17,422 matches
-
am să uit nici-odată cât de categoric și tăios respingea furtul intelectual și cum considera, pe drept cuvânt, că plagiatorii și cei care patronează și justifică plagiatul trebuie excluși imediat din comunitatea academică).După începuturi extrem de promițătoare, când instaurase un relativ regim de libertate, Nero alunecă treptat spre formule autocratice, contrare spiritului roman, spre formule caracteristice monarhiilor orientale. In anul 65 el se afla la apogeul puterii, când, întâmplător, a fost descoperită o conjurație cu ramificații în toate straturile sociale și
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
ei european ne dădea o hrană de care eram flămînzi. Cartea ajunsese să se vîndă pe sub mînă la suprapreț, să circule în variante fotocopiate, să aibă valoare de monedă forte pentru doctori și să corupă profesori, altfel onești. Intuind că relativa libertate nu va dura, Iordan Chimet s-a grăbit în acei ani să tipărească, să-și facă ideile generoase cunoscute în emisiuni radiofonice și de televiziune și a avut dreptate căci, din 1973, a devenit din nou persona non grata
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
spune că Istrati e un utopist în dubla dimensiune semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între cele două "morale" este pentru el inacceptabilă sau, poate mai exact, față de relativul echilibru dintre ele, opțiunea sa tinde să privilegieze eticul contra "realismului" politic și a acțiunilor ce decurg din el. Dacă suntem însă mai atenți, observăm că ceea ce Weber numise "morală a acțiunii" sau a "puterii" este într-o așa măsură
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și infiltrări ale inamicului, care nu s-a lăsat nici el, nici o clipă!), revistele noastre literare dinspre sfîrșitul anilor '80 deveniseră structuri rigide, greoaie, care nu făceau decît să perpetueze o formulă uzată, depășită". Vorbe grele, însă, în opinia noastră, relative. După cum vom arăta, relative chiar din punctul de vedere al emitentului lor. Cu alte cuvinte, Ion Bogdan Lefter susține că "instituția" în cauză, cronica literară, n-ar mai fi putut face față așa-zisului val postmodernist, dovedindu-se neînstare a
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
care nu s-a lăsat nici el, nici o clipă!), revistele noastre literare dinspre sfîrșitul anilor '80 deveniseră structuri rigide, greoaie, care nu făceau decît să perpetueze o formulă uzată, depășită". Vorbe grele, însă, în opinia noastră, relative. După cum vom arăta, relative chiar din punctul de vedere al emitentului lor. Cu alte cuvinte, Ion Bogdan Lefter susține că "instituția" în cauză, cronica literară, n-ar mai fi putut face față așa-zisului val postmodernist, dovedindu-se neînstare a examina și aprecia "modificările
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
în stradă pe ici pe colo.) Tinerii de pînă în 30 de ani n-au rezonat la această criză de panică. Lipsiți de amintiri personale despre cele întîmplate în noaptea marelui cutremur, acești tineri au observat cutremurul cel nou cu relativă seninătate. îmi amintesc că pînă în 4 martie 77 nu m-au deranajt cutremurele și că îmi venea să rîd de reacțiile părinților mei, care au prins cutremurul din '40. Ori de cîte ori se mișca puțin lustra în tavan
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
decât izbânzile, decât reușitele integrale ale autorilor medii sau minori. Dar nici nu este vorba de un eșec în cazul Puterii nevăzute și al celorlalte romane apărute până acum din tetralogie, cum ne-ar putea face să credem lipsa lor relativă de ecouri. Cine citește (e totuși o condiție!) cele trei tomuri se va reîntâlni cu ambianța epică brebaniană, cu personajele sale puternice și complicate. Va reîntâlni, ce e drept, și defectele prozei lui Breban, dilatările, prolixitatea, neglijențele de stil și
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
prin limbaj o identitate mai bună: e deci firesc faptul că recurg pe cît pot la limba standard, la neologisme, chiar la formule pretențioase, grefate uneori surprinzător pe un registru popular dominant. Cartea furnizează așadar, chiar prin absențe, chiar prin relativa sărăcie a lexicului propriu-zis argotic, informații importante despe funcționarea limbajelor periferice. Ea este o sursă de informații mult mai sigure decît textele în care pitorescul lingvistic este exploatat cu intenție, în care termenii argotici sînt acumulați pe pagină și sînt
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
