12,551 matches
-
pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și cu normele raționale pe care toate meseriile, chiar și cele creatoare, le au. Decalogul
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
din Sibiu. ca o continuare firească (și emoționantă) cu aceeași trupă am văzut Othello?!, o adaptare scenică liberă a regizorului ucrainian Andryi Zholdak după tragedia Othello sau Maurul din Veneția de Shakespeare. Un spectacol absolut incitant, cu un desen vizual remarcabil, cu o poveste a luminilor cum n-am văzut în ultimul timp, cu scene memorabile, un spectacol care m-a dus cu gîndul la Bob Wilson. Felul în care sînt dezvoltate și urmărite propriile obsesii în teme cu variațiune, plecînd
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
Crocoi" (Alin Marcu), și tatăl lui din film, mafiotul zis "Gabonu", jucat de Andrei Tuli, îndărătul prestanței căruia e greu de ghicit că se ascunde, în viața de zi cu zi, șeful groparilor de la Cimitirul Sfînta Vineri! Finalul filmului e remarcabil: aparatul înregistrează de la distanță, cu indiferență, cum un om care "transferă vinovăția" lovește cu sete, în neștire, în altul (ca și cînd ar vrea să distrugă prototipul omului banal, mărunt, normal și meschin); o dezlănțuire de furie în care încape
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
primăvara lui 1944, să se "epuizeze, așa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente. Când aflăm că și cel de-al treilea roman, Moartea cotidiană (1946), de o modernitate remarcabilă, singular la acea oră în literatura română, nu a stârnit nici o reacție în presa vremii, suntem tentați să îl catalogăm pe Dinu Pillat drept un romancier urmărit constant de nenoroc. (Cu atât mai mult cu cât știm că manuscrisul celui
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
radiourile nu s-au ocupat decît de acest eveniment. Cronicarul remarcă încîntat - sîngele apă nu se face! - că ziarele și-au pierdut complexul televiziunilor și nu se mai străduiesc să ofere cititorilor echivalentul pe hîrtie al transmisiunilor în direct. Un remarcabil orgoliu al hîrtiei de ziar și o știință a puterii cuvîntului scris care s-au acumulat în toți acești ani de competiție cu televiziunile și radiourile. În treacăt fie spus, nu vrem să minimalizăm astfel ce s-a făcut la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
nu însă și priceperea editorială a îngrijitoarei actualei ediții, nici acuratețea cu care au fost îngrijite textele cuprinse în ea. O atenție deosebită trebuie acordată amplului studiu introductiv, prudent și ferm în același timp, care - cu delicatețe și cu un remarcabil simț al măsurii - încearcă să lămurească câteva din problemele încâlcite ale tulburei vremi în care și-a desfășurat activitatea o strălucită generație a culturii române, printre fruntașii căreia se număra (și mereu se va număra) și Mihail Sebastian.
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
Premiul pentru cel mai bun documentar la secțiunea românească a fost acordat, ex-aequo, filmelor Penitenciarul de Cătălin Ștefănescu și Sălașul de Gheorghe Sfaițer, primul captivând prin incursiunea curajoasă în lumea pușcăriașilor cu condamnări pe viață, criminali irecuperabili, unii în serie, remarcabili totuși prin umorul involuntar ori candid (!) jucat al confesiunilor - Sălașul intrând, pe de altă parte, în clasa documentarelor de observație, ilustrând pe îndelete (și pe tăcute) viața austeră a unei țărănci de la munte cu cadre frumoase și plastice. O mențiune
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
cartea mea "Șocul matematicii". Contribuția autorilor (căci sunt doi) constă în titlul articolului, într-un preambul de o pagină, în omisiunea câtorva rânduri din textul meu și în înlocuirea, în două locuri, a câte unui cuvânt cu un altul. Faptul remarcabil este următorul: fiecare dintre aceste "inițiative personale" se soldează cu un eșec, o formulare nefericită, deficitară gramatical, logic sau stilistic. Autorii cad exact în păcatul pe care textul preluat îl condamnă. Relatând toate acestea unui coleg, am primit și "explicația
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
și în comunism, și în nesfîrșita noastră tranziție. Nu aș risca să spun că romanul lui Bogdan Teodorescu ar putea avea, în timp, un succes comparabil cu piesele lui Caragiale, dar, cu siguranță, bine mediatizat, el ar putea fi un remarcabil succes de librărie. Fapt deloc de neglijat într-un veac nu prea bun pentru carte în general și pentru roman, în special.
