221 matches
-
care este, desigur, o problemă de opțiune personală) nu mai este nici ridicolă, nici anecdotică, ci a redevenit esențială, pentru că asumarea lor este acum ficționalistă, mijlocită de „ca și cum”. Asupra acestui fapt, Între fizicieni pare să se fi stabilit un consens. Relativiștii sunt convinși de „renașterea cosmologiei secolului XX și triumful ei În acest sfârșit de secol ce marchează o eră nouă a gândirii privind locul omului În univers”1. Cei care lucrează În prezent la elaborarea teoriei care să unească relativismul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu forță iradiantă. Este un alt fel de a aborda mitologiile, urmărindu-le și mai cu seamă reasamblându-le decât demontându-le În subansambluri componente. Critica istorică ia aici Înfățișarea unui alt tip de demistificare și demitizare. Discursul este mai degrabă relativist, el se rezumă la a arăta că tradițiile instituite de memorie sunt nu una, ci o multitudine, și Încă sunt și concurente, ceea ce, desigur, este tot un fel de critică, de demistificare, prin anularea dominației unice și absolute. A vorbi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care nu există o singură versiune legitimă. Faptele despre care vorbim sunt unice, dar versiunile narative pe care le construim prin interpretările noastre sunt plurale. Nu știu Însă cât de departe putem merge. Deci nu m-aș defini ca un relativist absolut, n-aș zice că atâția oameni câți sunt pe Pământ pot avea versiunile lor... Ruxandra Cesereanu: Prin urmare, termenul narațiune este un instrument? Poate fi considerată ideea de narațiune un instrument necesar și adecvat În ceea ce privește versiunile trecutului și variantele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
războaie mondiale și, ca atare, poartă haina unei retorici demodate. Cu toate acestea, nu doar pentru interesul istoric, ci pentru a dovedi istoricitatea unei asemenea construcții generice, merită să ne oprim mai ales asupra modelului mitic (Blaga) și a acelui relativist (Ralea). Cele două modele de român „generic” mi se par cele mai generoase sub raportul corelării realității românești cu comprehensiunea schimbării În Europa acelui moment, față de ideologiile radicale, naționaliste, de mare putere. Cele două variante ale românului „generic”, aș spune
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările sale din domeniul naratologiei cartografiază un teritoriu literar, supunîndu-i variațiile și imprevizibilul unui aparat riguros, cu clasificări limpezi, nuanțate și convingătoare chiar și pentru cei mai sceptici relativiști. Odată cu Opera artei Genette se mută din sfera literaturității pe teritoriul artistic la modul general, dar ambițiile sale rămîn aceleași: de panoramare a unui spațiu ce poate părea copleșitor de vast, prin reducerea sa în categorii construite conform unui aparat
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
Nagâțtc " Germina Nagâț" Ieșirea noastră intempestivă și năucitoare dintr-o dictatură de patru decenii ne-a adus ca popor unele virtuți noi, pe care, ce-i drept, istoria mai veche ni le inoculase deja: am devenit radicali în politică și relativiști în morală. Altfel spus, pe cât de multe certitudini avem în privința modului în care trebuie guvernată țara, pe atât suntem de toleranți cu cei ce au datoria să o facă. Tema colaborării cu Securitatea mi se pare exemplul perfect în această
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
specifice de existență, va fi caracterizat prin condiții particulare necesare existenței sale, care urmează a fi determinate pentru fiecare caz în parte. Robert K. Merton (1957), în celebra sa paradigmă a analizei funcționale, optează pentru un punct de vedere particularist, relativist. Conceptul de cerință funcțională, pe care sociologul american îl consideră punctul esențial al paradigmei funcționale, este nedeterminat în ceea ce privește conținutul și trebuie să rămână astfel. După ce s-a ales sistemul particular în raport cu care se realizează analiza, este necesar să se determine
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în viziunea burghezului. În marxism există două răspunsuri distincte, dar care se completează reciproc la această obiecție. În primul rând, în ciuda unor interpretări extremiste destul de frecvente la un moment dat, Marx nu a optat pentru un punct de vedere complet relativist în ceea ce privește natura umană. Există multă variație în funcție de configurația socială în care trăiesc oamenii. Există însă și o serie de necesități umane universale. Și nu este vorba numai despre necesitățile fundamentale strict biologice, deși și acestea sunt foarte importante, ci și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și să ne distragă atenția de la altele, mai periferice. Astfel, stiința progresează în special prin învățarea a ceea ce trebuie ignorat din cadrul complexității empirice, pe când, în cazul pozitivismului, aceasta progresa tocmai prin învățarea a ceea ce trebuia inclus. Polemica dintre empiriști și relativiști urmărește să stabilească dacă cercetarea științifică poate sta la baza unor alegeri obiective și exacte din cadrul unei game largi de construcții conceptuale posibile. Pentru empiriști, omul propune, dar lumea dispune ce trebuie eliminat și ce nu. Aserțiunile teoretice pot fi
