KorAP: Find »[drukola/base=relegare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

115 matches

Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534

element care trebuie evidențiat: istoria a adeverit prezicerea poetului potrivit căreia, până la sfârșit, Augustus îl va suspecta și pe Iginus și îl va pedepsi drastic: gramaticianul C. Iulius Iginus, care s-a bucurat de prietenia lui Ovidiu dar care, după relegarea acestuia, i-a întors spatele, a căzut la rându-i în dizgrația lui Augustus 304. Dorim să subliniem în final un ultim element și anume atitudinea de sfidare la adresa destinatarului: dacă poetului nu îi rămâne nicio posibilitate de răzbunare, Pieridele

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
încetul cu încetul, se estompează gradual, până a deveni un pitic plin de răutate, în timp ce figura lui Ovidiu atinge proporții gigantice făcând să explodeze limitele timpului și spațiului care-l învăluie. Iginus ajunge simbolul răutății tuturor celor care au determinat relegarea lui Ovidiu și, așa cum se citește printre rânduri, un simbol al lui Augustus însuși, căruia "posteritatea eternă îi va imputa nelegiuirea comisă". 5. Mențiuni literare și aspecte politice Am semnalat deja între unii destinatari ai scrisorilor lui Ovidiu și personalități

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
a cântat Licoridele, ci pentru felul său liber de a vorbi despre persoana imperială. Sulmonezul aproape că vrea să sugereze că și lui, nu faptul că a scris Ars amatoria sau că a cântat-o pe Corina i-a adus relegarea, ci altceva, care nu se poate compara cu lăudăroșenia lui Gallus la beție. Nec fuit opprobrio celebrasse Lycorida Gallo, Sed linguam nimio non tenuisse mero. (Tristele, II, 445-6). Dar în Gallus, Ovidiu vede un fel de precursor al poeziei lirice

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada anterioară relegării la Tomis. Am făcut trimitere la unele dintre aceste rădăcini la începutul lucrării, când vorbeam despre crimen carminis: sunt premizele "metafizico-religioase" ale lumii spirituale ovidiene. Pe acest teren se dezvoltă adevăratele aspecte politice. A) A (treia) soție a lui Ovidiu

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
fie foarte prudent, cel puțin în primii ani de exil, cu prietenii săi rămași la Roma, și din egoism, pentru a nu-și compromite și mai mult propria cauză, în cazul în care aceste personaje ar fi fost pedepsite, după relegarea sa, cu pedepse și mai dure decât simpla relegatio. Contra argumentului derutant al lui Groag, trebuie ținut cont că, dacă Fabia era cum era de fapt rudă cu Paulus Fabius Maximus, scrisorile lui Ovidiu către Fabia erau, fără îndoială, înmânate

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
însuși pentru a fi citite: Fabia servea de intermediar, așa cum rezultă clar din corespondența dintre Paulus și Ovidiu. Situația trebuie să fi fost aceasta încă de la primele scrisori către soție; scrisori pe care Sulmonezul i le-a adresat de la începutul relegării la Tomis. Fabiei, Ovidiu îi adresează următoarele scrisori: Tristele, I, VI; III, III; IV, III; V, II (? sau lui Fabius?); V, V; V, XI; V, XIV; Ponticele, I, IV; III, I; III, VII (adresată unor amicis și indirect unor uxori

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
peste puțin timp, compararea Fabiei cu aceste eroine implică, chiar dacă indirect dar câteodată și expres -, și compararea lui Ovidiu cu respectivii soți, fapt care poate aruncă o rază de lumină asupra comportamentului ipotetic al lui Ovidiu care i-a adus relegarea și nu exilul. În Tristele, III, III, poetul, bolnav, îi dictează unui scrib scrisoarea în care îi descrie soției, în tonuri emoționante, starea proastă de sănătate în care se află cu urmările firești asupra stării sufletești, condițiile de climă și

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
binecunoscut al patriei! Ar fi murit fără pată cum a și trăit. De-acum [însă] viața lui trebuie să roșească din cauza supliciului său. Nunc mea supplicio vita pudenda suo est. (v. 48) Trebuie să subliniem aici: poetul nu roșește din cauza relegării sale, ci din cauza pedepsei care reprezenta partea rău famată a vieții sale. Prin urmare, preocuparea lui este că soția se rușinează să fie numită soție de exilat. "Vai mie, dacă tu, atunci când te numesc soție de exilat, întorci capul și

