547 matches
-
așezărilor fortificate canaanite Bethel, Hazor, Ierihon, Lakiș etc. în acest interval de timp a fost confirmată și de cercetările arheologice, totuși analogiile cu situații similare, petrecute în același interval cronologic în zonele estice ale spațiului mediteranean și în Orientul Apropiat, relativizează atribuirea lor triburilor israelite. Cercetarea istorică actuală tinde să considere - contrar relatărilor biblice și a unor teorii sociologice din secolul al XX-lea, respectiv a tezei unor infiltrări pașnice, repetate și de durată (Albrecht All), sau a celei a unor
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
la o dezbatere publică asupra celor 95 de teze, pe care le afișase pe ușa bisericii din Wittenberg. Motivul, care l-a avut Luther de a combate indulgențele, a fost felul în care călugărul dominican, Johann Tetzel, făcea publicitate acestora, relativizând pocăința și afirmând că „îndată ce banul sună în cutie, sufletul zboară la cer”. Propaganda deșănțată a lui Tetzel avea și un alt substrat și anume: Arhiepiscopul Albert de Brandenburg(1490-1545), un prinț din casa de Hohenzollern, care deja avea două
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
încă din Antichitatea cea mai timpurie a Greciei, Homer (sec. VIII-VII î.e.n.) amintind de el în Iliada. În secolul 492 î.e.n. perșii regelui Darius I pierd majoritatea flotei într-o furtună în Marea Egee, în timp ce circumnavigau promontoriul Akti (Actium), fapt care relativizează succesul militar terestru al lui Mardonius contra grecilor. În campaniile militare persane ulterioare, succesorul lui Darius, regele Xerxes I, decide să taie în 480 î.e.n. un canal lung de aproape 2,5 km la baza promontoriului, pentru a evita astfel
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
relativă neglijare, ideea egalității a revenit din nou de actualitate în gândirea socială contemporană și în viața socială"20. Parsons plasează problema egalității și a inegalității în contextul paradigmei evoluționiste a societății, ceea ce îi conferă o dimensiune empirică și o relativizează: "toate societățile instituționalizează un anumit echilibru între egalitate și inegalitate"21. Tendința egalitaristă a crescut o dată cu gradul de diferențiere și de complexitate a structurii sociale. Fiind orientate spre activitate, societățile moderne deschid "noi potențialități pentru inegalitate" prin nevoia de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de unii dintre conaționalii noștri în acea perioadă neagră. Evenimentul la care participăm demonstrează dorința noastră conștientă și sinceră de a ne asuma acest episod dureros, pe care memoria noastră colectivă nu trebuie nici să-l ascundă, nici să îl relativizeze ca semnificație. România a acționat activ, în ultimii ani, în sensul îndreptării greșelilor trecutului. Astăzi, la a treia comemorare națională a Zilei Holocaustului, avem satisfacția de a putea pune piatra de temelie a unui monument închinat memoriei victimelor acestei cumplite
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
mână în mână cu definiția graniței. Aceasta având un caracter atât de complicat, nu cred că ne este teamă să spunem că felul ei paradoxal de a se raporta la cultura noastră ne obligă și pe noi azi să o relativizăm. Este în egală măsură sfârșit și început de acțiune politică, pretext de război sau motiv de pace, subiect preferat al planurilor politice revizioniste sau tabu politic, cuvânt interzis sau exclus din retorica politicii internaționale. Este simbolică (frontiera dintre comunități) sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
a legii” (Percharman, 2001, p. 123). Astfel, chiar dacă justiția În vigoare este pur convențională, ea este totuși singura legitimă. Această separație strictă Între legile naturale și legile pozitive invalidează oare În totalitate căutarea principiilor dreptății distributive? Nu, fără Îndoială, dar relativizează puternic domeniul de aplicare al acesteia, neexistând nici o referire la demnitatea oamenilor, care se reduce la ceea ce Percharman numește pe bună dreptate o „topică a Îndatoririlor” (ibidem, p. 128). Suntem oare chiar atât de departe de perspectiva lui Pascal În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din punctul nostru de vedere, ale acestei concepții asupra subiectului. Într-adevăr, cum să ajungem la o obiectivitate autentică În materie de judecată morală? La fel, cum să scăpăm de relativismul cognitiv? Importanța tradiției și respectul pentru ea tind să relativizeze specificitatea științei moderne, prezentată cel mai adesea ca o concepție despre lume printre atâtea altele. Într-o abordare de acest gen, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este acela de a interpreta realul pornind de la propria sa perspectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
