332 matches
-
nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana. Serie nouă; 9) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana. Serie nouă; 10) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sfânt. Ibid., p. 7. Bineînțeles, această vocabulă se pretează la întrebuințarea în toate direcțiile, rămânând doar o etichetă (emoțională) fără un conținut concret. 54 Ibidem, p. 28. 55 Philippe Walter, Mitologie creștină, p. 9 respectiv p. 18. Istoricul propune o relectură a poveștilor medievale deoarece "folclorul și literatura medievală își au originea în același ansamblu cultural care nu este, de data aceasta, nici grec, nici roman, ci celtic. [...] Unele teme celtice și arthuriene își au obârșia în antice tradiții religioase druidice
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ales ca obiect de studiu. În locul lor, preferăm un demers ivit din retorica oratorică, ce prezintă imensul avantaj de a fi legat de oralizarea scriiturii (ceea ce anticii numeau actio) și de a premerge istoric invenția frazei. După ce am abordat îndelung relectura concepției clasice a perioadei în Adam 1990 (73-83) și 1991 (143-190), amintesc pe scurt că Aristotel definește perioada ca pe o "formă de elocuțiune 1 care are un început și un sfîrșit prin ea însăși, precum și o întindere ușor de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
foudre" amoros. Situația finală-Pn5 nu este localizată doar în relativa din versul 10, al cărei perfect compus (m-ai renăscut de-odată) are valoare aspectuală de fapt încheiat. Putem spune că după linioara din mijlocul versului 9, naratorul operează o relectură a evenimentului trecut care depășește povestirea întîlnirii. Verbele la prezent din versul 13 complică ciudat temporalitatea: întîlnirea trecută este reactualizată în prezentul enunțării. Dialogul imaginar, marcat de apostrofă, creează coprezența discursivă a absentei și a naratorului. Dar versul 14 este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cauză 2], a fost revocat [fapt explicat]. Conectorul DEOARECE este suficient pentru a semnala imediat forma explicativă a acestui text-perioadă. 5.2. Structuri periodice retroactive Spre deosebire de T56, explicația poate să nu fie semnalată de la început, ci să survină la o relectură declanșată de conectori precum iată de ce. Să luăm ca exemplu acest mic poem de Raymond Queneau (Courir les rues, Gallimard, 1967): T74 Piața Bastiliei Există o scrisoare a lui Leibniz datată din 14 iulie 1686 în care el semnalează importanța
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și solicită deliberări extrem de atente, așa cum voi demonstra mai jos. Procesul de evaluare să includă persoane, mai mult, dar, ca și în cazul de față, să fie totuși dus la capăt uneori de un singur „expert” ce acumulează experiență prin relectura textelor din perspective bine definite și își rafinează, pe parcurs, înțelegerea subiectului pe care îl cercetează. Rezultate Generalități. Procesarea cantitativă a analizei mele de conținut a dus la următoarea distribuție: • continuitate mare (scor 4 din 5): 15 participanți; • continuitate moderată
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lume. Niciodată patristica n-a inhibat procesul de maturizare a gândirii științifice, cu importante aplicații tehnice. Bizanțul a fost, din punctul de vedere al realizărilor exterioare, un etalon rivalizat de multe alte culturi și civilizații de-a lungul timpului. O relectură a disputelor dintre partida umaniștilor (e.g., Teodor Metochites) și monahii isihaști din secolul al XIV-lea ar putea stabili în ce măsură avocații teologiei mistice (Grigorie Palamas, în special) nu pretindeau din partea savanților (Nichifor Gregoras, Varlaam Calabrezul etc.) altceva decât limitarea pretențiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