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
glorie pentru Antena 1 de a fi înțeles că-și datorează o bună parte din audiență dlui Tucă. Și de a-l fi lăsat să-și facă emisiunea. Una, tot mai bună. Dl. Tucă însuși a evoluat într-un fel remarcabil: atît "tehnic", ca experiență, cît și intelectual. A învățat ce să discute și cu cine, ce înseamnă neutralitate (și cît de subiectivă este ea), a cîștigat în seriozitate, dar și în umor. După una mie emisiuni (cinci în fiecare săptămînă
Tucăshow - 1000 by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14583_a_15908]
-
de dramaturgie, Luis Alfaro intră în circuitul teatral românesc cu Drept ca o linie, scrisă în 1999 și declarată drept cea mai bună piesă a anului de prestigioase publicații precum Los Angeles Times sau Frontiers. A tradus-o cu un remarcabil simț al scenicități replicilor foarte tânarul regizor Radu Apostol care, de altminteri, i-a asigurat și o provocatoare punere în scenă la Teatrul "Maria Filotti" din Brăila. Neîndoielnic, Luis Alfaro i-a studiat cu temeinicie pe O'Neill, Tennessee Williams
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
surogate, sfâșiat de fragmentarism și incongruență, amenințat de depersonalizare. El exprimă, în același timp, deriziunea, ironia ionesciană "o viziune apocaliptică a istoriei în spatele căreia există ideea că lumea nu e decât o farsă." în acest demers regizorul a avut colaboratori remarcabili. Scenografia inventivă plastic, semnată de Nobutaka Kotake și Aya Roppongi, scena goală, rece, austeră, cu o recuzită simplă, împrumutată din realitatea cotidiană și câteva pânze vopsite, folosite ca elemente de costum, transformă ambientul într-o fabrică de iluzii, o cutie
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
le-a tulburat tihna cu astfel de inutile probleme, de vină sunt cei vreo zece-douăzeci de oameni vital implicați în procesul de curățire morală a societății. Aveți impresia că după emisiunea lui Tucă, în care s-au confruntat două din remarcabilele inteligențe ale țării, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici, cu doi obscuri reprezentanți ai Parlamentului și SRI-ului, foarte mulți români chiar pricep de ce trebuie spus adevărul? Cred, dimpotrivă, că au înțeles altceva: că adevărul poate să nu fie spus
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
Uneori am chef să citesc Rocambole și nu Hamlet. Dar asta nu înseamnă că îl consider pe Rocambole superior lui Hamlet din punct de vedere artistic. Pur și simplu, nu avem întotdeauna poftă să citim cărți bune. Ce este însă remarcabil este că pe Ulise de James Joyce mai toată lumea îl pune înapoi pe raft. Or, asta cred eu că ne spune ceva despre natura proiectului lui Joyce. Ceea ce ar putea mira însă este faptul că Ulise e pus înapoi în
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
franceze, nu știu cît de fidelă pe la 1930. Mă îndoiesc că traducerea franceză, excelentă și de altfel revăzută chiar de Joyce, ar fi fost rațiunea pentru care Camil Petrescu nu-l aprecia pe Joyce. Bănuiesc că îl irita virtuozitatea stilistică (remarcabilă) care plutește, ca să spun așa, singură în spațiu. Iată o metaforă prin care Star Trek, Star Wars și Ulise stau foarte bine alături...Să ne întoarcem în mările noastre. Citiți acum, cu întîrziere, Dimineața pierdută. Ce vă atrage în romanul
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
numea "plăcerea aristocratică de-a displăcea", propunîndu-și a-l scoate din sărite pe cititor, ba chiar de a-l "tortura". Strădaniile poetului nostru de-a "displăcea", de-a deveni "antipatic", dacă nu de-a dreptul repulsiv să recunoaștem că sînt remarcabile. Raportarea sa la propriul chip e de un antinarcisism feroce: "îmi evit fața nu vreau să mă oglindesc aud cum crapă/ rîzînd pereții unui soare de fier. sub podea norii sîngelui/ anunță furtuna. în față e zidul pe care suie
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
1999, la C. Țoiu, Barbarius, 2000, al V. Zografi, Viitorul e maculatură, 1999, sau chiar din 2001, anul apariției dicționarului ceh, de ex. volumul Cine sînt eu de Ana Blandiana. Efortul de precizie și de actualizare a datelor este absolut remarcabil Extrem de rar am observat unele lipsuri sau inadvertențe în Dicționar, de ex. Ov. S. Crohmălniceanu a fost profesor la Universitatea București cu două decenii înainte de anul 1967 care apare în SRS; unii autori nu sînt trecuți strict alfabetic, de ex.