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
să se mâhnească pentru că, ulterior, soțul i-a fost relegat, însă nu are niciun motiv să se rușineze. Trebuie să se mâhnească, dar nu să se rușineze. Și pentru Fabia trebuia să conteze ceea ce conta și pentru Ovidiu: nu cauza relegării, ci pedeapsa în sine reprezenta adevărata parte rău famată din viața poetului. Exemplificările mitologice vin să confirme și mai bine această interpretare a noastră. "Când temerarul Capaneu a murit de o lovitură neprevăzută, Evadne s-a rușinat de soțul său

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
în exil, dar nu e mai puțin evident că, o persoană care cunoaștea o altă cauză a exilului sulmonezului, în afară de cea mărturisită și oficială din carmen, putea înțelege o asemenea expresie ca pe o exaltare propriu-zisă a adevăratei cauze a relegării, cu care Ovidiu se mândrea și o incita și pe soție să facă la fel. În epistola Tristele, V, II (adresată poate soției sau lui Paulus Fabius Maximus), poetul comunică că e sănătos; corpul s-a obișnuit de-acum cu

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
Magna Philoctetae vulnere fama suo est. Si locus est aliquis tanta inter nomina parvis, Nos quoque conspicuos nostra ruina facit. Între paranteze semnalăm că ar fi de-a dreptul tristă celebritatea, notorietatea¸cu care se mândrește poetul, dacă la baza relegării lui ar fi ceva infam, cum era fără îndoială (cel puțin pentru contemporanii mai iluminați decât sulmonezul), să o faci pe "mediatorul adulterului" chiar dacă e pentru nepoata împăratului și al său amant. Ovidiu nu numai că nu se rușinează de

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
care Ovidiu nu o putea dezvălui decât în scrisorile către prietenii mai apropiați și soției (și din scrisoarea către Perilla, Tristele, III, VII, reies sentimente de acest fel), care trebuie repetăm să fi fost la curent cu adevărata cauză a relegării lui Ovidiu. Dacă, așa cum am văzut până acum, Fabia apărea ca o adevărată eroină, în inocența și fidelitatea ei față de soț, fiind comparată cu diferite eroine legendare: Evadne, Alcesta, Penelopa etc., aici, Ovidiu apare ca un adevărat și unic erou

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
se credea că ultima întâlnire a avut loc pe insula Elba (Aethalis Ilva), unde Ovidiu îl însoțea pe Cotta Maximus (dat fiind că unii, printre care și Graeber, consideră că acestuia îi era adresată scrisoarea respectivă), când a primit edictum-ul relegării la Tomis, prin noua formulare, Italica ora, scena dramatică se mută pe malul extrem al Italiei, poate la Brindisi, de unde poetul trebuia să plece în exil și unde îl însoțise Maximus. Prin acest gest de a-l însoți și prin

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
prezența lui Paulus. E de înțeles că o asemenea teamă nu îi permite să mărturisească clar adevărul despre cauza propriu-zisă a exilului, nici măcar lui Paulus: Ovidiu recunoaște într-un distih din Tristia (III, VI, 11-12) că nu a dezvăluit secretul relegării nici măcar celui mai bun prieten 392; de altfel, dacă acest "secret" ar fi fost deja cunoscut (Tristele, I, I, 23; IV, X, 99), Ovidiu nu ar fi trebuit să aibă nicio reținere în a-l mărturisi. El însă rămâne așa

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
inoportun de volubilă. Înainte de a trage concluzia asupra acestei scrisori importante, vrem să scoatem în evidență contradicția din versurile 83 și urm., unde Ovidiu afirmă că s-a întâlnit cu Maximus înainte de plecarea la Tomis, dar după primirea înștiințării de relegare. În versurile 61 și urm., însă, poetul ar vrea să ne facă să credem că vestea exilului a ajuns la destinatarul scrisorii, când Ovidiu era deja la Tomis: într-un prim moment acesta s-a supărat pe Ovidiu, dar apoi

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
când considerăm și formulările de mai sus ca inconcludente și de o echivocitate incontestabilă. Aceste formulări întăresc în mod evident, aș spune, epigrafic, adevărata stare de suflet a lui Ovidiu față de Augustus și față de Paulus Fabius Maximus, înainte și după relegarea la Tomis. Ovidiu i se adresează din nou lui Paulus Fabius Maximus (de data aceasta referirea la gens Fabia și la originea sa "herculeană" arată în mod evident că destinatarul este Paulus), reînnoindu-i rugămintea de a interveni pe lângă Augustus

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
o neplăcere neașteptată, adică fulgerul lui Augustus. Dar, atunci, era prea târziu ca s-o fac: am fost atât de tulburat, între frica de Augustus și frica de Paulus, încât nu am știut decât să mă bâlbâi; am acceptat sentința relegării în speranța de a mă vedea, apoi, salvat de numeroșii mei prieteni, care, ei bine, acum pot să spun clar, ei îl calomniau cu toată îndârjirea pe Augustus. Unde mai puneți că din cinci în cinci ani, când se repetau

