1,289 matches
-
absolutului, care era întrucîtva și primară. Spunea că existau opere de virtuozitate, de talent și de geniu. Pe toate acestea voia să le cîntărească. Era o tentativă foarte interesantă, si acum, cînd mă gîndesc la ea, găsesc că ar trebui reluată, tocmai fiindcă este o întreprindere imposibilă". Nu e de mirare că își aducea aminte de clasificările științei literaturii, obsesie chinuitoare efectivă a multor promoții studențești din București și care, expusă într-o carte, apărută, în patru volume în limba franceză
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
să trândăvească. Spirit steril - "stare prin excelență demonica", subliniază Mircea Eliade 9), stare prin excelență satanica ar fi spus Paul Tillich, citat de Blaga 10) - Mefisto "lucrează împotriva binelui, dar sfârșește prin a face binele". Această idee a lui Goethe, reluată - spune Mircea Eliade, fără nici un fel de altă precizare - de "un comentator recent"11), apare deseori, sub diferite forme, în cărțile lui Vasile Lovinescu și, în general, exprimă un punct de vedere inițiatic, esoteric, frecvent în opera unor teosofi mai
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
așa a gîndit-o, deci a voit-o, atunci, autorul), în cazul, grav, al unuia dintre marii noștri poeți fundamentali, probabil cel mai mare poet al românilor din acest secol, care stă să se încheie. În acest caz ediția trebuia absolut reluată (și primul ei editor, tot dl Gh. Pienescu, stăruise să se pornească necesară ediție critică din opera autorului Cuvintelor potrivite). S-a opus însă cu înverșunare d-na Mitzura Arghezi, ca moștenitoare (care s-a voit și editoare) și păstrătoare
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
pădure și abandonat acolo. Un episod reînvie suferințele fiicei lui Ștefan, măritata cu moștenitorul tronului Moscovei, care deși avea un copil e urgisita de o rivala grecoaica soția tarului, care determină, prin intrigi, întemnițarea Elenei ( Acest episod va fi, apoi, reluat și dezvoltat independent în proza istoriografica Domnită Elenă, demnă, și ea, de tot interesul.). Ștefan voievodul e bolnav, bătrîn și obosit. Își simte sfîrșitul aproape. Își cheamă boierii de sfat și le cere ca succesor pe Bogdan cel orb, fiul
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
anul 1998, neintregrînd acest adaos). A ostenit, apoi, la elaborarea unui studiu despre democrație, pe care ar fi voit să-l publice în broșură dar nu putea din cauza cenzurii. L-a publicat, apoi, tot în Analele Academiei, nefiind, nici el, reluat apoi. Se interesa de soarta Convorbirilor literare, de care se îngrijea I. E. Toroutiu, care, avînd o tipografie, speră, naiv, să o transforme într-o cetățuie a rezistenței împotriva comunismului. De aceea, deși era conștient de mediocritatea plata a lui Toroutiu
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
și trăise aidoma eroilor săi. Dintr-o astfel de lume ies uneori caractere. Dar adesea apar suflete labile, de revoltați rătăciți care eșuează acolo unde n-aveau ce găsi. E, desigur, o prejudecată că opera să e autobiografie nuda, mereu reluată și reconstituita. Scriitorul Istrati e un imaginativ și destule episoade - chiar cărți - trec dincolo mult de experiență trăită. Dar nici nu se poate contesta că biograficul ocupă, în opera lui Istrati, locuri considerabile. Regretatul Alexandru Talex, secretarul și editorul statornic
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
puțin (sau deloc) cunoscute la noi, după apariția lor la Madrid, în anii '50. E vorba de Rechizitoriu (titlul dat de editură): Scrisoare deschisă lui Mihail Sadoveanu (reluată din revista Carpații, 10 iulie 1954) și de Tudor Arghezi. Tejgheaua cuvintelor (reluată fiind broșura cu același titlu de la Editura "Carpații", 1958). Ambele sînt pamflete, în stilul gazetarului de la Hiena și de la Curentul interbelic, aproape uitat astăzi, dar bine știut contemporanilor săi, contestat ca persoană publică pentru lipsă de scrupule și grosolănie verbală
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
puțin stabile se observă în argou și în stilul publicistic. Argoul permite nenumărate substituiri în expresiile sale; unele dintre substituții produc așa-numita "derivare metaforică" (a băga la ghiozdan/ladă/jgheab etc.; a lua în balon/ birjă/avio etc.). Sintagmele reluate, imitate și parodiate de jurnaliști sînt adesea acelea pe care discursul politic sau cel al publicității le transformă la un moment dat în sloganuri, în clișee, în formule la modă. Dintre formulele politico-publicistice care s-au bucurat de succes în
