5,534 matches
-
noastră... se numea dominanta Chomsky, deci un focar mai puternic de excitație inhibă pe altul mai slab de excitație. Era foarte greu când terminai, dacă nu știai unde ai mai pus o repetiție, dacă nu ai făcut o groază de repetiții, dacă frazele pe care le-ai șters și le-ai scris deasupra nu le-ai schimbat locul, era un război cumplit și erai mai mult confuz după ce terminai, pentru că nu aveai curajul să recitești. Marian Ilea: Erau în satele din
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
mari artiști care repetaseră timp de peste o lună de zile, îi telefonez lui Elisabeth Schwarzkopf. - Stai să-mi iau un scaun, zice, să nu leșin. Vrei să-mi spui că ai intrat în scenă într-un rol ca acesta, fără repetiții de orchestră, cu un dirijor ca Sawallisch, într-un teatru de un asemenea prestigiu, și cu un public infernal ca acela de la München?! Ești cu adevărat nebună. Dar să știi că aș fi făcut la fel ca tine! Cât despre
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
descoperit, așadar, laboratorul. Am înțeles, privindu-i și ascultîndu-i de atîtea ori, metoda Kantor. Sau Grotowski. Regizorul-mentor-director și actorii lui însoțitori. Trupa și călăuza. Seducție și fidelitate. Iubire, dăruire și respect. Necondiționat. Era incredibil ce se întîmpla pe scenă la repetiții. Ce lumi, ce universuri se clădeau, se dărîmau, se înălțau. Iarăși și iarăși. Ca într-un basm fără sfîrșit. Performanța se instala ușor, în fiecare gest, într-o întoarcere, într-o privire. Niciodată, dar niciodată nu am aflat ce le
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
Peste tot hîrtii, emoții, disperări. Toată noaptea, Virgil Flonda ne-a spus bancuri cu Ceaușescu, ne-a povestit turneele lor prin țară, bîlbele lor, cum a făcut el teatru la Petroșani, după repartiție, împreună cu cîțiva colegi, zeci de povești de la repetiții, de la filmări, poveștile de la restaurantul hotelului unde tocmai munceam, Împăratul Romanilor, a jucat, în transă, fragmente din rolurile lui de la Vișa, pe care le adoram. Spunea mereu că ar putea să joace și acceleratul 442, București-Constanța, dacă Vișa i-ar
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
Liviu Dănceanu Ne-am (re)văzut preț de nici două ceasuri. Mereu pe fugă, încărcat de cursuri și seminarii, de repetiții și rendez-vous-uri, Costin Miereanu știe că nu trebuie să atingă struna înainte ca aceasta să fie bine întinsă. Mai știe și că buna ascultare înseamnă să lași interlocutorul să termine ceea ce vrea să spună, să nu se năpustească în a
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
a fost valabil pentru toți la un moment dat (serialismul, de pildă) are acum toate șansele să fie fals. De aici strașnicele ciocniri între da și nu. Și tot de aici contradicțiile care se manifestă ca o specie aparte de repetiție a mai multor fenomene, în esența asemănătoare, pregătite a se distruge în virtutea similitudinii lor. în relativ, Damien Charron nu agreează contradicția, evitând pe cât posibil accidentele inseparabile de maladia ce poartă peceta erorii. De aceea antagonismul pentru el reprezintă o vvană
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și repetabile, sau concepția lui Aristotel, Augustin, Hegel sau Heidegger despre timp etc.-, cînd așadar își alege o problemă anume, Dragomir începe
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
al doilea război mondial. Pentru a testa cu subtilitate reacția spectatorilor și, în funcție de feed-back, a-și redimensiona, dacă era cazul, anumite accente, Robert Wilson a experimentat, în Cetatea Băniei, nu una ori două, ci nu mai puțin de cinci avanpremiere (repetiții generale cu public), programate în serile zilelor de 27 iunie - 1 iulie 2014. Premieră din 2 iulie a fost urmată de încă două reprezentații, pe 3 și 4, după care colectivul Naționalului din Craiova le va relua la începutul lunii
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