operațiile sintetice ale hermeneuticii. De „înțelegerea greșită” se ocupă științele exacte. Este un pas înainte, căci Dilthey sesizează haloul indeterminării în care întreaga facticitate a vieții umane vibrează. Totuși, celălalt pas rămâne pe loc, împreună cu nostalgia progresist-istoristă, conform căreia orice relectură a realității trebuie să fie neapărat „mai bună” decât cea precedentă. Pentru Martin Heidegger, hermeneutica nu va putea ieși de sub stigmatul inautenticității care configurează, cel mai adesea și cel mai ușor, raporturile dintre oameni. Distanțarea de alteritatea alterată de anonimat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a criticii practicate de P. constă în ingeniozitatea ipotezelor, întotdeauna polemice și provocatoare. O deficiență rezidă în insuficienta contextualizare a interpretării, ceea ce face ca unele concluzii să fie aplicabile unui număr indeterminat de conținuturi. Cele două trăsături se observă în relecturile poeților „clasici”, aflate în volumul Despre starea poeziei (2003). Convingătoare e, pe de o parte, lectura lui Tudor Arghezi ca poet de tip persuasiv, care „nu mai referă despre real, ci se adresează spre real”. Pe de altă parte, nesatisfăcătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Philippe Sollers abordează într-o lumină nouă anumite categorii așa-numite teleologice: subiect, sens, adevăr și propune, în contrapunct, ipoteza împrumutată de la criticul Mihail Bahtin de intertextualitate. Orice text se situează la joncțiunea mai multor texte, cărora le este, totodată, relectură, accentuare, condensare, deplasare și profunzime. Grupul de teoreticieni și practicieni ai literaturii vorbește despre o ruptură textuală, în sensul reconsiderării conceptelor-cheie din teoria textului. [Teoria istoriei scriiturii textuale] este definită mai întâi ca o lectură. Această lectură nu este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana. Serie nouă; 9) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana. Serie nouă; 10) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
P3] t3 "deschise" [P3'] t4 "evită" [P4] t5 "căzu" [P4'] t6 "se rostogoli" [P5] t7 "îl imobiliză" Mai mult ca perfectul (MMCP) din [P6] induce o viziune retrospectivă asupra povestirii: este vorba de o propoziție tipic evaluativă care oferă o relectură a povestirii sub formă de "morală". [P1] este elementul declanșator al povestirii în care actorul A1 nu este identificat, nici numit: CINEVA, singurul predicat care îl definește pe A1 este un predicat funcțional (a face): "bătu". Astfel, propoziția narativă (Pn2
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
înțelege însă valoarea fiosofiei moderne de început decât în raportul pe care, deși ea l-a negat, îl are incontestabil cu gîndirea medievală. Aceeași necesitate se impune și celor care vor să lumineze starea actuală a filosofiilor: aceea de a relectura filosofia din perioada inocentă a epocii moderne. Asta pentru că încercarea de a întelege prezentul rămîne sterilă fără integrarea trecutului din care provine, fără jaloanele moștenirii culturale. Aici ne amintim îndemnul lui Isus: Păstrați-vă în începuturi! În acest spirit spunem
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în vedere aproape exclusiv spațiul românesc și în special gânditori români, vom merge dinspre Dimitrie Cantemir către elaboratele și situația din momentul actual. Prima parte construiește un instrument, o grilă, un cifru cu ajutorul căruia putem trece către partea a doua, relectura operelor unora dintre marii noștri gânditori, în încercarea de a înțelege mai bine situația actuală și aria posibilului. Finalul subliniază necesitatea sprijinirii în spațiul românesc a agregării comunitare în spații urbane moderne și generatoare de capital social. Fiind unul dintre
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
A rezultat o modernizare nedorită a textelor, o nivelare a trăsăturilor lingvistice specifice fiecăruia dintre autori", aceasta datorită "necunoașterii de către editoare a formelor de limbă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea" etc. În consecință, profesorul ieșean solicită "relectura originalelor, făcută de experți" ca fiind "nu numai necesară, ci și obligatorie". Foarte interesante sunt comentariile privind receptarea operei lui Eminescu, de-a lungul vremii, până azi, în paginile revistei Viața românească, criticul distingând câteva etape esențialmente diferite. Cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acesteia, punând în discuție, într-un paralelism productiv, chestiunea personajelor, a tipologiei catilinarilor cu aceea a temperatorilor caragialieni (Catilinari și temperatori. Eminescu și Caragiale, Editura Casei de Știință, Cluj-Napoca, 2010) din dorința de a oferi "complementaritatea și întregul necesare" unei "relecturi" în care să se caracterizeze nu doar o operă literară ci și o epocă ("istorie și