1,689 matches
-
mijloc de protejare, conservare și valorificare a potențialului istoric, cultural și etnic al unei țări. Natura a fost extrem de darnică în țara noastră: tipuri și forme de relief dintre cele mai variate și spectaculoase, o deltă unică și fascinantă, ape repezi care traversează munții, lacuri diferite, cantonate în toate unitățile de relief, un fluviu de importanță europeană, litoral pitoresc, o mare diversitate a speciilor vegetale și o faună cinegetică de invidiat. La acestea se adaugă patrimoniul antropic, desăvârșit în timp de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
turiștilor. Condițiile naturale formează, de fapt, suportul material al tuturor activităților turistice și grupează, în același timp, o diversitate de atracții. Se detașează relieful ruiniform, crestele ascuțite, pantele abrupte, zilele însorite ale litoralului și aerul ozonat al muntelui, zgomotul apelor repezi, influența binefăcătoare a unor izvoare, verdele ferm al pădurilor, bogăția floristică și diversitatea faunistică, mai ales atunci când sunt asociate și creează peisaje spectaculoase. 2.1. Relieful Unitățile de relief prezintă un potențial turistic ridicat, conferit de aspectele morfologice ale terenului
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
distanțe de la 50 km până la câteva sute de kilometri, iar „rodeo kayaking” se face aproape static, pe porțiuni mici de râu, cu vârtejuri și valuri mari, unde se fac figuri acrobatice. raftingul - este coborârea cu bărci speciale ale unor ape repezi de munte, caracterizate prin anumite grade de dificultate (praguri, cascade, curenți puternici). Se realizează cu echipament adecvat, cum ar fi căști de protecție, veste de salvare, costume de neopren. Este un sport de echipă, unde coordonarea mișcărilor este esențială. Cel
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai dureros, veni din partea căprioarei. Și, fără să mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că era singură în fața celor cinci vrăjmași, care-i răpiseră puiul, căprioara porni ca o săgeată spre ei... Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui, făcu un ocol și intră în niște tufișuri. Iedul întoarse capul după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zărește lîngă tractorist. Stătu cîtva timp într-o stare de visare dulce, pînă ce primele umbre ale serii începură să-și caute adăpost prin ramurile copacilor. Îl zări pe Vlad desprinzîndu-se de tractor și apropiindu-se de șosea cu pași repezi. Era îmbrăcat într-o salopetă pătată toată de ulei. În mînă aducea un buchet mare de flori de cîmp și cîteva spice de grîu. Cînd îl observă pe Virgil se opri și începu să rîdă cu gura pînă la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
anume, de a ne induce fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri"; vorbind despre cânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura de praf se culcă, ușor, ușor, la pămînt, sub greutatea stropilor uriași. Biciuit de rafale repezi, întunericul din miez de zi deveni clar și limpede. Groaza și fericirea puseră stăpînire pe Lupino: pentru prima dată, văzu chipul animalului salvat. CAPITOLUL 13 Întuneric. Lumin\ -D raga mea, ești chiar tu? O, ceruri, mulțu-mescu-vă, am ajuns să trăiesc
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cunosc și teamă mi-e că, așa cum stau lucrurile, nici nu-mi voi dori vreodată să o fac. Ceea ce vreau să auzi bine acum este următorul lucru: de puiul de Om nu se atinge nimeni! Cei doi masculi schimbară priviri repezi. Din vocea lupoaicei dispăruse orice urmă de blîndețe. La așa ceva chiar nu se așteptase Arus. Cum trebuia să procedeze? Obținu cîteva secunde de răgaz cînd în cadrul ușii apăru o siluetă nesigură. Iubirea mea! Erai aici; te-au descoperit! Biată lupoaică
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu înălțimi până la 160-170 metri. Relieful în care se încadrează Municipiul Iași cuprinde o serie de coline domoale, înșirate pe stânga Văii Bahluiului, și dealuri și platouri mai impunătoare ce aparțin Coastei Iașilor, pe dreapta acestei văi. Privit de pe Dealul Repedea, acest ansamblu de înălțimi și văi are aspectul unui larg amfiteatru natural. Spre nord se desfășoară dealurile: La Coșări-200 metri, Rediului - 200 metri, Șorogari - 202 metri, Aroneanu - 218 metri, iar la sud de Bahlui, dealurile Miroslava 14 - 183 metri, Galata
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi cuprinse obrajii răsfirându-i părul desprins din clama ce-l ținea mereu captiv. Ochii se umeziră din cauza aerului care-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
n-aveau nici perdele. Era liniște și pustiu. Dar, deodată, ceva alb din interiorul camerei mi-a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața de geam. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la ce eram martor fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
atât de reci, Nici norii, plutitoare turmă, Nici pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă.... 4 mai, 1940 X RĂSTIGNIREA Nu mă boci, maică, Cum zacu-mi în raclă. 1 Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele strălucind, frecate dimineața de ordonanța lui - Gheorghe, - lustruite cu os de miel... Mareșalul îl salută pe primarul Brașovului, întrebându-l dacă drumul fusese bun - și Gologan aprobă, intrigat; care putea fi, totuși
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
infracțiunea aceasta era una de conștiință și flagrantul nu putea fi probat. Iată de ce votul uninominal părea să fie o soluție de viitor, în ideea că oligarhii nu vor fi capabili să cumpere chiar pe toți parlamentarii. Ceea ce - la o repede privire asupra sărăciei din țară - putea să fie o nouă amăgire. Dacă puteau? Mai ales că oferta de conștiințe de vânzare era în mod tradițional mai mare în România decât în țările cu care ne place să ne comparăm" (p.
