1,181 matches
-
metri adâncime, tot așa oricine poate asuma legea interpretând-o, adică înțelegândo prin spontaneitatea și dispoziția sa inteligentă, morală și binevoitoare. Pare soluția cărții: recunosc în ea, însă, corespondentul simetric al „opțiunii secunde“ din Turnirul khazar. Acolo, acel concept gândea relativismul. Aici, el soluționează diversitatea (care salvează liber binele) în fața legii. De pe poziția acestui concept, merită acum gândit totul: și lumea românească, și devierile contemporane ale libertății, și mai ales, o natură umană abulic preocupată să uite, să șteargă, să se
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
de generație. Dar asta nu vrea să spună că Mircea Nedelciu nu era omul convingerilor ferme. Era, dincolo de orice dubiu. Avea însă un mod propriu, delicat și suav, de a și le exprima. Înțelegeai, vorbind cu el, că există un relativism bun, că se poate polemiza și altfel decât cu ciomagul în mână și făcând spume la gură. Experiența de viață îl învățase lecția prudenței și a toleranței și, mai ales, îl învățase să nu rupă niciodată punțile de comunicare. Cu
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
de "pragmatism". Asociat îndeobște unor nume la fel dacă nu mai celebre, precum John Dewey, William James, Peirce, J.L. Austin și Wittgenstein, autorul volumului pe care îl prezint este în momentul de față, pentru mulți dintre umaniști, campionul absolut al relativismului moderat și consolidat pe premise filozofice (ca alternativă serioasă la anumite bazaconii postmoderniste). În tabăra adversă (pentru că întotdeauna există o tabără adversă, nu?), întîlnim persoane nu mai puțin onorabile precum Jerry Fodor și John Searle, ai căror venerabili aliați se
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
mergînd pînă la "variantele" moderne ale acestuia, Nietzsche sau Heidegger, sau componente arhaice, în cazul lui Eliade, precum și ideea juxtapunerii de moduri sau alternative existențiale în universul modern sau arhaic implicată de "sistemul" gîndirii sale, concordantă cu cea a tensiunilor, relativismului, pluralității exprimate în viziunea - dar și în discursul - postmodernismului. Prin surprinderea aspectelor esențiale ale operei și inspirata contextualizare în universul gîndirii contemporane, Reconstructing Eliade rămîne indiscutabil unul din studiile fundamentale despre autorul român. 1) Bryan S. Rennie, Reconstructing Eliade. Making
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
operă a cercetătorului". Apoi ne relevă faptul evident din lectura cărților asupra cărora atrăsese luarea aminte a lui Mihai Berza, și anume raportul, în opera lui N. Iorga, între istorie și sociologie, acela dintre studiul științific al izvorului și intuiție, relativismul adevărului istoric, problema formei literare, pericolul specializării exagerate și al detaliului relevant, posibilitatea de a identifica "permanențele istorice" care articulează sinteza. De fapt, se stăruie în studiul d-lui Andrei Pippidi, Iorga (ca și alții) s-au păstrat pe un
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
mare. Nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură multiplicarea formelor vagi e o tendință a limbii sau a uzului, o trăsătură structurală sau una culturală. De la ipotezele pragmatice, sociolingvistice sau cognitive se poate ajunge chiar la clișeele "etnice" (scepticism oriental, relativism temporal, strategii de apărare, ieșire din istorie etc.). Dacă acestea sînt desigur de evitat, cred că se poate totuși stabili o corespondență între inventarul lingvistic de forme ale aproximării și atitudinea culturală care favorizează un oarecare dezinteres pentru exactitate...