secolului XX. Deși la un moment dat nega el însuși orice conexiune între cubism și teoria relativității, totuși personalitatea lui Einstein, atipică omului de geniu și dublată de un proces de ,vulgarizare" a teoriei sale (spațiul și timpul sunt concepte relative), a putut deveni un soi de ,catalizator" sau chiar exponent al curentelor culturale din prima jumătate a veacului trecut. În 1922, când Einstein câștiga premiul Nobel, James Joyce publica Ulysses și T. S. Eliot The Waste Land. În mai al
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
zorul unei fete de-a da la vacă, fiindcă bărbații casei plecaseră pe front, poate radarul nemților, care le spunea cînd să plece cu untul la oraș să mai fi tulburat, ceva-ceva, viețile din Frăsinet. Satul de Ilfov, amenințat de relativa vecinătate cu un Ploiești ,interesant" pentru toate taberele, trăiește, cu toți locuitorii lui, în cotorul unei cărți. Și-n umbra altui sat din sud, din cîmpia Dunării. Aici, tinerii își caută eul lor, și au grijă s-o spună. Fănuța
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
defective și abstracte este văzută ca o tendință de regularizare a sistemului, dar și ca ilustrînd ,o modificare a modului de înțelegere a lumii", o tendință spre relativism: ,pluralul adevăruri se impune cu necesitate pentru a putea exprima pluralitatea adevărurilor (relative și parțiale)" (p. 110). Ultima parte a cărții conține o descriere a limbii de lemn și o remarcabilă caracterizare a ,stilului relaxat" al românei - o etichetă foarte potrivită pentru comunicarea din spațiul public actual. Aici sunt adunate și cîteva note
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
două, o sută, convergente sau ba, dacă ne servesc interesul, le admitem. Discuția se cuvine, însă, purtată și în termenii adevărului, și abia aici încep conflictele. Dacă adevărul nu ni s-a dat, vreodată, în întregime, atunci toate religiile sînt relative. Dar dacă, dimpotrivă, el poate fi întrutotul cunoscut, nimic nu-ți dă voie să-l împarți. Soluția unei dispute care se înscrie mai degrabă în conturul primei situații este, foarte profan răstălmăcind învățăturile, antrenamentul. Orice credință trebuie, cu alte cuvinte
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
de-a dreptul oportunism), P.D.-ul și-a constituit, încet și sigur, o bază electorală fermă. În prima etapă, carisma lui Petre Roman a menținut partidul la cote înalte. Mai apoi omul-locomotivă Băsescu a știut să traverseze furtunile politicii în relativă siguranță, pentru ca astăzi, sub Emil Boc, partidul să cunoască o revigorare demnă de admirat. E limpede, așadar, de ce pulsiunile în favoarea unficării vin mai degrabă din parte PD-ului, unde voința politică de a demonstra de ce sunt capabili membrii partidului e
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
a gravității, poate cu o doză de umor negru în plus și cu o pasiune pentru subiecte ca Holocaustul, venită, pînă la urmă, tot din revoltă, durere și mirare neputincioasă. Săgeata timpului e fluctuantă, iar limitele și cuantificarea vieții sînt relative. Pe scurt, trăim într-o realitate entropică. Postmodernism /-itate? Meserie!
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
datorează seducția alterității. Dacă ontologia modernă propunea un subiect gata constituit care tinde spre ceva care îi lipsește, omul fiind astfel o creație a nevoilor sale, subiectul se definește aici prin propria dorință pornind însă de la celălalt: , Dorința este dorința relativă la dorința altuia, pentru că omul constituit ca subiect din neant, lipsit în chip fundamental de Ființă, dorește să fie ființa care lipsește altcuiva, ființa pe care dorința celuilat îl instalează în existență." Sexualitatea devine astfel un mod de a concura
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
perfectă sinteză a celor două sisteme care au făcut din secolul al douăzecilea un interval al atrocităților inimaginabile. Am scris cu alt prilej despre sistemul corporatisto-fascist edificat în România oblăduită de Ion Iliescu: un spațiu al economiei haotice, cu deschidere relativă spre libera concurență, contrabalansat de preeminența partidelor autoritarist-naționaliste (de la FSN și PDSR, la PUNR, PRM și Noua Dreaptă). Metodele prin care Iliescu însuși înțelegea să-și asigure dominația politică erau împrumutate din recuzita fascismului clasic: folosirea forțelor paramilitare împotriva oricărui
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
ruta unor mari poeți. Spațiul nu-mi îngăduie să exemplific pe larg. Așadar, între Schiller și Eminescu, bunăoară, se pot trasa tangențe de destin. Se ivesc similitudini: amploarea demersului în creație, la fiecare cu mult peste marginile epocii respective; porțiunea relativ redusă de trai valid admis, în clinici cu boli devastatoare, de neoprit, cu sleirea forțelor fizice și mentale; erosul neîmplinit, întretăiat de raze ale conexiunii fericite, dar și de acute disperări, infirmități inavuabile (în cele din urmă căsătorit, destins, Schiller