viață socială") prin "idei, imagini, comportamente și experiențe gânduri, speranțe, sentimente, vise, ale eroilor și ale cititorilor, la întâlnirea cu literatura și la despărțirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent în care abordează analitic, aducând nu idei ci unghiuri de vedere noi, câteva dintre operele eminesciene în care fiorul creștin pulsează subtextual. Așa bunăoară, relectura poemului Doina mi se pare întru totul de reținut. Refuzând acea "inadecvare a criteriilor estetice" cu care se operează de obicei, punând textul sub semnul politicianismului agresiv și al ultrana ționalismului, domnia sa cere a fi judecat poemul, mai întâi "după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana. Serie nouă; 9) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana. Serie nouă; 10) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noastre. A scrie câte ceva despre Iași sub formula unui fel de "muzeu al amintirilor" este plăcut dar nu-i chiar ușor, nararea concentrată a unor idei și fapte fiind posibilă doar în măsura în care memoria, fidelă sau înșelătoare, împrospătată din lecturi și relecturi, a reținut selectiv și subiectiv mai multe elemente ce țin de carte și bibliotecă, de acel Bibliopolis (amintit în prefață) cu strălucirea și semnificația cuvintelor în zborul lor către oamenii tentați de cunoaștere și înzestrați cu acea capacitate de receptare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a auzit despre așa ceva „din două surse”. Tot el face supoziția că va pleca Genoiu, ca președinte, iar Petru Enășoae va trece la revistă. „S-ar putea s ajungem - cumplită ironie! - să-l regretăm pe G. Brrrr!” În aceeași zi: relectura capitolelor finale din Vie de Jésus de Ernest Renan și o primă lectură a paginilor consacrate de Mircea Eliade lui Mesia în Istoria credințelor și ideilor religioase, pagini care m-au dezamăgit și m-au făcut să mi pun întrebarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al încordării la masa de lucru. Vine cînd crezi că n-o să mai vină. Sînt zile cînd scriu cu apă, fără culoare sau cu zemuri de împrumut. Iese un „text” ce poate fi al meu și, deopotrivă, al oricui. La relectură, mă nemulțumește și, nu o dată, mă sperie. Apoi, din nesfîrșite combinații mintale, apare fraza de care sînt mulțumit, pregnantă, cu rezonanță. Mi-e de-ajuns, încetez treaba: a continua ar fi un abuz. *„ș-un cîntec e un izvor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reprezintă modalitatea afirmării unei identități à rebours. Încă o dată, anecdota la I.L.Caragiale recuperează în mod subtil ca mise en abîme un efect de parabolă. Ceea ce constituie mecanismul deriziunii, dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” oferă și perspectiva unei relecturi la scara acelor mișcări tectonice care pot converti comicul în teroarea istoriei invocate pasager. Ceea ce este remarcabil la Caragiale ține de conservarea celei de-a doua lecturi, al celui de-al doilea sens ca virtualitate și de tensiunea dia- lectică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vârste a veacurilor sau alteia. Astfel încât, lucrarea de față constituie doar o tentativă de orientare a lectorului în țesătura semantică, structurală și imagologică a operei, și mai presus de orice se dorește o recomandare de lectură, de apropiere, asimilare și relectură a unei cărți pe nedrept uitate... PARTEA A TREIA SCURTE ESEURI PENTRU OAMENI GRĂBIȚI... DESPRE RUȘI ȘI ALTELE... PĂRINTELE SERGHI, UN PERSONAJ TOLSTOIAN DE SORGINTE PAISIANĂ? <footnote Acest text a fost publicat inițial în revista „Filologie Rusă” a Universității din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
într-un generos spațiu al jocului pe scenă, un spațiu cu nebănuite deschideri spre spectacolul VIEȚII. Suportul de curs creat constituie un instrument util de învățare pentru elevii noștri care, printr-un efort concertat elevprofesor/actor-regizor, vor avea ocazia unor relecturi insolite ale textelor dramatice aparținând unor scriitori definitorii pentru dramaturgia universală: W. Shakespeare, G.B.Shaw, O. Wilde, E. Ionesco, M. Vișniec, S. Becket, J.Khendric. Dramatizările realizate în limba engleză, franceză, română, de către trupa de teatru a Colegiului Național Iași
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lotus Hăvârneanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1344]