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de știință dispune eliminarea sau nu, în funcție de metoda de determinare a dovezilor valide specifică teoriei. Cu toate că testarea ar putea fi una empirică obiectivă, ea se produce, de fapt, doar în limitele paradigmei dominante. Văzută din perspectiva istoriei îndelungate știința, susține relativistul, operează de fapt printr-un ciclu hermeneutic de interpretări și auto-confirmări. Nu există ieșire din acest cerc închis în afară de înlocuirea în bloc a unui ciclu interpretativ cu altul.1 O bună parte dintre polemicile filozofiei moderne s-au desfășurat între
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
un ciclu hermeneutic de interpretări și auto-confirmări. Nu există ieșire din acest cerc închis în afară de înlocuirea în bloc a unui ciclu interpretativ cu altul.1 O bună parte dintre polemicile filozofiei moderne s-au desfășurat între empiriști și criticii lor relativiști. Întrebarea principală este dacă există standarde fixe de probe și evaluări prin care să putem afirma că ceva este adevărat sau fals, și nu doar că este adevărat sau fals conform paradigmei conceptuale pe care se întâmplă s-o acceptăm
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și cred că există căi logice de a se face distincția între convențiile superioare privind design-ul de cercetare și evaluare, și cele inferioare. Totuși, este de asemenea posibil să fii om de știință și să te plasezi în pătratul relativist - bazat pe convingerea că practicile științei curente sunt cele care ne par plauzibile în acest moment istoric, dictate, în general de forțele conformismului social, și că adevărurile noastre pot fi susținute numai atât timp cât paradigmele dominante își mențin controlul asupra conștiinței
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
asupra conștiinței noastre. Oricum, se pare că știința evoluează cu precădere în cadrul jumătății inferioare a tabelului prezentat mai sus. Lumea supusă investigării științifice este una constituită din afirmații teoretice construite și propuse de către investigator. Atât pentru empirist, cât și pentru relativist, faptele în sine nu se organizează singure într-o lume coerentă. În absența unor întrebări specifice nu pot apărea nici răspunsuri empirice. În absența unei conceptualizări intelectuale, tot ceea ce poate exista este un haos observabil. Acest lucru are implicații practice
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și judecata cercetătorului și de conversația continuă dintre oamenii de știință în ceea ce privește utilitatea unui anumit efort de cercetare. În timp ce empiristul crede că, în final, există o legătură directă între fenomenele obiective și concluziile pe care suntem îndreptățiți să le susținem, relativistul se concentrează asupra standardelor acceptate în prezent de către comunitatea științifică. Totuși, aceste diferențe sunt în mare măsură irelevante pentru strategia de bază a cercetării din științele sociale. Ambii sunt de acord că procesul de cercetare are două etape coordonate, care
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
probă a lipsei de spirit. Intelectuali rafinați freamătă când citesc o propoziție cum este cea a lui Cioran: „În afară de poezie, metafizică și mistică nimic n-are nici o valoare.”24. Aceasta este, totuși, o remarcă ocazională a unui gânditor altminteri dubitativ, relativist și sceptic, chiar dacă ea sugerează că a gândi sub semnul rațiunii înseamnă a gândi sub semnul mediocrității. Surprinzător mi se pare însă ecoul puternic pe care l-a stârnit, după 1990, publicarea unora dintre „cugetările” lui Petre Țuțea, nu puține
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
raționalismul este doar o tradiție de gândire, un pattern printre multe altele. Standardele de științificitate sunt flexibile, iar conformarea la ele este un act voluntar, prin care se acceptă o structură, un anumit model. Apar astfel forme consistente ale curentului relativist clasic, fundamentate pe distincția metodologilor pe care Feyerabend îi numește tradiționali: între demersul cercetătorului din științele naturii, care încearcă să explice, și cel din științele socioumane, care caută să înțeleagă. Autorul nu rămâne tributar acestei distincții, considerând că și științele
