279 matches
-
verificată nu numai în medie, dar și "exact", pentru cantitățile: Ecuatia lui Schrödinger nu ține cont de efectele relativiste; ca ecuație a undelor este invariantă la transformările lui Galilei, dar nu și la transformările Lorentz. Dar, în scopul includerii efectelor relativiste, reprezentarea fizică trebuie modificată. Relația relativistă masă-energie este folosită în ecuația Klein-Gordon: pentru a se obține ecuația diferențială: care este o ecuație invariantă relativist, dar de ordinul doi în formula 57, astfel că nu poate fi o ecuație pentru stări cuantice
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
și "exact", pentru cantitățile: Ecuatia lui Schrödinger nu ține cont de efectele relativiste; ca ecuație a undelor este invariantă la transformările lui Galilei, dar nu și la transformările Lorentz. Dar, în scopul includerii efectelor relativiste, reprezentarea fizică trebuie modificată. Relația relativistă masă-energie este folosită în ecuația Klein-Gordon: pentru a se obține ecuația diferențială: care este o ecuație invariantă relativist, dar de ordinul doi în formula 57, astfel că nu poate fi o ecuație pentru stări cuantice. Această ecuație are proprietatea că există
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
problemei, este esențial să folosim reprezentarea multiparticulă, și să considerăm ecuația de undă ca o ecuație de mișcare a unui câmp cuantic, și nu ca o funcție de undă. Motivul este că relativitatea este incompatibilă cu reprezentarea unei singure particule. Particulele relativiste nu pot fi localizate într-o mică regiune, fără ca numărul de particule să devină nedefinit. Când o particulă este localizată într-o zonă de lungime L, impulsul devine incert cu o valoare aproximativ egală cu raportul h/L, datorită principiului
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de a fi siguri că rămâne o singură particulă, deoarece incertitudinea în energie este suficient de mare pentru a produce mai multe particule din vid prin același mecanism care localizează particula originală. Dar există o altă cale a mecanicii cuantice relativiste care ne permite să urmărim drumul unei singure particule, și a fost descoperit în formularea integralei de drum. Dacă căile de integrare din integrala de drum includ căi pe care particula se mișcă înainte și înapoi în timp, ca o
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
căile de integrare din integrala de drum includ căi pe care particula se mișcă înainte și înapoi în timp, ca o funcție a propriului timp, este posibil să se construiască o funcție de undă pur pozitivă în frecvență pentru o particulă relativistă. Această construcție este atrăgătoare, deoarece ecuația de mișcare pentru funcția de undă este exact ecuația relativistă a ecuației undelor, dar cu o constrângere globală care separă solutiile în frecvență pozitive de cele negative. Soluția în frecventă pozitivă călătorește înainte în
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
înapoi în timp, ca o funcție a propriului timp, este posibil să se construiască o funcție de undă pur pozitivă în frecvență pentru o particulă relativistă. Această construcție este atrăgătoare, deoarece ecuația de mișcare pentru funcția de undă este exact ecuația relativistă a ecuației undelor, dar cu o constrângere globală care separă solutiile în frecvență pozitive de cele negative. Soluția în frecventă pozitivă călătorește înainte în timp, soluția în frecventă negativă călătorește înapoi în timp, astfel că, amândouă sunt continue analitic printr-
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
real, ele sunt probabilitatea de amplitudine pentru o particulă care călătorește între două puncte și pot fi folosite pentru a genera interacțiunea particulelor dintr-un punct de separare și alipirea lor la cadrul de lucru. Punctul de vedere al particulelor relativiste se datorează lui Richard Feynman. Metoda lui Feynman construiește de asemenea o teorie a câmpului cuantificat, dar din punctul de vedere al particulelor. În acestă teorie, ecuația de mișcare a câmpului poate fi interpretată ca ecuația de mișcare pentru o
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de mișcare pentru o funcție de undă, dar atenție, "funcția de undă este definită global" și în același fel legată de timpul propriu al particulei. Noțiunea de localizare a particulei este de asemenea delicată - localizarea unei particule prin integrala de drum relativistă corespunde unei stări produse particulei când operatorul câmpului local acționează în vid, iar starea care este produsă depinde de alegerea variabilelor câmpului. Câteva technici generale sunt: În câteva cazuri speciale, se folosesc metode speciale: Când potențialul este zero, ecuația lui
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
ochii deschiși. Pe parcursul călătoriei sale, el aude permanent comentariile făcute de o voce interioară (pe care Eugen Simion le consideră a fi „suspine lirice” asemănătoare cu versetele biblice din "Ecleziastul") ceea ce conferă întâmplărilor mărunte pe care le traversează o dimensiune relativistă a eternității. Contopirea realității cu imaginația reprezintă un refugiu al personajului de vremurile sângeroase pe care le trăiește. Personajul principal, Darie se pripășise de puțină vreme la București unde lucra ca vânzător de ziare. Capturarea sa în timpul unei razii și
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
relativității generale. Această teorie a inspirat artista italiană Laura Pesce de a crea sculpturi de sticlă intitulate "world crystal"(vezi de asemenea stânga jos în această pagină). Kleinert este membru senior al facultății pentru proiectul International de Doctorat în Astrofizică Relativistă (IRAP), ce face parte din rețeaua internațională de astrofizică . A fost de asemenea implicat în proiectele European Science Foundation și Cosmology in the Laboratory.
