaje) nu putem fi siguri că există un curent de opinie predominant sau majoritar. În fine, o eroare
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
lui se fragmentează, capătă un aspect obiectiv și, specializându-se exagerat în rolul ei producător, raporturile sale directe cu celelalte sunt reificate. Totuși, la acest nivel, ca și la cel al individului și al relațiilor personale directe, situația este ambiguă, reificarea obiectivă fiind mai mult sau mai puțin compensată de alți factori, de care nu ne vom ocupa aici. Autosubzistența înseamnă fuziunea producție-consum. Oare trebuie să percepem această fuziune prin intermediul individului? Există o împărțire a sarcinilor de producție (în cadrul separării sexelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mult în direcția scientismului, vom ieși din impas. În țările industrializate, sociologul, membru al echipei de studii regionale în vederea dezvoltării, se situează în același context ca și colegii lui. În unul din aspectele naturii lui, obiectul său (populația) corespunde acestei reificări scientiste în care fraternizează economiști, pedologi, agronomi etc. În Africa subdezvoltată (neindustrializată), această corespondență este pusă sub semnul întrebării: obiectul sociologului nu are poate nimic de-a face cu perspectiva scientistă. Totuși, prin nu se știe ce complex, el se
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fel între indivizii care alcătuiesc comunitatea sătească; • raporturi comerciale tolerate între săteni și vânzătorii din afară (sens unic: săteanul nu poate fi decât client), când obiectele materiale sunt direct în cauză. Când persoana este ea însăși prinsă în procesul de reificare, reacțiile negative sunt foarte violente. Proiectarea în afara persoanei a unei activități (cum este cazul oricărei forme de salariat), care, pentru a fi schimbată cu bani, trebuie să aibă o realitate autonomă, este încă foarte străină de acest univers uman. Când
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
infinit) pentru dominarea grupului, încercarea de a căpăta o putere oarecare asupra indivizilor. Prin contrast, raportul comercial aruncă în aer universul contactelor directe. De acum încolo, raporturile umane sunt mascate de jocul relațiilor dintre lucruri (bunurile economice). Acest proces de reificare proiectează relațiile umane dincolo de persoane, în lumea materială monetarizată; de unde posibilitatea de a le plasa sub lupa observației științifice, de a le așeza în categorii de tip universal, care depășesc grupul de contacte directe. Nu vom putea niciodată sublinia suficient
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
trad. fr., Gallimard, Paris, 1982, pp. 1056-1057. "Cultura", înțeleasă ca expresie (simbolică), este așadar determinată de tipul de regim economic, de raporturile de dominare și exploatare rezultate din diviziunea socială a muncii. Ea se manifestă prin intermediul fenomenelor de "fetișizare", de "reificare" sau de "alienare". Deosebit de inovatoare în această abordare este nu atât caracterizarea culturii, în continuare asimilată, în tradiție idealistă, suprastructurilor ideale, manifestărilor ideologice și imateriale, cât ideea că acestea pot fi "explicate" prin raportarea la bazele materiale și economice, la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu propria valoare de schimb, fără a mai face referire la originea sa umană. Această viață obiectivă a mărfurilor este emblematică pentru modernitate: valorile lucrurilor care circulă și se schimbă sunt gândite în afara oricărei umanități. Se vorbește, de asemenea, de "reificare". La originea alienării stau raportul salarial și diviziunea intensivă a muncii, care exploatează omul și reifică marfa (Vandenberghe, 1997). Pista criticii alienării și tema reificării au fost urmate îndeosebi de gânditorii germani. Nu putem să întocmim aici o listă exhaustivă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care circulă și se schimbă sunt gândite în afara oricărei umanități. Se vorbește, de asemenea, de "reificare". La originea alienării stau raportul salarial și diviziunea intensivă a muncii, care exploatează omul și reifică marfa (Vandenberghe, 1997). Pista criticii alienării și tema reificării au fost urmate îndeosebi de gânditorii germani. Nu putem să întocmim aici o listă exhaustivă, însă putem să indicăm câteva referințe importante: • Georg Simmel (1858-1918), mare admirator al lui Marx, rămânând totodată critic față de acesta, dezvoltă în Tragedia culturii o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
idee destul de similară. Cultura se obiectivează în instituții care autonomizează și pe care individul nu și le mai poate însuși, pentru că le-a pierdut sensul; • Georg Lukacs (1885-1971), care i-a fost elev lui Simmel, a generalizat teoria marxistă a reificării și a făcut din aceasta o cheie de interpretare pentru a înțelege evoluția formelor artistice (formele "epopee" sau "roman"). Transformarea omului în marfă, universalitatea formei comerciale au efecte asupra modurilor de povestire literară, a construirii intrigilor, a tipurilor de eroi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
esențial în analiza critică a capitalismului la Marx și Engels. El trimite la pierderea sensului: individul nu mai este subiectul vieții sale, ci obiectul unui mare mecanism care îl depășește. Se învecinează cu noțiunile de "fetișizare" (a mărfii) și de "reificare" (transformarea subiecților în obiecte). Axiologie: discurs rațional care pune în evidență valorile ultime care motivează acțiunile noastre. Neutralitatea axiologică este atitudinea de suspendare a oricărei luări de poziție sau judecăți de valoare în materie științifică. Cognitiv: ansamblu de operațiuni ale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
54, 61, 183, 213-214, 245, 249, 264-265, 285, 309. Raționalizare, 184, 192. Rațiuni, 46, 50-51, 54-55, 81, 85, 139, 142-143, 231, 306. Realism, 117. Reciprocitate, 226. Reconciliere, 218. Redistribuire, 218. Reflexie, 163. Regiune, 122, 204-206, 208-209, 228, 231, 233, 236. Reificare, 35, 147. Relativism, 36, 57, 217, 261, 305. Religie, 9, 13, 34-37, 61-62, 64, 73, 81, 114, 125, 140, 149-151, 162, 166, 181, 271, 273. Reprezentări colective / politice/ teatrale, 40-41. Reputație, 254, 257, 301. 305-306. Rețea, 14, 46, 49-50, 55-56
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]