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în felul lui: Andrei vorbea cu mâna streașină deasupra gurii, mama curăța stereotip adesea fărâmituri imaginare de pe masă. Mama a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și foarte instabil emoțional. Andrei suprapune încă maturizarea cu cinismul. Că este extrem de relativist și postmodern conversațional și prea alba-neagra atitudinal. Aseară mi s-a făcut tare dor de ei. Mi-a șiroit un lung șir de lacrimi amare și chiar am avut senzația că vreau să fug de aici, iar am privit nostalgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca o viitură prevestitoare, în aer, din ce în ce mai acaparantă, mai palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a unor clipe dilatate nefiresc, relativist și devitalizant, într-un căscat ca de hipopotam al Timpului. Acum, când melanjul evenimentelor oribile și extraordinare ce s-au succedat, s-a consumat deja, precipitându-se într-un anonimat cotidian relativ și, parțial, nemeritat, iar ecoul lor teribil și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și a semnificațiilor sale actuale ? Pentru un antropolog (fie el și român), răspunsul afirmativ este aproape evidența însăși. Pentru un „intelectual român” s-ar părea însă că o astfel de poziție epistemologică este vina însăși a antropologilor și a altor „relativiști postmoderni”. Există, desigur, o reținere întemeiată față de un asemenea demers într-o asemenea problemă : banalizarea răului, riscul de dizolvare a ororilor într-un mozaic de fapte mărunte și trivial-neutre. Desigur, acest risc există, dar el ține tot de o „manipulare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
te face să plîngi.“ Varza nu este lacrimogenă și are un cotor dur pe care eu, de-o pildă, prefer să-l mănînc crud. Oricum ar fi, are suficiente fuste ce se pot Înlătura pentru a fi pe placul oricărui relativist fundamentalist. Varza este bombastică - o putem compara cu un conțopist de provincie, umflat de fudulia propriei importanțe. Conțopistul-varză este un tip balcanic familiar, o amintire lăsată În urmă de imperiile Otoman și Austro-ungar și a supraviețuit prin comunism, pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
foiletoniștii noștri interbelici. În capitolul dedicat lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen Ionescu. Mai mult, pentru Biberi, Monsieur Lucien Boz est le critique de la poésie moderniste, lui même poéte par sa sensibilité et par sa tournure spirituelle. În fapt, Lucian Boz a fost primul critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de aproape de mine. Încă pe jumătate în stare de comă, m-am gândit că suna ca un titlu bun pentru un roman fantastic. Volumul III din seria Prin cețurile Introspecției: Zak trebuie să-i înfrunte pe războinicii sângeroși din tribul Relativiștilor empirici înainte să-și croiască drum către Culmile Sănătății Comparate... —Trebuie să termin cu chestia asta, zisei eu cu glas tare, scuturând din cap pentru a-mi limpezi mintea înainte ca subconștientul meu să mă bage cu adevărat în bucluc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în împărăția cuvântului, a imaginii, a sofismului. De aici se deduce că trebuie să se postuleze un al treilea principiu: realitatea este superioară ideii. Aceasta implică evitarea diferitelor forme de tăinuire a realității: purismul cu iz angelic, totalitarismul de tip relativist, nominalismul ostentativ, proiectele mai mult formale decât reale, fundamentalismele anacronistice, eticismele lipsite de îngăduință, intelectualismele fără înțelepciune» (EG 231). Aceste șapte pericole amintite de papa Francisc pot să devină - cel puțin ar trebui să devină - ghidul pentru o reinterpretare și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-G. Gadamer: imposibilitatea comprehensiunii obiective și articularea inevitabilă a cunoașterii în perimetrul cercului hermeneutic (ilustrat remarcabil în proiectul unei ontologii a nonseparabilității, sub semnătura lui David Bohm). Aceste evenimente din istoria științei au nutrit într-un mod copios discursul epistemologic relativist al sfârșitului de secol XX. Dacă N.R. Hanson a pledat în favoarea recunoașterii imposibilității faptului brut în științele empirice 2, teoria paradigmelor propusă de Thomas Samuel Kuhn (1922-1996)3, va pune accentul pe regimul subiectiv în care funcționează toate discursurile științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de ultimă instanță la hermeneutică. Caracterul indecidabil al anumitor propoziții științifice nu ține doar de limitele unui travaliu epistemic, ci și de barierele de comunicare. Un argument puternic în sprijinul acestei idei îl propun avocații „gândirii slabe”1. Numeroși teoreticieni relativiști au subliniat componenta retorică a intenționalității, exercitată la un nivel antepredicativ al cunoașterii 2. Pe de altă parte, reprezentanții radicali ai acestei școli extremiste plasează apariția fiecărei paradigme științifice în rețeaua anarhică de contingențe istorice 3. Milbank neagă, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]