perfecțiunea terestră îndeobște acceptată. Văzând în automatisme, în repetitivitate chintesența teatrului ionescian, autorul montării scenice selectează o avalanșă de replici scurte, reluate - în spectacol - parcă la infinit, speculând astfel însăși o practică a lui Eugen Ionescu, cultivata în Rinocerii prin repetiții de genul: “Ca să vezi! (...) Ca să vezi! (...) Ca să vezi!” (de șapte ori), “Un rinocer! Un rinocer și gata. Un rinocer alergând singur prin oraș...”, “Oh! Un rinocer!” (n.n. totalizând numărul cel mai mare de repetiții, nouă, într-o secvență care nu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Eugen Ionescu, cultivata în Rinocerii prin repetiții de genul: “Ca să vezi! (...) Ca să vezi! (...) Ca să vezi!” (de șapte ori), “Un rinocer! Un rinocer și gata. Un rinocer alergând singur prin oraș...”, “Oh! Un rinocer!” (n.n. totalizând numărul cel mai mare de repetiții, nouă, într-o secvență care nu depășește 30 de cuvinte), “Biată pisicuța!” (de patru ori), “Numai propagandă (...) Care propagandă? (...) Nicio propagandă (...) Auzi dumneata: propagandă! Propagandă pentru ce?”, “După dumneata” (repetat tot de nouă ori, în scenă evacuării din finalul primului
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
unei țări străbune, cu nechezat de cai în noapte, mistere-ntrezărite pe jumătate. În alb se transmută memoria solului vechi, se deșartă de sunet, devine lăuntru pur, sfidând auzul. El, omul-muzică, este-acum muzica fără sunet. În viitor, instrumentiști aruncă partitura, la repetiția pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul țării-i filosofic, te poate-ndruma spre șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub pânza incoloră, desăvârșești
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Doina Uricariu Repetiție Baraca s-a golit de deținuți, Trupurile lor nu mai bântuie carcera și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
prinde sufletul morților din zbor le suge moleculele și ți le suflă în încheieturi ca pe niște forme rotunde de ceață în cautare de vehicule spre a le purta etern transparența VIII Trecerea noastră pe aici nu e decât o repetiție pentru Marea Călătorie în care amândoi vom zbura pe spate cu ochii măriți de cât a fost să învățăm prea târziu și mâinile împreunate ca și cum ne-am fi trăit viața în altă parte și am fi venit aici doar să
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
schimb, îmi aduc aminte o scară lungă, pe care trebuia să urci până la capăt și la fiecare palier peisajul se schimba ca într-un film neorealist italian, pentru că treceam printre scaune dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții pentru Cântarea României, era foarte frig iarna și o caldură umbroasă cum este în clădirile vechi vara, fetele și băieții pe care îi întâlneam în timp ce urcam purtau blugi aduși de vaporeni și tricouri chinezești care se vindeau în cămine. Din
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Tudorel Urian Mulțumesc lui dumnezeu (sic!) pentru trei lucruri: că sînt o româncă nenorocită pentru că, de aici, de la marginea Europei (in)diferența și repetiția mea au forță, că sînt bolnavă și nu sănătoasă pentru că numai astfel am reușit să cunosc sentimentul integrității mele corporale și că aparțin sexului slab și nu puternic pentru a putea să fiu motivată să lupt”, scrie Angela Marinescu la
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
și Leonid Dimov, și commentarius perpetuus, cuprinzând poeme în dialog cu Rodica Braga), dar nu și-a permis luxul nici unui bilanț, așa cum și l-au îngăduit alți poeți, cu asupra de măsură, devenită lipsă de măsură, cu exagerări supărătoare prin repetiția bilanțurilor la intervale mici. O criză de creație pare să fi intervenit în evoluția lui Mircea Ivănescu după 1989, din moment ce în acest interval de cincisprezece ani nu a publicat decât două volume proprii, unul de poeme scrise direct în engleză
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
În general; În această perioadă lui trebuia să i se joace piesă de teatru „Lais” la Teatrul Național câștigând, astfel, niște bani. Sunt chiar știri de presă: „Piesă În versuri a lui Eminescu, prezentată Teatrului Național, se va pune În repetiție peste 2-3 zile. D. C. Nottara va ține rolul de prim amorez din piesă, iar rolul Laisei se va Încredință unei debutante” (Universul, 2 februarie 1889). Directorul Teatrului Național era, Încă, I. L. Caragiale, care va pleca În curând din țară
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