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației. Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
ele interacționează. Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii, eliminând acțiunea instantanee de la distanță. Electrodinamica lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii. Prin generalizarea legilor mecanicii newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine relativistă. Dar pentru a pune gravitația in concordanță cu relativitatea a fost nevoie de modificări mult mai profunde ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității generalizate. În această teorie, orice viteză de propagare, inclusiv a gravitației, este finită. Teoria
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
centru" metafizic și nicidecum fizic, și care nu aparține lumii. Acest "centru" este început și sfârșit, fundament și limită, "locul" care îl "conține" nu este nimic altceva decât Ființa Absolută sau Dumnezeu. Nu poate fi atribuită lui Cusanus o concepție relativistă despre spațiu, cum o face, de exemplu, Giordano Bruno și care poate fi găsită, de altfel, și la Aristotel. O asemenea concepție implică negarea înseși a orbitelor și sferelor cerești, ceea ce nu este cazul la Cusanus. El trage totuși concluzia
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
spații fazice diferite. Altfel exprimat, putem spune că aceste sisteme ocupă subspații diferite în spațiul de fază al sistemului combinat. Numărul de dimensiuni "efective" al spațiului de fază al sistemului este numărul gradelor de libertate existente care—în modelele ne-relativiste—este de 6 ori numărul particulelor "libere" al sistemului. Pentru un sistem macroscopic aceasta înseamnă o dimensionalitate foarte mare. Când două sisteme (și mediul ambiant poate fi considerat un sistem) încep să interacționeze, totuși, vectorul de stare asociat nu mai
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
-o până la dimensiunile unui roman pentru a-l putea folosi pe Ender ca personaj principal în alt roman, "Vorbitor în numele morților". Acțiunea acestuia se petrece la trei mii de ani după cea din "Jocul lui Ender", dar, datorită călătoriei spațiale relativiste, Ender (care acum își folosește numele real, Andrew) are doar 36 de ani, având cu 25 de ani mai mult decât la sfârșitul războiului cu gândacii. Dacă primul roman se preocupa de armate și război spațial, "Vorbitor în numele morților" și
Saga lui Ender () [Corola-website/Science/323004_a_324333]
-
care ar fi așadar un mecanism al universului de a împiedica depășirea barierei vitezei luminii. (Ciocnirile cu particulele elementare care lovesc vehiculul la viteze comparabile cu viteza luminii ar transforma orice vehicul - tren, navă spațială - într-un terci, deoarece masa relativistă a acestor particule - masă relativă la vehicul - tinde către infinit pe măsură ce viteza vehiculului tinde către viteza luminii.) Găurile de vierme ar putea în mod teoretic face legătura între diverse puncte din spațiu-timp, aflate în momente foarte diferite (trecut, viitor).
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
formula impulsului corpului cu masa de repaus formula 30 aflat în mișcare cu viteza "v" față de referențialul formula 31 Conform teoremei impulsului: relație care diferă de cea clasică prin faptul că formula 34 Se remarcă de asemenea că, spre deosebire de mecanica clasică, în mecanica relativistă forța și accelerația nu mai sunt coliniare.