serie de propozițiicare depind, În cea mai mare parte, de condițiile În care au fost formulate și de particularitățile istorico-culturale ale celui care le enunță. Importanța tradiției și, implicit, respectarea acesteia ca sursă de Înțelepciune practică tind, În plus, să relativizeze specificitatea științei moderne, cel mai adesea prezentată ca o concepție asupra lumii printre atâtea altele. Într-o asemenea abordare, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este să interpreteze realul din perspectiva sa, și În nici un caz să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sălbatici» (sau pe toți cei pe care vrem să-i considerăm ca atare) În afara umanității, este tocmai atitudinea cea mai marcantă și cea mai distinctivă a sălbaticilor Înșiși” (Lévi-Strauss, 1973, p. 383). Pe scurt, adevăratul sălbatic este cel care nu relativizează trăsăturile grupului său de apartenență, cel care nu gândește și nu poate gândi decât În sistemul său de referință. Lévi-Strauss lasă să se Înțeleagă că „acest punct de vedere naiv, dar adânc Înrădăcinat la majoritatea oamenilor, este universal”: respingerea alterității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
privat: fiecare parte din raport urmărește un interes personal; părțile se afla pe poziții de egalitate; oricând, oricare dintre părți poate să pună capăt raportului în condițiile prevăzute prin convenția pe care au încheiat-o împreună. Doctrina pură a dreptului relativizează opoziția dintre dreptul public și cel privat, argumentând ideea existenței a două arii ale dreptului, alcătuite, din punct de vedere tehnic, în mod diferit, dar nefiind vorba despre o opoziție absolută, de esență între stat și drept<footnote H. Kelsen
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
picioare frumoase, sâni triumfători și cel mult o dicție acceptabilă. De unde atunci discernământul de a deosebi un fapt important de unul nesemnificativ, o știre de interes public, de una bună de colportat în scara blocului? De unde capacitatea de a ierarhiza, relativiza, alege, propune, abandona un subiect? De unde bun gust și în ultimă instanță, bună cuviință, la acest atât de important formator de opinie, la această, chipurile, a patra putere în stat? Cu ce e ea mai bună decât celelalte, atât de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
1962, profesorul Al. Gerschenkron (1904-1978) de la Harvard, specializat în studiul sovietismului, de unde fugise în 1920 în Austria, a remarcat posibilitatea ca unele țări să sară peste una sau mai multe din etapele preconizate de Rostow. Se poate adăuga că se relativizează și societatea tradițională de început ori apar țări "de amestec", cum era Germania Federală unită după 1989 cu RDG, asimilată în structurile celei dintâi, ori cum sunt noile republici iugoslave ori cele postsovietice în sens larg, cuprinzând și țara noastră
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spirituale mereu accentuate, din Renaștere, în secolul al XVII-lea, apoi, până astăzi. Atitudinea aceasta este sprijinită de generalizarea relativismului în domenii esențiale ale existenței și conștiinței umane. Idei cum sunt cele despre proprietate, despre libertate, despre dreptate s-au relativizat odată cu constatarea contrastelor succesive dintre europeanul "civilizat" și "Bunul sălbatic" amerindian, dintre același și "Înțeleptul Egiptean" sau "profetul Mohamed și succesorii săi". La toate acestea s-au adăugat cunoștințele acumulate despre vechile culturi extrem- orientale. Informațiile despre confucianismul care nu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se definitivează în timp, prin implicarea ambelor părți. Relația cu elevii nu trebuie să se reducă doar la aspect formal, administrativ, fiind reglementată de coduri deontologice sau normative instituționale; aceasta se va adecva si personaliza neîncetat, se va dimensiona si relativiza la specificul grupului școlar sau la membrii acestuia. Desigur, în realitate, raportul invocat este oarecum dezechilibrat, asimetric din rațiuni obiective (diferența de vârstă, de cumul de experiență, de statut social, de capital cultural etc.). Diferențe există în mod evident, dar
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
angoase (În altă parte). Uneori umoarea dezolării se mărturisește fără ocol prin mijlocirea unui concret ce implică o stare-limită a poeticii, prin reducția pînă aproape de sacrificiu a imaginarului, fapt de pe urma căruia tensiunea lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează. Apar asociații subtil disperate în care finețea ține în șah duritățile dezamăgirii: „E timpul să crezi și tu că / nu putem fi prieteni/ decît cu dumnezeu!” Sau: „Acum respir ca un înecat scos la mal / de un înger fără mîini
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
speculațiile lingvistice (excelente!) cu o bună cunoaștere a psihologiilor abisurilor. Înclinație precizată de altfel și prin referiri explicite la autori ca Géza Roheim ori Sándor Ferenczi. Marea calitate a lui Quignard stă de altfel în modul în care umanizează și relativizează un discurs în sine foarte pretențios. Pascal Quignard, Sexul și spaima, trad. Nicolae Iliescu, col. "Sinteze", Editura Univers, București, 2000, 189 pag. Filosofia la ora digestiilor inspirate Dacă descoperirea inconștientului a consacrat, printre altele, teza impurificării spiritului prin recunoașterea unei