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
Fie din cauza amplitudinii, fie datorită participării implicate a receptorului analiza mai pronunțat teoretică creează un efect de catharsis care criticii viciului personificat, chiar celei îndreptățite, nu îi va reuși niciodată. Trebuie vorbit așadar despre puritate în termenii unei acțiuni consecvent reluate - despre purificare în fapt, în loc de a mai pierde vremea cu iluzia naivă a conservării ei nealterate. De exemplu, în fraza: "Puritatea idealurilor Revoluției din decembrie 1989 a fost întinată" fals este dramatismul ei neputincios, căci nu la un rezultat definitiv
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
aprecia că ea se întinde pe 33 de ani, calculînd, așadar, trei în fiecare secol. La noi, Al. Piru a fost un partizan fidel al ideii. Obiecțiile au venit uneori chiar din acest unghi. Cercetări statistice mai noi (ar trebui reluat un studiu al Mioarei Apolzan din Revista de istorie și teorie literară) au arătat că ritmul de succesiune al generațiilor nu e regulat, el avînd tendința de a se iuți în secolul XX, cînd generațiile par să se succeadă la
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
li se acordă acestora egalitatea socială și politică". În sfîrșit, Masaryk considera: "La întrebarea dacă trebuie 363. E mult, e puțin? E prea mult, denivelînd ediția. Alte douăzeci de pagini - numai! - sînt ocupate cu corespondență emisă de filosof, toate scrisorile reluate aici din revistele unde au fost publicate. Îndrăznesc să apreciez că epistolele acestea n-au prea mare însemnătate, că mai nici una nu e inedită cu adevărat și că reluarea lor este cu totul întîmplătoare, neavînd deloc siguranța că au fost
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
cu o stăruință ce durează de aproape patru decenii. Paginile de istorie literară ale lui Grațian Jucan se încadrează în ceea ce Perpessicius numea "mențiuni" de istorie literară. Ele sunt contribuții oneste și informate, expuse cu o rigoare și claritate didactice. Reluate, multe dintre ele, din revistele literare, sunt, de data aceasta orânduite în așa fel încât să ilustreze tema abordată: Eminescu și Ardealul, în cercetarea căreia a găsit îndemnuri fie în opera poetului, fie în puținele mărturisiri autobiografice din publicistica sa
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci tinde a se interioriza prin înseși microstructurile verbale: "din icoane din versuri din raze/ a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
dl Mircea Anghelescu, precizează că publică, în ediția sa din 1975, pentru prima oara în volum aceste nuvelete, adăugîndu-le trei basme culte și nuvelă Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, publicată în volum, în 1861. E o recuperare prețioasă (reluată, acum, în ediția din 1998) care e totdeauna prestigiul unui editor. Cu unele reale calități, O cantatrită de ulița reînvie, înfiorat, dragostea naratorului pentru o cîntăreață de locanta. Cînd îi mărturisește sentimentele, cîntăreața îl refuză. E readusa în scenă la
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit ciorna scrisorii adresate de Vianu lui Alexandru Rosetti an cursul verii anului 1935, si am inclus-o an volumul de "Corespondență" emisă de Tudor Vianu, publicat an 1970 sub redacția mea. Epistola, reluată și an volumul 14 de Opere, se referă la deosebirile de vederi privitoare la Eminescu și la o practică de neadmis ăntre confrați de care Călinescu uzase: aceea de a-i combate lui Vianu ideile, chiar deformăndu-i-le, fără a-l
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
mare, real curaj să publice opinii antisămănătoriste ăntr-o perioadă dominată de supremația lui N. Iorga. Mai ales că aici afirmă și ideea că, de fapt, caracterul național al literaturii române nu e exclusiv determinat de inspirația din lumea rurală, idee reluată, ăn 1906, si de Ovid Densusianu, mentorul simbolismului. I se reproșează nefondat lui Lovinescu ănnoitorul și unele opinii dogmatice. an schimb e relevat că "valoarea antitărănismului din Pași pe nisip stă nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