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
maximelor de felul "schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor", care atrage atenția asupra problemei dezbătute mai sus, a consimțământului colectiv greșit. Luate ca un ansamblu, aceste legitimări românești ale puterii cuprind într-un fel sau altul, o axiologie politică pătrunsă de un relativism înțelept, de un umanism deschis, binevoitor. Mutațiile actuale ale puterii În perspectivă actualizantă, trebuie să constatăm că epoca noastră stă sub semnul consimțământului, e dominată de exuberanța lui în continuă și surprinzătoare instituționalizare. Menționăm numai trei procese capitale pe care
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
trece exact prin aceleași experiențe și prin aceleași drame ca și societatea în ansamblul ei. Și aici rezistența și oportunismul se împletesc, rigoarea este umbrită prin lipsa de caracter, demnitatea profesională și rectitudinea morală aduse în derizoriu prin abdicare și relativism. Dacă în plan politic lupta împotriva vechiului sistem are drept consecință abolirea monarhiei constituționale (1947), decapitarea societății românești de elitele ei abia formate, trimiterea în lagăre de muncă și la canal a cvasitotalității intelectualilor, ofițerilor de carieră, a oamenilor de
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
ca repere în formulare "Notes sur le cinématographe" ale lui Bresson și "Micul organon pentru teatru" al lui Brecht. Nu-mi place sintagma "cinéma réaliste" ca deviză alternativă, numind uneori producții ilustrative de mîna a doua. O adopt însă, în relativismul ei, ca definiție ontologică a cinematografului, fiindcă în momentele mele de extremism, mă revendic de departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui Godard - "cinema-ul e adevărul de 24 de ori pe
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
politicii. Așa cum la fel de valoroasă și fertilă polemic (dar care polemică?) e o altă idee a autorului concretizată într-o fiziologie provocatoare, aceea a vulgarizatorului de profesie: "Nu trebuie să surprindă pe nimeni vizibilitatea de care se bucură vulgarizatori ai: principiilor relativismului cultural (Dl Lucian Boia), kremlinologiei și științei politice americane a anilor '60-'70 (Dl Stelian Tănase), idealurilor civic-comunitariene (D-na Ana Blandiana), ideilor liberalismului clasic (Dl H.-R. Patapievici) - și lista rămîne, evident, deschisă." Cîtă iconoclastie înviorătoare se ascunde în spatele
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei ce poftește a o uniformiza. (Va urma)
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
fine, Dickens este ales ca exemplu paradigmatic pentru a ilustra sugestia lui Kundera că romanul e genul caracteristic democrației. Așadar, nu uitați, literatura este unul din modurile cele mai la îndemînă de a umple singurătatea noastră zilnică. Richard Rorty - Obiectivitate, relativism și adevăr (Eseuri filozofice I) , traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 390 pag., f.p. Richard Rorty - Pragmatism și filozofie post-nietzscheană (Eseuri filozofice II), traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 317 pag., f.p. Spațiul libertății Literatura și
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
spui, cum spui, se discută pe text.ș...ț Lumea spre care ne îndreptăm este, prin firea ei, potrivnică mitizărilor. Este o lume mai înțelegătoare, relativistă, nu în sensul rău al cuvîntului. Există la noi un soi de prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
spui, se discută pe text.ș...ț Lumea spre care ne îndreptăm este, prin firea ei, potrivnică mitizărilor. Este o lume mai înțelegătoare, relativistă, nu în sensul rău al cuvîntului. Există la noi un soi de prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
în termenii capodoperei. În domeniul imaginii, atât de prolix astăzi, icoana reprezintă din ce în ce mai vizibil cuvântul ultim. Fiind altceva decât capodopera, ea este reperul absolut al capodoperelor. Structura tainic revelată a icoanei reprezintă soclul criteriului teologic, unicul în stare să înlocuiască relativismul ideologiilor estetice fără a deveni discreționar. Prin simpla lor poziție tutelară, icoana și doctrina ei vizuală pot să asiste, să controleze și să evalueze judicios atât creativitatea patrimoniului muzeal, cât și cota înnoitoare a avangărzilor. Cu alte cuvinte, ele reprezintă
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
