5,064 matches
-
trece lebăda pe baltă și-aș mai dori o țară de moment să nu mă-ntorci pe pagina cealaltă eu te ador avid ca un biped și când o fi s-arunci eternul doliu la blândul tău balcon să mă reped și-n brațul tău să mă prefac În troliu nu-mi trebuie ghitara-rosinantă eu sparg cu mușchiul șapte mori de vânt iar tu ca o poetă elegantă să-mi cânți iubirea Într-un vag cuvânt iubite-te-aș ca magmele
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
unul În spatele altuia și, În genunchi, târâși, am urcat scările reci. În fața mea, Începuseră să facă pe ei. Se vedeau deja dâre de urină. Puțea după fiecare, Însă ne târam mai departe. Am ajuns iarăși În salon și m-am repezit la WC. Acolo, mizerie cruntă și Întuneric beznă. Puțea Îngrozitor! Chinuită de Împrejurări, mi-am dat totuși drumul. La ieșire, am șters Încălțările, un fel de ghetuțe lăbărțate, pentru a nu mirosi cumva. Am avut noroc. Nu urcaseră toți copiii
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
În stânga și În dreapta, mărgelele sfințite de la mână. În cele din urmă, voiam să-mi dau drumul pe mine. Au intrat Însă În Încăpere femeile ce trebuiau să ne schimbe hăinuțele și să șteargă, cât de cât, scările murdare. M-am repezit la una din ele. “Fac pipi!“ abia am apucat zice, În timp ce am simțit că mă Învăluie un soi de friguri, din vârful picioarelor până În creștetul capului. Femeia m-a dus la WC, apoi m-a schimbat. “Mă fată, mă, pe
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
noi, iar a băut din sticlă, apoi ne-a dat câteva minute pauză. Acest lucru Însemna că puteam să ne mișcăm și să privim pe ferestrele ce dădeau fie spre curtea clădirii, fie spre una dintre străzile orașului. M-am repezit către acestea. Speram să-l văd pe Iba. Dezamăgire! Totul, un fel de viermuială! Parcă eram deasupra unui furnicar! Într-un anume fel, pentru o clipă, m-am speriat. Vedeam prima dată lumea de dincolo de a mea. Nimeni nu Își
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
o lumânare În mână el, bărbatul și stăpânul casei. Oare mă va primi?" se Întrebă câinele retrăgându-se puțin de pe preșul din fața ușii. ―Veniți să vedeți, zise Georgescu deschizând ușa larg către cei dinlăuntru. ―Hamilcar, Hamilcar al nostru, spuse băiatul repezindu-se să-i cuprindă capul În brațe. Câinele Îi sări la piept bucuros. Intră În casa luminată doar de lumânarea aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele turnat Într-un castron emailat. Mâncă cu grijă și cu teama de a nu
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Într-un fel de coroane cu fire lungi, tremurând În licărirea lor, răspândind lumină. Apoi flacăra lumânării se rigidiză și se mări nefiresc de mult. Bărbatul o scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest când bărbatul i-
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest când bărbatul i-o luă din mână. Dar parcă nu i-ar fi luat-o. Din palma ei continua să se reverse lumină. Câinele se repezi la ciudații vizitatori mârâind. Hamilcar ! striga Georgescu vrând să-l oprească. Dar era prea târziu. Un fascicol luminos țâșni dintr-una din razele coroanei, spre țeasta câinelui dezlănțuit. Un schelălăit și trupul Îi căzu inert pe pardoseala holului, alăturea de
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
holului, alăturea de covorul lung ce traversa spațiul Încă de la intrare. Un firicel de sânge i se prelingea ușor, sub privirile bărbatului Încremenit la rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a celor Întâmplate, se repezi la rându-i spre necunoscuți. Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
trepte de coborât, ușa celor de la parter se deschise. Învăluite Într-o lumină nedefinită, trei siluete Înfășurate În mantii argintii, ieșeau plutind fără a păși, fără nici un zgomot, spre ieșirea din bloc. Domnul Georgescu Îi privi uluit după care se repezi sărind peste cele câteva trepte, cu satârul ridicat, asupra a ceea ce Însemna cap, al celui din urmă ciudat vizitator. Lovi cu sete. Sfera de pe umerii celui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de cei ce urmează calea cea strâmtă și îngustă a lui Hristos și le cauzează multe răni pe care nu le pot primi însă cu nepăsare. Căci „nici atunci când șarpele ar fi într-una înțepat, și s-ar înfuria și repezi împotriva celui ce-l înțeapă, încă nu ar trebui a ne mira. Căci și diavolul se repede împotriva tuturor mai grozav decât orice șarpe, și întocmai ca o scorpie scoțându-și acul, se ridică în sus. Dar nu aceasta să
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pe care nu le pot primi însă cu nepăsare. Căci „nici atunci când șarpele ar fi într-una înțepat, și s-ar înfuria și repezi împotriva celui ce-l înțeapă, încă nu ar trebui a ne mira. Căci și diavolul se repede împotriva tuturor mai grozav decât orice șarpe, și întocmai ca o scorpie scoțându-și acul, se ridică în sus. Dar nu aceasta să vă înfricoșeze pe voi, fiindcă pe cel ce se întoarce de la război în urma biruinței, firește că-l
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
p. 174. footnote>. Referindu-se la ofensiva dracilor împotriva nevoitorilor, același autor duhovnicesc, iubitor de frumusețe netrecătoare și însetat de viața veșnică și de dobândirea ei, menționează că „dracii sunt ca vânătorii, aleargă acolo unde văd că este vânat. Se reped unde văd partea slabă a sufletului și nu se depărtează, nici nu fug până nu ne aruncă în groapă ... multe sunt meșteșugirile și cursele, și mare este silința lor! Nu se odihnesc până ce nu ne prind pe noi cu o
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