ce ma cuprinsese de a rămâne acolo și de a-l asculta pe Bixiou luând cuvântul, după cum se va vedea. Atunci ne fu dat să auzim una din improvizațiile cele mai teribile...; și, cu toate că ea fusese des ăntreruptă, luată și reluată, improvizația această a fost stenografiata de memoria mea. Opinii și formă, totul se gaseste an stenograma, exceptând condițiile literare (n.n. mărturie genială, ăn epoca). Dar aceasta a fost an realitate: un potpuriu de lucruri sinistre zugrăvind vremea noastră, căreia n-
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
temporalului". Factura repetitivă a discursului comunist nu e decît urmărea "realiilor" din care se trage, cu un efect de stereotipie remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința de pietrificare a formelor, de obținere a unei fixități hieratice: "Discursul politic totalitar se mișcă prin urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat într-un sub-cod
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
benefică: Nu ne completăm, asadar? Contrastul dintre noi nu e el oare o garanție că vom însemna o excepție în mulțimea cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
fi tradus deja masteranzii, din Sunday Mail. Așa că au inventat citarea propriilor articole, cu titlu schimbat. Au început cu ceva despre lichefierea morților (brrr, Popescule, asta cred că ți-a plăcut, e horror și SF, totodată), publicată în 2010 și reluată acum 2 săptămâni. Buuun. Trecuse, totuși, aproape un an. Astăzi, în deschidere, își reiau articolul cu Muzeul Antipa, de acum 2 săptămâni, minunându-se ce frumos e renovat. Să nu mă-nțelegi greșit: ce e frumos și cititorului, care e
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]
-
securitate științifică, operă. Petru Creția are tăria, la capătul unei vieți de editor eminescian, să afirme că n-avem încă ediția: primele șase, din șaisprezece volume ale ediției academice, adică acelea publicate de Perpessicius între 1939 și 1963, ar trebui reluate, conform unor criterii mai noi și beneficiind de toate achizițiile recente; separarea între antume și postume se cuvine părăsita; aparatul critic și variantele trebuie dispuse altfel decît la Perpessicius, mai putin greoi și funcțional. Și așa mai departe. Eminescolatrii vor
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
dicționarul lui Candrea (Enciclopedia "Cartea Românească", 1926-1931), manea apare ca un "cîntec duios turcesc"; în Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul VI, Litera M, 1965) e un "cîntec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată" - definiție reluată ca atare în Dicționarul explicativ (DEX, 1996). De fapt, cuvîntul exista deja în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900) a lui Șăineanu, cu o explicație similară și cu o interesantă precizare de registru stilistic: "vorbă semi-literară rămasă străină
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
a deziluzionat pe dl Blaga și la care se referă scrisoarea d-sale comenta o intervenție a poliției brașovene pe lîngă Uniunea Scriitorilor, provocată de două poezii. Poliția a fost sesizată de un Apel apărut în Gazeta de Transilvania (și reluat, aflu din scrisoare, și de al cincilea anotimp și de alte reviste) și datorat unui număr de intelectuali români din țară și de peste hotare. în apărarea acestui apel sare de fapt dl Blaga, reproșîndu-mi că-i atribui un conținut pe
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
subvenționata de francezi pentru a crea premisele culturale ale apariției unui pol european de putere într-o lume postbelică, dominată supărător de americani. Important este că aici, in fasc. 4 pe 1953, găsim eseul lui Cioran Le style comme aventure, reluat ulterior, în 1956, în volumul La tentation d'exister. Prima apariție, din revista, are un text substanțial diferit de cel definitiv, din volum, si ne oferă șansa - rară după cîte știu - de a putea confrunta două versiuni succesive ale aceluiași
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
anii treizeci (cel al lui I.G. Duca și al lui Mihai Stelescu) este, cu siguranță, responsabil. Pentru că nimic nu se făcea, ca execuție de pedeapsă, într-o astfel de organizație, coordonată militar, fără acordul sau dispoziția forurilor conducătoare. Apoi e reluată ideea lui Horia Sima, din cartea sa Era libertății (1982) că nu legionarii au pregătit, cum atestă toate documentele, rebeliunea pentru a-l debarca pe Antonescu și a acapara ei întreaga putere în stat, ci, dimpotrivă, generalul a declanșat o
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]