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
și Președintele său, Ion Caramitru, îl fac susținut și cu un devotament fantastic față de breaslă, de atîția ani fără nici o întrerupere. Pînă una, alta sînt și singurii care au dovedit că pot construi această recunoaștere. Au fost ediții cu totul remarcabile, ca cea din 1997, de la Sala Palatului, sau cea de anul trecut. Au fost, de-a lungul timpului, invitați ca Gérard Depardieu, Fany Ardant, Ileana Cotrubaș sau Vanessa Redgrave. Au fost sărbătoriți mari artiști ai teatrului românesc regizori, scenografi, actori
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
aproape complet, în ultimii unsprezece ani. Un spectacol cu totul excepțional rămîne Frații de Sebastian Barry, în regia lui Alexandru Dabija, cu o scenografie semnată de Irina Solomon și Dragoș Buhagiar, o descoperire a spațiului și dramaturgiei irlandeze, un spectacol remarcabil și etalon nu doar pentru Brașov, ci pentru istoria teatrului. Un spectacol performant din toate punctele de vedere, foarte uman și de o mare sensibilitate, o investigație dezarmant de emoționantă în lumea singurătății, bătrîneții și izolării, a relațiilor, un spectacol
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
pentru drepturile omului (!); nu era normal, în fine, ca președintele Franței să aplice o măsură Irakului (să așteptăm să vedem dacă Irakul are sau nu arme nucleare) și alta Coreei de Nord (cum să intervenim, cînd Coreea are arme nucleare?). Remarcabil prin luciditate, articolul lui André Glucksmann arată, ca și cel din Le Monde al lui R. Radeker, reprodus parțial de noi, că stînga serioasă din Occident a evoluat enorm din 1968 încoace, spre deosebire de stînga germană, în care I. Fischer, fostul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
Theodora Herghelegiu și de directoarea de film Cosmina Văleanu). O poveste care plonjează " pe calea comediei negre, dar nu numai " în splendoarea și mizeria lumii interlope; Gabriela Crișu (Mira) e o minoră din Republica Moldova, sedusă de un gangster (Marius Bodochi, remarcabil în imaginea cruzimii bonome) și sechestrată la București, cale de nouă luni... Cea mai inspirată idee a filmului e teribilul "malentendu" dintre povestea de dragoste a unei fete (care trăiește "în alt film"!) și povestea de supraviețuire în stil "3
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
descoperirile minuțioase pe care le face. Mărturisesc că din distribuție le-am văzut jucînd în adevăratul sens al cuvîntului, de-a lungul vremii, din vina mea, desigur, doar pe Irina Wintze - și cine poate uita rolul ei din 1993, din remarcabilul spectacol al regizorului Iulian Vișa, Decameronul, de la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu - și pe Elena Ivanca, pe care am "descoperit-o", împreună cu Sanda Manu, în 2000, la preselecția pentru Gala Tînărului Actor, pe care Vlad Mugur a distribuit-o, apoi
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
prisma mai multor martori (Cvartetul Alexandria, Rashomon ș.a.). Individualizarea acestor glasuri prin respectarea unor registre și tonalități variabile de la un personaj la altul cere virtuozitate. Ceea ce și demonstrează excelenta traducere a Gabrielei Danțiș, care atinge în varianta românească o transparență remarcabilă a textului și un lirism care te scoate din cuvînt transpunîndu-te în muzică.
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
cvasi-generalizate, reprezentată de adunătura iresponsabilă din Casa Poporului. Deși sindicatele au promis că vor face și vor drege, efectul a fost jalnic. Ceea ce ridică, iarăși și iarăși, problema sindicatelor și, mai ales, a liderilor sindicali. Deși unii mi se par remarcabili - Dumitru Costin sau Bogdan Hossu, de pildă - mă întreb pe cine reprezintă ei, de fapt? Într-o social-democrație ca a noastră e de neimaginat ca sindicatele să fie mute, când lanțul vicios al unei economii putrefacte se joacă cu soarta
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
dintre colaboratorii cărora finalizarea ediției li se datorează: doamna Margareta Feraru și domnul Alexandru George. Nu voi osteni niciodată să afirm că, fără contribuția domniilor-lor, munca la această ediție ar mai fi durat cel puțin trei-patru ani. A fost o remarcabilă cooperare, pentru mine onorantă din ambele direcții. Și Alexandru George, reputat lovinescolog, și Margareta Feraru, unul dintre cei mai buni specialiști în ediții critice din țară la ora actuală, sunt oameni de la care, personal, am învățat meserie și cărora le
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]