5,377 matches
-
amiezile, îmi mai petreceam timpul liber pe la primărie, funcționarii plecau care încotro, omul de serviciu așijderea și uite cum o primărie întreagă ajungea să rămână pe mâna unui copil ca mine. Cea mai mare plăcere a mea, era să mă reped când suna telefonul cu manivelă și la alo, cine este acolo, eu răspundeam îngroșându-mi glasul și umflându-mi pieptul: omul de sirvici. Mă țâcă, tu știi să iei o notă telefonică? Nu știu bre nene, sună mai târziu. Dacă
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
el, îi știa și locul, la balconul central, pe diagonala locului pe care îl rezervase el, iar acum, faptul că i-o luase înainte îl înfurie de-a binelea. - Hei, e pentru mine? - Slavă Domnului, îi întinse floarea în timp ce se repezi pe scări spre intrare. În grabă, nici măcar nu-i aruncă o privire însoțitoarei până în momentul în care își preluară locurile. O, frate! Cu ce era îmbrăcată? O rochie lungă, vaporoasă, garnisită pe piept cu două șiruri de paiete care sclipeau
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1422643850.html [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
să izbucnească în râs. Și POC! Talgerele se loviră asurzitor, iar Mara sări din scaun ca împinsă de un arc, scoțând un țipăt scurt. Alexandru nu se mai putu abține, se ridică brusc în picioare, își ceru scuze și se repezi către ieșire, printre spectatori, cu ochii în lacrimi de hohotul reținut cu greu. O zări și pe Denisa făcându-și loc spre ieșire cu obrajii înroșiți de râs. Se întâlniră în fața ușii capitonate și, privindu-se, dădură frâu liber unui
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1422643850.html [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
este, un coșmar, dar când s-a mai liniștit, cu lumina aprinsă, și-a dat seama că a retrăit clipele petrecute în magazia de la C.A.P. Viorel apăruse din spatele său și cu ochii injectați de furie, ca un disperat, se repezise asupra ei și, oricât a țipat ea și l-a implorat să o lase în pace, el nu a auzit. Trăgea să-i rupă hainele de pe ea, o săruta pe obraz și se lupta să-i prindă gura, dar cum
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404206904.html [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
ușa șopronului ... Începe să strige, mai întâi aproape în gând, apoi din toată inima: - Tată! Tată!...Tatăăă!... Vocea băiatului era gâtuită. Îi săgetă prin minte un nume. Ba mai mult decât un nume ... ”Banda lui Zanet!...”, șopti el ... Și se repezi în șopron. Tată-său era la pământ, într-o baltă de sânge. Baiatului i se înmoaie genunchii, dar bărbatul care mijea în el îi dădu putere să se stăpânească. Îngenunchează lângă trupul rostogolit, aproape dezbrăcat, ca după o încăierare aprigă
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cum_a_murit_nica_ionascu_amintiri_mo_gheorghe_parlea_1334142241.html [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
vitalității tinere și conștiente de propria-i putere:” ...câte dorințe se simplifică-n darul/ Atâtor livezi/ Sunt tânără, ce tânără încă/ ies din noapte-n picioare/ Știu să mă apăr/ Cețuri intruse iau foc/ De la cămașa bogată/ Ploile verii sunt repezi și calde/ Stol grăbit să mă poarte”. Dar iată atmosfera de miracol ce proteja (încă) vârsta, dispare, lăsând în locul ei un fel de vacuum dezolat. Poeta își dă seama de noul sau statut existențial, degradat și îl notează cu un
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
Adică bun de tot. Dar, dacă și în blocurile astea oamenii sunt...Nu...nu! Trebuie să fie mai buni. Ia să vedem! Și se duse la primul bloc cu holul luminat și o ușă mare, frumoasă, cu geamuri termopan. Se repezi să deschidă frumoasa ușă, dar termopanele ei se dovediră impasibile la elanul său și generoasa dorință de a-i colinda pe gospodarii cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se deschidea dacă nu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
celor cincisprezece ani de existență. Poate de aceea mi se pare atât de fraged ca o iarbă proaspătă din buza unui izvor cristalin. Tudor Cicu se poate mândri cu acest gen de creație literară care îi dă dreptul să se repeadă ca un hultan asupra textelor trimise de diverși scriitori spre a fi recenzate. De aceea cred că pentru a fi un critic demn de respect trebuie să eviți să se spună despre tine așa cum se spune despre Nicolae Manolescu că
SMOCHINELE ADOLESCENŢEI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1479199169.html [Corola-blog/BlogPost/362730_a_364059]
-
