3,930 matches
-
iar nudul e condamnat să nu fie niciodată gol, pentru că nuditatea este o formă de îmbrăcăminte. Berger extrapolează această constatare, comparând expresia facială dintr-un tablou de Ingres cu cea a unei femei demi-goale dintr-o revistă. Aici intervin câteva remarci ce sunt utile în contextul interpretării filmului: "Pasiunea sexuală a unei femei trebuie minimalizată în așa fel încât privitorul să simtă că el deține monopolul asupra acestei plăceri. Femeile apar pentru a hrăni un apetit, nu pentru a avea unul
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
Imaginea copilului în lagăr sau a sufletului pervertit alcătuiesc episoade succesive care îl marchează pe scriitor. Primele două capitole ale romanului stau sub semnul refacerii și al pseudolibertății. Căci elogiul rușilor, văzuți ca niște divinități salvatoare, e completat de o remarcă amară. Prima baie "umană", odată intrați în mâinile a două rusoaice energice, îi relevă fostului deținut "dorința inconștientă din partea noii autorități (...) de a îndepărta urmele vieții noastre de până atunci, de a face din noi oameni noi, după propriul lor
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
deci la întoarcerea spre eroul fără suflet, cobai al examenului interminabil, iar pe de altă parte la reașezarea în centrul atenției a unui egotism de creator-tehnolog, pentru care problemele facerii operei literare devin chiar substanța și rațiunea ei". O subtilă remarcă indică deturnarea, sub imperiul convenției în vogă, "a rosturilor și specificului unui gen", în direcția unei mode a... inconfortului, astfel cum am zice, în sectorul vestimentar, a unor veșminte mereu prea strîmte ori prea largi: Că asemenea istorii găsesc și
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
joc ritualic incert în tentativa mistico-parodică a unor tineri de a experimenta ridicol o modificare corporală, mai exact, o frizură genitală. Sunt ironizate aici acel gen de ritualuri inițiatice însoțite de tot felul de meditații tip new-age. Extrapolând puțin câteva remarci de mai sus, este interesant, deși trist, să constați chiar și la o privire îndelungată cât de puțini povestitori are literatura noastră. Și mă refer la acel tip de povestitori, gen Creangă, Sadoveanu, Velea, scriitori gata oricând să spună o
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
în cale chiar când o fi, de-o să mai treci." Versuri precum cele ale lui Daniel von Czepko (secolul al XVII-lea) s-ar potrivi ezitării între acceptare și negare a existenței lui Dumnezeu: Primindu-l, pierzi pe Domnul... Așa cum remarca Meister Eckhart, îndărătul imaginilor nu este altceva decât incognoscibilitatea divinității ascunse; ceea ce se poate spune în primul rând despre imagini este că ele sunt echivoce prin definiție (în poemele lui Ion Horea de asemenea: Când păianjenul te țese, răsărit pe
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
ne ține în loc și după 15 ani de la înlăturarea dictaturii. La sfîrșitul primului război mondial, României i-a trebuit doar un deceniu spre a-și vindeca rănile. Noi n-am recuperat măcar, în 2004, PIB-ul din 1989. Oare de ce? Remarca poetului, justă în generalitatea sa, este că în decembrie 1989 s-a prăbușit numai Ceaușescu, nu și setul său de "valori". Oamenii vechiului sistem, de la foștii activiști și securiști pînă la tehnocrații și la adulatorii săi cu condeiul, ocupă azi
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
secvenței. Lungmetrajului îi e adiacent comentariul regizorului intercalat cu cel al asistentului de regie, Mardik Martin. Scorsese menționează adesea influența pe care grupul de cineaști din La Nouvelle Vague au avut-o asupra lui, fără însă a detalia punctual această remarcă. Îmi propun să compensez această lipsă, analizând filmul și relevând similitudinile cu regizorii francezi asociați cu acest curent cinematografic, chiar dacă acest demers va face ca articolul de față să fie mai mult eseu, poate chiar ceva mai tehnic, și mai
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
Ion Bogdan Lefter e în măsură, așa cum își propune, a-l contura "în liniile lui generale", însă fără a rezulta "o panoramă atent elaborată", ci - probă a contactului cu viața obiectului - un "șantier" plin de materiile concretului, forfotitor de impresii, remarci, reflecții, rectificări, ipoteze. în felul acesta intră în scenă o diversitate de modalități critice, într-un montaj atracțios tocmai prin capacitatea lui de-a răsfrînge cu o sporită fidelitate întregul (subiectul extrem de bogat și complex care e prestația critică a
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
