81 matches
-
sine o unitate prin întrunirea arsei și tezei în vocala lungă. Această origine nu mai e observabilă în pronunția vocalei {EminescuOpXIV 292} lungi, însă ea nu se poate esplica decât numai din duplicarea proporțiunei de timp a vocalelor curate. În repetițiunea aceasta se prezintă împreunarea de arse și teze a două vocale egale la greci, văzut [ă], după cum se știe, în semn simbolic (caracter -). Cât de puțin cunoaște limba germană pentru sine o ținoare sunetală materială, ci face acest coprins să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doar știi... nu spui ține... persoană însemnată... da’ becher. Vine de trimite scrisoare. Amenințare. Către bătrânul meu, către pápá, tatăl Zoițicăi. Că-i damă bună, Zoițica, damă bună. Adică, era. Doctorul dădu lehamite din mâini, să accepte, să nu accepte. Repetițiune, deci nu consultațiune, da, așa voia Tolea, maimuțoiul, asta voia, distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit". De asemenea, art. 1092 din vechiul Cod civil, după ce în al. 1 precizează că: "Orice plată presupune o datorie: ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii", în al. 2 adaugă că: Repetițiunea nu este admisă în privința obligațiilor naturale, care au fost achitate de bună voie". În noul Cod civil obligația naturală își are sediul reglementării în art. 2506 al. 3 care prevede că "cel care a
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
că termenul prescripției era împlinit". De asemenea, art. 1092 din vechiul Cod civil, după ce în al. 1 precizează că: "Orice plată presupune o datorie: ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii", în al. 2 adaugă că: Repetițiunea nu este admisă în privința obligațiilor naturale, care au fost achitate de bună voie". În noul Cod civil obligația naturală își are sediul reglementării în art. 2506 al. 3 care prevede că "cel care a executat de bună voie obligația după ce
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de sancțiune juridică). Dar, dacă o asemenea obligație face obiectul unei plăți voluntare, restituirea sumei plătite de bună voie nu este admisibilă așa cum rezultă din interpretarea art. 1092 din Codul civil de la 1864550. Alineatul 2 al acestui articol prevede că: Repetițiunea nu este admisă în privința obligațiilor naturale, care au fost achitate de bună voie". În fața acestei situații, legiuitorul s-a văzut nevoit să intervină pentru a imprima un punct de vedere unitar literaturii și practicii din acest domeniu, care să corespundă
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua voință". 550 Art. 1092 din vechiul Cod civil prevedea că: "orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii". 551 Gh. Beleiu, Prescripția extinctivă, în Drept civil. Partea generală, București, 1992, p. 197. 552 Cu privire la sensurile ce se acordă noțiunilor de drept subiectiv și de drept material la acțiune, a se vedea A. Hilsenrad, I. Stoenescu, Procesul civil în
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]