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
lingvistice actuale, fără a altera trăsăturile stilistice și expresive caracteristice acestuia. O comparație cu ediția Vârgolici, făcută pe oricare pagină a „ediției" de la Regis, relevă o bizară identitate a celor două texte. Asemenea „demersuri" sunt mai periculoase decât par. Ele relativizează, în mintea școlarului, noțiuni foarte delicate, cum sunt cele de acuratețe, de fidelitate față de textul scriitorului și, nu în ultimul rând, de respect al proprietății intelectuale. „Ediții" conspirative parcă, nesemnate, pline de greșeli, ce preiau fără jenă texte lucrate de
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
probleme în școli sau pe stradă. Aș mai dori să adaug că nu înțeleg utilizarea în acest caz a termenului de slav, căci se discreditează o populație croată cu rădăcini diferite", declară Magister Prusina... Ca român, nu pot decât să relativizez și să spun: "eu vreau egalitate, dar nu pentru căței". Lungă pauză de scris, ianuarie-martie 2002. "Ca o cârjă pe care o folosești prea des și care sfârșește prin a-ți produce răni, un jurnal trebuie din când în când
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multe din documentele respective au dispărut, s-au rătăcit prin arhive, ori au fost sustrase de persoane interesate, În scopuri ce probabil nu vor ieși la lumină niciodată. Interesant este că sursele se contrazic Între ele parcă dinadins, pentru a relativiza și puținul adevăr ce reușește să răzbată din cele cîteva documente și dovezi care au putut fi recuperate. Presupun - se va vedea Îndată ce motive am să o fac - că nici În viitor situația nu se va schimba prea mult. Ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
11. Raționamentul lui are în vedere sosirea armatei cruciate din Ungaria spre sud care, în ochii istoricului român, trebuia să se facă pe traseul oltean. Un alt argument este de natură onomastică - referirea la „Vadul Cumanilor“ -, dar N. Iorga a relativizat importanța acestuia, arătând că actul medieval româno-slav care pomenește acest toponim evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p. 118. • N. Iorga, Istoria românilor. III: Ctitorii, ed. de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a deveni pururi indiferent” (I, 313). Crede, oricum, că “împăcarea cu moartea” ar trebui să fie „țelul suprem al omului” (I, 327) din moment ce este marele atribut al înțelepților. Cât despre opțiunea pentru anonimat, ea se naște din prezența morții, care relativizează totul. Dincolo de această confruntare frenetică în vederea atingerii indiferenței (întemeiată, cum am văzut, pe un paradox: drumul către ea instituie vitalitatea), o altă indiferență face obiectul explorărilor cioraniene. E vorba despre indiferența față de tot ceea ce consacră în istorie, în imediat. Citează
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un viitor energetic incert, între sfere de influență și poli de putere, străbătută de rute vitale ale comerțului mondial și de ideile utopice ale panarabismului ori oscilând între tradiție și modernitate, lumea arabă merită o cunoaștere mai profundă, care să relativizeze prejudecățile euro nord-americane și să tempereze analizele superficiale ori pătimașe ale mass-mediei mult prea însetată de senzațional. Parcurgerea acestei cărți oferă cititorului o analiză limpede a structurilor spațiului arabofon și a dinamicilor și proceselor care îl caracterizează, la diferitele scări
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3038]
-
ies din Închisori, Încep să vorbească despre vremurile vechi, majoritatea dintre ei sunt legionari și naționaliști, membri ai unor partide istorice, vin cu o ofertă culturală alternativă, restitutivă, și Puterea face totul pentru a capta acest mesaj, pentru a-i relativiza impactul social prin sugestia de legitimitate. Care vine și bine, fiindcă are drept corolar independența politică și doctrinară relativă față de Moscova. Aici, după mine, psihologic s-a lucrat foarte bine, pentru că a lăsa acest mesaj să circule În voie, să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sau ai alteia, dar și la o Înlocuire a măsurătorilor precise din fizică, prin reflectarea temporală specific umană pe care o presupune chiar și memoria colectivă, un produs al intersubiectivității sociale, deci unul În care reflexele prea intens subiective sunt relativizate de Împărtășirea lor de către alți subiecți. „Locuri ale memoriei” vor fi deci toposurile - nume, obiecte și chiar locuri propriu-zise - care marchează hărțile invizibile ale imaginarului unei colectivități. A le desemna ca „amintiri” ar fi oarecum eronat, câtă vreme, spre deosebire de acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]