era, fără îndoială un mare geniu, dar nu era papa; nu auzea voci și nu primea revelații, n-a proclamat dogma infailibilității sale" (Op. cit., p. 112). Citite astăzi, după traversarea prea lungii perioade de comunism sovietic și de obediență sovietică, remarcile lui Fondane își vădesc, dincolo de unele simplificări, curajul și fermitatea, într-un moment când vocile critice la adresa dogmatismului marxist erau încă foarte rare. Să ne reamintim că în țările ex-comuniste, cerința mereu proclamată a dezbaterii critice a doctrinei și a
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Tudor Arghezi, în Scrieri și în Versuri (1966), Dragoste, iar alta dedicația din Flori de mucigai: "Domnului Al. Rosetti", pe care nu am eliminat-o eu, cum pare să creadă strâmb d-na Domnica Theodorescu, ci însuși Tudor Arghezi. La remarca mea că "profesorul" se va supăra, a replicat prompt: "Dar ce! Și-a făcut cavou în versurile mele?!". Era, în fond, o replică la frecventele vizite - într-o vreme - ale "profesorului", care durau puțin, dar în timpul cărora el verifica prin
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
psihologi alături de Main de Biran, Lachelier, Bergson, Delacroix, Lips etc., întemeietorii psihologiei introspective. D. Drăghicescu era convins că activitatea filosofică a lui Motru este ,nutrită și la înălțimea cugetării filosofice contimporane din apusul civilizat". în fine, Emil Cioran, în 1932, remarca figura aparte pe care o făcea Motru în cultura epocii: ,într-o cultură de diletanți, nu poți să nu ai respect pentru un om a cărui operă prin seriozitatea ei este într-adevăr o excepție. Și acesta este cel mai
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
celălalt, fizionomia, mersul, gesticulația sa nu mai corespundeau cu imaginea veche. Cu un minim efort putea ghici aceste prefaceri și din lectura epistolelor primite. , Fiecare opt zile e un altul", conchidea cel care contempla rapida translație. Care era sensul acestei remarci? însemna ea un verdict negativ sau o aprobare? în mod curios nu a fost o respingere, insul cumpănit și reținut s-a lăsat fermecat de cel intrat vijelios pe scenă, și-a depășit alergiile, l-a îmbrățișat. A fost o
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Schiller e libertatea. Ideea e examinată de el în speculații teoretice, la nivel înalt, concluziile sale coincid cu rezultate ale experimentelor neurobiologice de azi din laboratoare ultraperfecționate, care nu confirmă mecanismul liberului arbitru, putința de a opta independent. Neașteptate sunt remarcile lui Safranski cu privire la Fiesco, a doua piesă predată de debutant la teatrul din Mannheim și respinsă acolo. Personajul este embrionar bivalent: se avântă în conjurația cu fanatica ei derulare și se lasă captivat și de voluptate, avid să guste plăcerile
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
această tendință: arată manifestări agresive, dar le tratează critic. Voi lua drept prim exemplu lungmetrajul lui Mike Nichols din 1970, tradus Alineatul 22. De menționat că volumul apărut la Polirom se numește Catch 22/ Clenciul 22. Studiul CNA conține o remarcă privind plasarea spațială a agresiunii: "Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel subliniază că acest model de reprezentare a violenței în film și la tv este concordant modelului cultural-valoric american și codului cultural încetățenit și dezvoltat de Hollywood, inclusiv prin utilizarea preferențială
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
Jules Verne, măcar acum, în anul Jules Verne, l-ar ajuta să-l plaseze pe prozatorul francez în secolul adecvat. Și să-și dea seama că un calificativ ca scriitor SF este discutabil sau numai parțial adevărat. Și o ultimă remarcă: parcă pe vremea lui Cristian Tudor Popescu nu scăpau asemenea gafe. l Că tot veni vorba de Jules Verne. În Gara de Nord, la intrarea de la coloane, există un chioșc de reviste și ziare ca în toate marile gări europene. Acolo puteți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
serioase, în care aproape că îl anticipează pe Foucault într-o analiză a modului cum "practicile eului" influențează modul de a gândi, nu viceversa. În lungmetraj, dimpotrivă, Orlando n-are parte de meditații profunde. Dimpotrivă, extrage din puțul gândirii niște remarci dacă nu prostești, cel puțin banale: după ce o cunoaște pe regina ElisabetaI, tot ce găsește să spună e "ce persoană interesantă". De aceea, identificarea cu spectatorul, încurajată de realismul mimat de documentare, e împiedicată în Orlando. Oricum, consolarea e că
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
și iute", astfel că - de la o vorbă sau o privire - provoacă des oameni la duel. În doar cîteva luni, se laudă duelomanul, a participat la 14 dueluri, "6 la munteni, 5 la moldoveni și 3 pe granița Milcovului". Din această remarcă, rezultă că piesa a fost prelucrată de Negruzzi înainte de unirea Principatelor române (1859). Mai mult decît atît, Cezar Bolliac pare că se referă anume la această piesă a lui Negruzzi (numind-o însă altfel, Două dueluri) într-un articol din