fi detestat sau adulat pentru ideile lui, dar aceste idei sînt, indiscutabil, ale lui. Dialogul se poartă, mai degrabă, între Rorty și Charles Sanders Peirce, pe care Susan Haack îl delegă drept stîlp de rezistență al unei filozofii nealterate de relativism, aspirînd la aflarea adevărului cu ajutorul unor metode și concepte raționale. Alegerea lui Peirce e atît originală, cît și perfect justificată. De obicei relativiștilor le răspund alte voci � John Searle de pildă � dar apelul la semioticianul și pragmatistul Peirce e motivat
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
așa... Ca simplă remarcă speculativă: volumul acesta pare a fi fost scris (și) ca replică la cartea Barbarei Herrnstein Smith Belief and Resistance (pe care am avut mai demult prilejul să o comentez în �România literară�. În vreme ce Smith apăra pozițiile relativismului (tot din perspectivă strategic prezentată ca fiind �moderată�), Haack le susține pe cele ale raționaliștilor și esențialiștilor. Interesant este că nu se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
Cocteau sau Anouilh), când contemporanii lui Sofocle vedeau în tragedie tocmai triumful obedienței față de tradiție, nu revolta împotriva ei, și în eroină un alter-ego al lui Creon, nu o negație a lui. Interesant este că Terian găsește la Lovinescu un relativism apropiat de al lui Croce, care face imposibil comparatismul („operele nu sunt comparabile decât în interiorul aceluiași conținut” îl citează pe Lovinescu), iar valorile estetice devin cu timpul valori culturale. Cu îndreptățire, cred, autorul vede în aceste contradicții un argument pentru
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
focalizeze atenția asupra originalității și pionieratului barthes-ian, dacă Nicolae Manolescu urma îndeaproape dezideratul actului critic ca demers creator, precum și viziunea despre numărul infinit de interpretări, de cealaltă parte, Matei Călinescu, la fel ca majoritatea criticilor șaizeciști de la noi, condamna deschis relativismul axiologic barthes-ian. Renunțarea la judecata de valoare era nu doar o nucă prea „tare” pentru establishment-ul critic românesc de atunci, dar și o întreprindere mult prea periculoasă. De-a lungul întregului său studiu, Barthes împrumută postura comodă a cititorului
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
în mod obișnuit), în funcție de un model mintal moșteniri comune și a unui scop viitor al umanitații se separă dobândit și/sau în funcție de mediu (numit uneori gestaltism, ea însăși de sensul cel mai profund și mai sincer al un fel de relativism perceptual). ,,înțelegerii”, care este esențial orientată spre îndeplinirea 6. Mintea percepe mereu și numai ,,fenomene”, acestea scopurilor universale. însemnând “orice reprezentări care îi apar conștiinței”. Înțelegerea faptului de a fi obiectiv sau subiectiv stă la Fenomenele sunt recunoscute ca fiind
Obiectiv - subiectiv relaţie duală în cadrul înţelegerii sau formă speculativă de ameţit omenirea?. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_48]
-
Ceaușescu sau Iliescu, oarecum mă surprinde! Am încercat în mai multe articole să abordez atât ideologia lui Karl Marx, cât și teologia eliberării, care s-au dovedit construcții intelectuale inumane și au generat, cum este poate și firesc, nihilismul și relativismul. Dacă și aceste mari teorii „eliberatoare”, care voiau să împlinească aspirațiile omului spre adevăr, libertate și progres, au eșuat, atunci poate că nu exista nici o teorie sau perspectivă, care să valoreze mai mult. Totul este o apă și un pământ
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
românilor ar putea reflectă aici mai degrabă modul în care cred și/sau își doresc aceștia să fie, decat situația în care sunt cu adevarat. Relația românilor cu religia este foarte interesantă. Așa cum am spus mai sus, sfidarea, îndoială și relativismul sunt mai scăzute, iar conformismul crescut, ceea ce îi face predispuși spre supunere la dogme (în acest caz religioase). Într-adevăr, românii au un nivel crescut de religiozitate și văd religia că foarte importantă în viața lor (au încredere foarte mare
Psihologia Poporului Roman Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim [Corola-blog/BlogPost/93695_a_94987]
-
60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată piramidal, nu atât pe generații (despre care nici nu se vorbește), cât pe vârste, fără cea mai mică doză de relativism. După 1961, evenimentele politice și literare au evoluat destul de rapid în sens pozitiv, de liberalizare și depolitizare temporară și parțială, pentru ca la scurtă vreme imaginea proletcultistă a istoriei literaturii române să fie datată, depășită, caducă.
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]