Dependența masei de viteză () [Corola-website/Science/333411_a_334740]
-
și anume că viteza luminii poate fi depășită, iar spațiul și timpul sunt absolute. În felul acesta am eliminat unele anomalii (le numesc eu) din Teoria Specială a Relativității (TSR), cum ar fi: dilatarea timpului, contractarea spațiului, precum și a paradoxurilor relativiste - chestiuni care mi s-au părut ficțiuni științifice, nu realitate... Am mers mai profund, și am considerat parametrizarea TSR, care generează mai multe Relativități.
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]
-
proiecte de cercetare, care asigură finanțarea și modernizarea laboratoarelor, echipamentelor, aplicațiilor software și a echipamentelor de asistare a procesului educativ. Printre proiectele de cercetare dezvoltate în universitate putem enumera: REEHUC-Noi rezultate experimentale privind evoluția de tip HUBBLE a ciocnirilor nucleare relativiste, GLOBE - Influența modificărilor geo-climatice și regionale asupra dezvoltării durabile în Dobrogea, Programul Sectorial ERASMUS (SP), Studii avansate de elasticitate aplicată din perspectiva multidisciplinară asistate de calculator, MECIMM- Model cultural specific IMM-urilor românești în contextul managementului cunoașterii, MEP - Maritime Education
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
negre, nucleelor galaxiilor și a cuazarilor. A sugerat metode de căutare și detectare a găurilor negre și a stelelor neutronice, care radiază din contul discurilor de acreție. În colaborare cu N.I. Shakura a elaborat teoria acreției de disc în stele relativiste. În colaborare cu Iu. N. Gnedin a anticipat existența liniilor ciclotronice în spectrele de radiație a pulsarilor Roentgen stele neutronice cu câmpuri magnetice foarte intense. În lucrările, consacrate cercetării interacției radiației cu substanța în câmpuri magnetice supraintense a examinat formarea
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
metode de propulsie așa de avansate încât ar trebui depășite bariere considerate în prezent de neatins, de exemplu de a propulsa o navă spațială de dimensiuni uriașe aproape de viteza luminii. Orice navă viabilă ar avea nevoie să atingă viteze extreme relativiste. În timp ce lumina are nevoie de aproximativ 2,54 milioane de ani să traverseze distanța dintre Pământ și galaxia Andromeda, ar fi nevoie de un timp mult mai scurt pentru un călător la viteza relativistă ca urmare a efectelor de dilatare
Călătorie intergalactică () [Corola-website/Science/328250_a_329579]
-
avea nevoie să atingă viteze extreme relativiste. În timp ce lumina are nevoie de aproximativ 2,54 milioane de ani să traverseze distanța dintre Pământ și galaxia Andromeda, ar fi nevoie de un timp mult mai scurt pentru un călător la viteza relativistă ca urmare a efectelor de dilatare a timpului; timpul experimentat de călător fiind influențat atât de viteză (mai mică decât viteza luminii) cât și de distanța parcursă (contracția lungimii). Dacă călătoria nu ar avea loc la aceste viteze foarte mari
Călătorie intergalactică () [Corola-website/Science/328250_a_329579]
-
a astronomiei și a mecanicii clasice care se ocupă cu studierea și descrierea mișcărilor obiectelor cerești, cum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicilor. Domeniile fizicii cele mai direct vizate sunt cinematica, dinamica, mecanica clasică și relativistă. În Antichitate, se distingeau mecanica cerească de mecanica terestră, cele două lumi fiind, potrivit gânditorilor epocii, conduse de legi complet diferite (aici, pe Pământ, lucrurile cad, iar sus, pe Cer, ele „se plimbă”). Această concepție se integra în concepția ptolomeică
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]
-
Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, și variază cu experiența umană a diferiților indivizi. Un obiect poate fi caracterizat în funcție de intenție, sau lipsa acesteia, a creatorului său, indiferent de scopul sau funcțiunea lui. De
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
simple experimente imaginare folosind definițiile newtoniene ale impulsului și energiei, se vede că aceste cantități nu se conservă în relativitatea restrânsă. Ideea de conservare se poate salva făcând câteva mici modificări ale definițiilor acestora pentru a ține cont de vitezele relativiste. În teoria relativității, aceste definiții sunt considerate definiții corecte pentru impuls și energie. Dat fiind un obiect cu masa invariantă "m" călătorind cu viteza "v" energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]