parlamentare vor fi alcătuite în funcție de scorul obținut la locale. Mai buni agenți alectorali ai PSD-ului rar s-au putut vedea! Încrâncenarea lui Năstase și grija acordată alegerilor „mici” nu pare să-i pună pe gînduri pe Stolo și Băsescu. Repetiția de anul trecut, când PSD-ul a curățat absolut totul la alegerile locale parțiale, n-a reprezentat nimic pentru orbii din D.A., însă a fortitificat extraordinar imaginea PSD. Parcă e un blestem, parcă indivizii ăștia care-au confiscat ideea de
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
conotativă. El presupunea dreptul și pînă la urmă datoria poetului de a recurge la cîteva, puține, epitete și metafore de 20 de wați - totdeauna funcționale, de recuzită clasică sau de factură folclorică, la alegorii și la simboluri lesne identificabile, la repetiții și refrene întăritoare, la o versificare cuminte sau zglobie ușor de deprins și de frazat. În genere la forme recognoscibile, neșocante și complezente” (p. 25). Dacă în privința target-ului poeziei proletcultiste și a modalităților eficiente de persuasiune lucrurile sînt oarecum previzibile
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
plan un extraordinar potențial vocal și actoricesc. Pe aceleași coordonate ale interpretării, conducerea muzicală a spectacolului a beneficiat de un lider al tinerei generații de dirijori români: Tiberiu Soare a reușit performanțe într-un timp scurt, în poate prea puține repetiții cu formația instrumentală. Din fericire, toți membrii Ansamblului Profil - instrumentiști remarcabili - s-au pliat rapid intențiilor dirijorale, transmise cu eficiență, cu mintea limpede și sintetică și gesturile precise ale lui Tiberiu Soare. Cunoscând impecabil cele două partituri, el a știut
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
a discursului televizat. Prevăd c-o să fii obligat să apari pe micul ecran în calitate de rege al Franței. - Și ce-or să facă? - Să zicem că președintele trebuie să țină o cuvîntare. Nimic nu e lăsat la voia întîmplării. Face o repetiție cu un expert în discursuri publice, în pronunție și în controlul emoțiilor; e antrenat de un om care și-a demonstrat valoarea cu vîrf și îndesat. - Ca Marilyn Monroe... - Mă rog, pe-acolo. Dar asta nu e tot. Pe urmă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
asta nu e tot. Pe urmă intră pe mîinile celor de la Westmore Brothers, cei mai buni din breaslă. Și nu se limitează la vorbit. Nici pe departe. Are un regizor și o scenă pregătită special pentru el. Se fac noi repetiții și se ajunge la un vîrf de formă impresionant. Dacă omul n-ar face decît să vorbească, ar putea să fie sincer, dar să nu sune sincer, iar ăsta e un lucru foarte important, fiindcă vorbitorul nu și-a scris
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
sune sincer, iar ăsta e un lucru foarte important, fiindcă vorbitorul nu și-a scris singur discursul - i l-a redactat agenția. Uneori președintele e prins cu atîtea, încît n-are timp nici măcar să citească discursul înainte de-a începe repetițiile. Mă întreb... - Ce? - Ai cîine? - Marie are o pisică. - Bun, nu contează. Poate că-n Franța nu-i atît de important. - Crezi c-ar vrea să se ocupe una dintre agențiile astea de mine, unchiule Charlie? întrebă Pépin nerăbdător. Ar
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
după fr. paratonnerre -, iar în franceză provine din italiană (din compuse cu verbul parare - „a para”). Para- familiar, fără corespondent în limbile care nu au suferit o influență neogrecească directă, e un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiție, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului față de ceea ce consideră a fi un exces. L-a descris Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), cu multe exemple de limbă vorbită (colocvială), de tipul: „mișună ministerele de directori și paradirectori”. Noi exemple erau
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
care îl degajă, care nu au chipurile hăituite de foame și de griji, și nici mîncate de uzura provincială. Neiertătoare. Dacă ați vedea, iubiți colegi de breaslă, ce cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă NORMAL| există, n-ați ezita să-i vizitați imediat și să vedeți unul sau mai multe din spectacolele de la “Tony Bulandra”! De la momentul Pescărușul al Cătălinei Buzoianu, me-mo-ra-bil, de la Teatrul Mic, mărturisesc că n-am întîlnit o asemenea
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]