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
suie pe sfoara mecanismului, dîndu-i rotițele peste cap. Moralizatoare, citate pururi, cu cîte o scuză ben trovato pentru un stil cam datat, toate acestea se cunosc. Ce nu s-a "prizat", decît, cel mult, la nivel de titlu într-un repede înșiruire, sînt Escursiuni-le în Germania Meridională (din 1858) și basmele. Ce va să zică Germania Meridională, o regiune cam în răspăr cu geografia, pentru orice îi aude astăzi numele? Nimic mai mult decît un fel de-a spune, bun de etichetă pentru
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
țipătoare, ale romanelor de consum și mistere) frenetica dezordine. Acolo afli mai ușor ghiduri decît poezii de avangardă, proză de vacanță mai curînd decît clasici. E primul nivel al orașului, plătind tribut globalizării și turismului. Nu-și poartă, la o repede vedere, vîrsta și cultura cu ținută severă, cu, să zic așa, seacă ostentație. Dimpotrivă. Peste tot găsești rozuri și auriul nou al restaurărilor, preluînd cam din grabă iluziile destrămate și întreținute vanitos ale imperiului. Peste tot, estuarul de limbi, de
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
Odată cu familia Micle, invitată de C.V. Ionescu, uneori venea și Mihai Eminescu care, în una din seri a scris pe o scândură din peretele „foișorului” câteva versuri din poezia „Mai am un singur dor”. Vila Grierul, Șoseaua Bucium Sus pe Repedea se află impozanta clădire a Preventoriului Dr. Clunet. Casa a aparținut lui Vasile Sculy Logothetides și a fost supranumită „Mica Belvedere". În timpul primului război mondial, aici s-a aflat spitalul pentru bolnavii de tifos exantematic. Printre victimele tifosului se numără
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
rânduiește aici, lazaret pentru ciumați. Numele Tărâță vine probabil de la Gh. Tărâță care în 1779 lăsa prin testament, toată averea sa schitului. La hramul bisericii din 1886 participă și Mihai Eminescu. Biserica Păun, Sat Păun Pe partea estică a platoului Repedea se află biserica din Păun, ctitorie din 1812 a soților Spiridon și Ruxandra Papadopol. Este restaurată ̀în 1888. Istoria consemnează faptul că un vameș Păun a zidit o mănăstire în codrii Buciumului, la Piatra Mică, care era gata ̀
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
așază în așa fel încât să fie văzut de toți elevii. La comanda acestuia „Racheta după mine, începeți!”, conducătorul execută, cu 8 bătăi tare și în ritm rar, la stânga și la dreapta îndoind, totodată, ușor, apoi 8 bătăi ușoare și repezi în față. În continuare se execută bătaia palmelor pe coapse deasupra genunchiului cu mers în același ritm pe loc apoi continuând mersul repede pe loc și pe vârfuri, ducând palmele în dreptul gurii exclamând „sssss” de 4 sau de 6 ori
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Umbrele Elevii sunt așezați față în față formând două rânduri paralele cu distanțe egale între elevii aceluiași rând. Un rând formează „umbrele” iar ceilalți sunt „oamenii”. După comanda învățătorului, oamenii se deplasează lateral stânga și dreapta cu pași mici și repezi sau își îndoaie trunchiul lateral sau își îndoaie genunchii. Umbrelele încearcă să imite mișcarea oamenilor. La al doilea semnal jocul se oprește. Se controlează, prin întinderea brațelor înainte, dacă se atinge umărul omului. După primul joc se inversează rolurile. Variantă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi joc umerii, mlădii și liberi și, dintr-odată, trupul să-mi smulg, cu mișcări armonioase dar repezi, pornind într-un zbor transparent de libelulă. fața apelor abia să ating, aerul să-mi încingă visarea, să mă tragă spre somn și s-adorm ca și când m-ar ținti, cu otrava-i suavă, un sunet pe moarte. stafie neobosită dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
alte edituri, cu volume cartonate unul mai frumos ca altul: Artemis cu Brâncuși, o biografie de Alexandru Buican, colecția de romane "Premium" de la Tritonic, Meronia cu Isus. Un profil biografic de Armand Puig și încă altele. Chiar și la o repede ochire prin BookFest s-a putut observa tendința spre "obiecte" perene. încă nu știm exact cum s-o explicăm, dar sigur e de bine. Traduceri hors série A apărut, în afara seriei obișnuite - foarte bună, de altfel - a revistei Atelier de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
De aici, imaginile alunecă, într-o simulare de dicteu automat, o fericire leneșă, care te face să descoperi și să filosofezi. O legătură de sînge - la propriu, sîngele îl folosește Voronca spre a-și lipi imaginile - se încheagă între trecerile repezi de la o poveste la alta, atît de pripite, uneori, încît își fărîmă conținutul. Omul perfect fericit se căinează, pe el Arlechino care cade bucăți, ofrandă lumii de care se ascunde. Fericirea e înțelepciunea unui șir de cedări, anestezierea părerilor de
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]