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
De fiecare dată am sentimentul că izbutesc să rețin o întâmplare extrem de importantă pentru mine care riscă să se piardă cu totul, întrucât are un caracter deosebit de evanescent. Să fie timpul care erodează toate suprafețele, ștergând inscripțiile cele mai prețioase?” Remarca și interogația, evident retorică, îi sunt suscitate în cursul evocării lui E. Lovinescu. Ele sunt însă active, chiar dacă nemărturisit, în toate evocările. Ștefan Aug. Doinaș nu-și dezminte nicăieri în aceste pagini organica-i discreție, el nu-și exhibă aprehensiunile
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
doilea la volumul de interviuri al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea că Mircea Cărtărescu nu citează în Postmodernismul românesc studiul profesorului clujean, Ștefan Borbély face câteva remarci esențiale. Fără a distinge axiologic între cele două perspective, criticul este interesat, după cum singur formulează, de morfologia și de sintaxa celor două raportări postmoderne la fenomenul cultural. Diferența de generație, de formație intelectuală impune și una de percepție. În plus
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
Sorin Antohi, Monica Spiridon, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu ș.a.), - nu-l avem în aceste texte pe autorul polemic, în ofensivă care poate fi Ștefan Borbély -, nu am nici o îndoială că admirația elegantă din cronici este mai puțin reprezentativă. Este și remarca cea mai plăcută pe care o fac. În fraze armonios construite, ușor retorice, se simte o anume reverență născută dintr-un respect pe care, de altfel, criticul nu și-l ocultează. Critica poate fi și un rafinat tribut, iar admirația
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
comunismului la scară redusă» se întîlnește cu ideea formulată de Alex. Ștefănescu în România literară: «Strădania de a face de unul singur procesul comunismului, sub o ploaie de insulte, râsete batjocoritoare și amenințări este mai evidentă în Tigrul de hîrtie». Remarcile sînt flatante. Am adoptat poziția «ereticului neîmblînzit» și am fost alături de iconoclaștii și revoltații solitari. Vremea donquijotismului a fost depășită, este nevoie de «revolta maselor» cum era de părere José Ortega Y Grasset. Rezistența și revolta intelectualilor disidenți pînă în
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
care el i l-a atribuit în calitate de camarad (!), (sic!) în anul 356” în loc de: „Numirea lui Iulian de către Constantius a fost urmată de consulatul pe care i l-a acordat, fiindu-i el însuși coleg pentru anul 356”; p. 37: „În legătură cu remarca despre Iulian, (sic!) în Breviarium al lui Festus (sic!), găsim o afirmație asemănătoare în cronica ecleziastică a lui Ieronim. Autorul anonim al rezumatului privind Cezarii, scriere de la sfârșitul secolului IV” - traducere cu o topică năucitoare pentru „Something similar seems to
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
anonymous author of the epitome on the Caesars, writing in the late fourth century...” (p. 9); corect ar fi fost: „Ceva asemănător pare să fie cazul pentru notița din cronica ecleziastică a lui Ieronim, care are o izbitoare afinitate cu remarca despre Iulian din Breviarium-ul lui Festus. Autorul anonim al Epitomei despre împărați, scriere de la sfârșitul secolului al IVlea...”; p. 56: „The consuls who took office at the beginning of 361 were both Constantius’men” - p. 122: „Ambii consuli, care și-
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
încrederea primul rând (sic!) și cel mai (sic!) și susținerea trupelor proprii și ale (sic!) lui Constantius, domnia lui Iulian ar fi fost terminată înainte de a fi început”; nu lipsesc cuvintele parazite, ca la p. 210: „A turnat dispreț asupra remarcilor antiohienilor despre barba sa și depre modul său de viață, (sic!) prin (sic!) transformând în absurditate sarcasmele lor”; alteori, ordinea cuvintelor e necorespunzătoare, ca la p. 237: „iar a văzut cadavrul lui Iulian în afara zidurilor”; apar și cuvinte inexistente în
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ascunsă. Mă las în voia asociațiilor de idei... Formularea din "Jurnalul" lui Philip Quarles e identică cu un "clișeu privat" (dacă se poate spune așa), pe care-l foloseam pe vremuri în discuțiile cu Mircea. Nu o dată, cînd făceam o remarcă malițioasă despre cineva, o comparație zeflemitoare, să zicem, despre o cunoștință comună pentru care el avea sentimente de simpatie, el mă contrazicea cu o severitate amicală, spunîndu-mi: Ești victima unei asociații de idei". La rîndul meu, cînd nu eram de
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]