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
care am văzut-o și care nu putea să nu aibă consecințe de lungă durată asupra raporturilor care-l legau pe Paulus de împărat. Dacă nu este posibilă iertarea, Ovidiu s-ar mulțumi și cu un schimb al locului de relegare. Insistențele devin din ce în ce mai presante 409, alternând amenințările mai mult sau mai puțin voalate cu cele mai umile implorări. Paulus trebuie să fi pledat cu fervoare cauza disperată a poetului, dacă la un moment dat, inima lui Augustus dădea semne că

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
ajutați în efortul nostru de recentul articol al lui R. Marache despre care am vorbit mai sus. Atât titlul, La révolte d'Ovide exilé contre Auguste, cât și conținutul ne pun în fața unui aspect, ca să spunem așa, deja scontat: în urma relegării, era normal ca Ovidiu să simtă ură și ranchiună, încât câteodată părea că stă să explodeze. Marache are dreptate când subliniază această situație. Acest lucru, însă, nu contribuie la rezolvarea problemei pe care o tratăm, și anume, cauza exilului. Noi

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
Câteodată Ovidiu însuși ne dezvăluie adevărata sa opinie despre Augustus: în asemenea momente, figura împăratului nu este defel înconjurată de haloul de blândețe și dreptate. Este evident că Sulmonezul are impresia că a fost condamnat pe nedrept 434. În plus, relegarea sa pentru a respecta termenii condamnării este cel mai dur exil posibil și imaginabil. II. Noblețea: originea modestă a lui Augustus. Când este predispus spre adulare în scrisorile trimise din Pontus Euxin, pentru a-și atrage de partea sa bunăvoința

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
din vremea sa sunt bine cunoscute și nici măcar nu le vom menționa. Dar care este impresia partidului opozanților față de această legislație multiplă și variată? Poate Ovidiu va reuși să descopere mai multe aspecte interesante ale acestei probleme. Într-adevăr motivul relegării lui Ovidiu la Tomis avea caracter moral, adică se baza pe violarea de către sulmonez a normelor de moralizare impuse de Augustus: independent de orice altă vină pretinsă sau adevărată, Ovidiu era acuzat că a scris Ars amatoria. Îndârjirea cu care

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
Augustus, s-ar fi manifestat în lumea literară o asemenea tendință culturală net "depolitizată"467, Ovidiu o contrazice din plin. Dorința de libertate, care nu se poate nega la Ovidiu, și care, în contextul opoziției față de Augustus va fi determinat relegarea sa la Tomis, din păcate nu a putut decât în parte să răscumpere impresia nefavorabilă suscitată mai ales de activitatea lui poetică din prima perioadă, care nu era în consonanță cu principiile morale care se doreau instalate în societatea augustană

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
dezvăluindu-ni-i pe acești apropiați ai săi printre care se numără cu siguranță Ovidiu, Rufus Fundanus și Celsus (deocamdată). 179 Ex Ponto, I, IX, 33-40: italicele ne aparțin. 180 Dacă se ține cont de sfaturile date poetului în momentul relegării, de către destinatarul epistolei din Tr., I, V, 1 și urm., și anume, să nu cedeze în fața deznădejdii și să nu-și provoace moartea, se pare că acest personaj trebuie identificat tot cu Celsus. Nu putem rezista tentației unor expresii din

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
care ar fi suferit o pedeapsă infamantă și care ar fi avut repercusiuni asupra prestigiului propriei domus. Nici Ovidius nu ar fi cutezat să se adreseze lui Paulus, pentru a-i cere o asemenea favoare mare, cunoscând adevărata cauza a relegării sale. 409 Cf. Ex Ponto, I, II, 69-78 (quarta hiems). 410 Ex Ponto, II, VIII, 71-76; Cf. și Ex Ponto, III, III, 83-92. 411 Ex Ponto, IV, VI, 15. 412 Cfr. GROAG, op. cit., col. 1784-5. 413 Alte referințe antice referitoare

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
imperiului; cfr. S. D'ELIA, op. cit., p. 108, care le trece în revistă. 467 Este ceea ce crede D'ELIA, op. cit., p. 110, care continuă pe linia predecesorilor. 468 Amores, II, X, 30 și urm. DEMETRIO MARIN Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis 2 1 TRAIAN DIACONESCU Ovidiu la Tomis DEMETRIO MARIN DEMETRIO MARIN Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis DEMETRIO MARIN Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis DEMETRIO MARIN Publius Ovidius

Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]