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Dacă sufletul casei pare să fi zburat din aceste alcătuiri fantomatice (un zid ce abia se mai ține, o scară ce nu mai duce nicăieri), ele au o rezonanță specială în sensibilitatea scriitorului. Mergând pe urmele acestuia, vom trece cu relativă ușurință din realitatea pe care o trăiește în ficțiunea pe care o scrie: "Coloane la etaj, geamuri cu sticlă spartă și înlocuită cu hârtie albastră, impresie de părăsire și fărâmițare lentă (...) Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
trăiește într-o permanentă stare de insatisfacție ființială, căci în ciuda faptului că împlinirea unei dorințe îl satisface pe moment, întotdeauna obiectivul dorinței pe care l-a socotit pentru o clipă absolut, sfârșește prin a se arăta ca fiind finit și relativ. El crede în mod eronat că poate afla infinitul în acest abis în care se scufundă tot mai mult. Omul încearcă să investească setea lui infinită de iubire ce a fost sădită ontologic în el pentru a fi îndreptată spre
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pentru absurdul și tragicul sistem în care a fost scufundată România după încheierea războiului. în 1973 Haralamb Zincă a publicat o carte despre actul de la 23 august 1944 care, comparativ cu celelalte lucrări produse de istoriografia comunistă, reprezenta un progres relativ. Evident, stereotipurile peceriste despre rolul hotărâtor al partidului comunist se aflau la loc de cinste. Camil Demetrescu a adnotat pe larg un exemplar al cărții și nu s-a sfiit să taxeze drept minciuni sfruntate multe din afirmațiile aiuritoare ale
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
mai multe pagini din carte), astfel încît întregul volum aproape că ajunge să semene cu o crestomație. Ce poate să mai însemne însă maiorescianismul în condițiile în care toate elementele despre care credeam că îl definesc se dovedesc a fi relative. Dincolo de un anumit stil polemic (foarte gustat și astăzi în disputele de idei), el se poate face simțit printr-un anumit mod de situare în viața publică, un model intelectual, destul de greu de definit. Așa cum spune, în stilu-i inimitabil, Alexandru
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
viață interioară hipertrofiată, inhibându-mi spiritul de inițiativă, nelăsându-mă să mă exteriorizez, transformându-mă într-un fricos și suspicios, făcându-mă dependent de autoritatea față de care preferam să mă supun formal ca să-mi conserv libertatea interioară și comoditatea contemplativă, relativa protecție comodă în fața agresiunii lumii comuniste. Singura inițiativă publică la care marșam era una în negativ î inițiativa renunțării a abandonului, a fugii de răspundere și de acțiuni, victoria prin neprezentare.î Deosebit de interesant se arată, în secvența lui Ion
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Dimisianu echilibrat, căutător de factori de contact și de medieri, cu o umoare egală, tinzînd spre soluții rezonabile. Ne vine în ajutor dl Dimisianu însuși, mărturisind că n-a manifestat, la începuturi, o înclinație certă spre comentarea actualității, această „specializare” relativă venind din împrejurarea (extrem de norocoasă!) că a intrat (și a rămas!) în redacția Gazetei literare, devenită România literară. Dar dacă s-ar fi întîmplat altminteri? Dacă (lăsînd la o parte ipoteza unei situări extra muros, a unei imposibilități de activitate
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu putință să acceptăm “autoritatea” în cîmpul receptării și aprecierii operelor contemporane ori din trecut, a căror lectură, după cum recunoaște preopinentul nostru, “se face în interiorul unei anumite actualități, mereu relative și schimbătoare, odată cu diversificarea perspectivelor lecturii”. Așadar, nimic nu e bătut în cuie, nimic imperativ “în orizontul pururi schimbător al lecturii” critice, care n-ar putea descuraja revizuirile decît cu riscul de-a atenta la condiția vitală a propriei sale
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
din Brăila și arheolog specialist, după cum o demonstrează activitatea arheologică de pe șantierele din județele Brăila și Buzău. În ceea ce privește activitatea sa anterioară, stă mărturie proiectul acestuia din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Ecouri medievale ale prezenței romane la Dunărea de Jos: terminologia relativă la fortificațiile liniare în contextul viziunii de epocă, coordonat de Virgil Ciocâltan. Proiectul este finalizat prin apariția a două lucrări ce au fost publicate: Fortificații liniare romane în stânga Dunării de Jos (sec. I-IV p.Chr.) I, (Galați, 2004) și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]