încetare, începând cu Torino (concert), Bologna (concert), Napoli (3 Tristan și 2 Haensel und Gretel), Scala (4 Samson), Palermo 3 concerte: ciclul Beethoven și anume Simfonia a 8ta și de două ori a „Noua”, Roma (mare concert) apoi m’am repezit o săptămână la Paris, apoi la Scala (5 „Cosi” și două concerte cu „orchestra de cameră” din Milano), Trieste (concert) și recent un concert la Genova unde publicul a fost foarte entuziast, a trebuit să repet bucata de la sfârșit (Tristan
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
am reușit să complectez materialul de orchestră și nici nu știu când voi avea timp. Mai ales, că efectiv, nu am decât 20 zile de repaus în Iulie, de care vreau să mă folosesc, dacă obțin viza americană, să mă reped pentru o săptămână la München. O întâmplare care putea să aibă urmări tragice a fost acum două săptămâni: un accident de automobil! Avocatul orchestrei Scala ne-a invitat să petrecem o zi la Como. La treizeci de kilometri afară de Milano
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
tu! Stau cu palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu plouă, cum pe cer niște nori s-au luat la trânte, Duh Sfânt gata să cuvânte... Porumbei
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
unei mașini negre cu girofar escaladând un mic munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate fețe și mâini întinse ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi păsări halucinate ți se reped peste umeri cu ciocul întredeschis stoluri întregi prăbușindu-se către o mare fericire bituminoasă în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul omul zilei a făcut omul zilei a dres fiecare vorbește asudat grăbit și cu fața roasă de furie
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea dangăt de clopot. Am luat în mână telefonul Să-ntreb vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de castanii Ce pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
un cuvânt imposibil de asortat, credeam, cu pistruii ei. Mai avusese și altele, chiar din primele clipe când îi făcusem loc lângă mine. La Ciulnița coborâse grăsana cu papornițe lângă care mă proptisem încă de la urcarea în tren. M-am repezit să-i iau locul. Nu aveam chef să-l cedez altuia. Era îmbulzeală și până la T. aveam de mers toată noaptea. Nu-mi ardea să stau în picioare. Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-am repezit direct în baie să-l ușurez. Scrâșnea din dinți. "Sfigmosul! Mi-ai înnebunit sfigmosul!" Pulsul, într-adevăr, mi-o luase razna. Din clipă în clipă așteptam să leșin. Mi-era ciudă că pierdeam trenul. Mi-era ciudă că mă întorsesem
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mai acut-dureros parcă, primejdiile. Și-mi pare, uneori, cînd mă trezesc brusc, treaz fiind, la o viață în care lumina, numai lumina acestor zile de toamnă are cu adevărat importanță, îmi pare, zic, atît de rău de lepădarea clipei celei repezi pentru niște lucruri ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele de antilopă neagră
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
ea nu trebuie să fie artistică, ci științifică, să „stăpînească arta pe căile inteligenței”. „Scopul acestei lucrări nu este contemplația, ci cunoașterea”. Ideile cheie sînt „exactitatea”, „noțiunile clare, înlănțuite într-o ordine sistematică” - opuse „reflecției impresioniste”, „improvizației descusute”, „marilor zboruri repezite în zenitul impreciziunii”. Scriind Estetica, Vianu a considerat în mod firesc, fără nici o problematizare, că tratatul cuprinde un sistem de estetică, și așa au gîndit și recenzenții (de exemplu, Petru Comarnescu își intitula cronica Sistemul de estetică al prof. Tudor
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
să-mi iei tronul, asta vrei. Vă știu eu pe-ăștia cu setul de valori. Îi dați înainte cu principiile până puneți mâna pe putere. Ei bine, nu, tăiați-i capul înainte să mi-l taie el mie!” Slujitorii se repeziră ca uliii și-l târâră pe Arthur spre butuc. “Mor pentru Anglia!” a strigat Arthur. “Stați!” a strigat cineva. S-a făcut tăcere. Regele s-a întors, încruntat, spre stânga lui. Se ridicase în picioare regina. Cu privirea țintă la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
dorești, a oftat din nou, descurajata. Apoi, uitîndu-se la ceas, a sărit de pe scaun. - Ai văzut cît e ceasul! Va trebui să mă grăbesc, dacă vreau s-o prind pe Vasilica în clipa cînd iese din fabrica. Și s-a repezit la ușă, imbracindu-si pardesiul din mers. - La revedere, Țină, asteapta-ma! - La revedere, Alină! După plecarea ei, m-am cufundat în singurul fotoliu din cameră, simtindu-ma deodată epuizata. Aveam mintea goală, iar viața mi se scursese din trup. Am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
mișcare nu a durat mai mult de cîteva minute. Mi se uscase gură și m-am trezit scăldata într-o sudoare rece la gîndul că oamenii de pe strada nu bănuiau nimic. Vreun nefericit fusese, probabil, denunțat, iar Securitatea se și repezise să-l înhațe. Acum, fiecare casă de pe strada va fi percheziționata și, cu puțin noroc, oamenii Securității vor prinde în plasă nu numai suspectul pe care-l căutau, ci și cîteva victime suplimentare. Imaginea lui Andrei mă obseda. Ar fi
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
s-au auzit bătăi puternice la ușă din față, voci grosolane care zbierau să li se deschidă. - Da-le drumul! am implorat-o, sau vor sparge ușa. Nu te ocupă de mine, sar pe fereastră din spate. Și m-am repezit afară din bucătărie. Ajunsă brusc în întunericul din camera alăturată, am bîjbîit în jur, pînă cînd am putut pipai țesătura groasă a draperiei. Dind-o infim de puțin la o parte, am strecurat o privire scrutătoare în noapte, dar n-am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]