învârtea...tot pe unde lucra Liza era. Fata asta se îmbrăca în părul ei. La un moment dat îi trecu prin minte spaima că și-ar putea prinde vreo buclă rebelă, la mașină. “Cu cine ai făcut protecția muncii?” se repezi la ea. Așa a început tot. Mai din glumă, mai din serios, se învârti o săptămână prin secția ei. Era deja ridicol. Sâmbătă seara, când ieși din tură, o așteptă la poarta fabricii, cu Dacia lui cea nouă. “Liza, te
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/La_o_cafea_nemteasca_corina_lucia_costea_1327247375.html [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423658456.html [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
Literatura > Naratiune > INGERI CAPTIVI P5 Autor: Florin Ciprian Ispas Publicat în: Ediția nr. 647 din 08 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului OFENSIVA SOVIETICA Când rușii rup frontul la italieni nimic nu mai poate fi oprit.Mii de trupuri care se reped spre moarte întăriți cu alcool și cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ingeri_captivi_p5_florin_ciprian_ispas_1349714318.html [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
în hanus . Unul câte unul, îi trăgeam bucuros în barcă și îi aruncam separat în alt minciog. Uneori găseam câte doi sau trei pești într-o voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir, l-am înțepat și pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat. Atunci și alți pescăruși se repezeau și începeau cursa contra cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
ca să-și termine sejurul pentru ca noi să parcăm bărcile la locul lor! Un grup de turiste cu sânii goi, făcând un topless dezgustător pentru vârsta lor trecută de a doua jumătate și cu o fermitate îndoielnică a dotărilor, s-au repezit la bărci cu mâinile prin minciog, admirând peștii, sau punând peștele mai mare în pungile lor deja pregătite. Parcă era la piața de legume, iar ele se agitau să aleagă morcovii mai mari și mai frumoși. Incepuse să se extindă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau să-l fierb. Era întotdeauna o delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
Văzând că fata întârzie, pe chipurile lor apăruse îngrijorarea apăsătoare. Își ziceau să plece spre cetate, s-o caute pe Haldita, când în fine, auziră glas de oameni și mișcare pe cărările cuprinse de întuneric ce coborau dinspre cetate, se repeziră într-acolo, și o găsiră pe Haldita ajutându-i pe cei doi străini să meargă pe potecile întunecoase, necunoscute, spre satul din vale. Prinsese bine faptul că cei din casa Halditei au ieșit în întâmpinare, căci ajutorul lor pentru cei
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1429594889.html [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
și în dorința unui somn recuperator, după atâtea emoții. Și-ar fi îndeplinit dorința dacă n-ar fi izbucnit zbârnăitul ceasului deșteptător, așezat pe jos, înadins aproape de pat. Ceasul le vestea că e ora sculării, că e târziu. S-au repezit la baie și înghesuiți sub același duș, au lăsat apa caldă să curgă peste ei, abandonați în răsfăț. Apă caldă, minune de mult uitată! De atâta fericire, și-au apropiat buzele țuguiate, și au rămas îmbrățișați într-un sărut prelungit
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1428303143.html [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
fi în stare să facă rău niciunei vietăți. Dar se înșelă. Din văzduh își roti capul, ca apoi, ca o săgeată, să pornească spre pământ. „Și-a ochit prada”, gândi voievodul: „și atunci când ghici că vietatea nu-l observă, se repezi să o ucidă”. - Vornice, domnia mea dacă-ntr-o zi sultanului nu îi va fi pe plac ști la ce m-aș putea aștepta?! - Eu nu m-aș gândi la așa ceva, Mărite Doamne. Măria-ta cunoaște ce are de făcut
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
apoi, nu se culca decât după ce i se cânta ori i se vorbea mult timp cu voce domoală și mângâietoare, după ce era dezmierdat și pupat. La treaba asta se pricepeau bine de tot bunicii, mai ales că Ioana îl mai repezea pe copil, că era și ea obosită de câte făcea zilnic, ori chiar plictisită de toanele permanente ale celui mic. Și uite așa, pe măsură ce treceau anii, Gabriel se simțea tot mai neîndreptățit de părinți și bunici. Nu că dragostea lor
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
mintea mea îndemnul acesta. Altădată m-am trezit că-mi pusesem singur funia de gât și o agățasem de mânerul ferestrei. Apoi a intrat în cameră un băiat tânăr, îmbrăcat în negru, cu o furcă în mână pe care o repezea cu toată puterea spre mine. M-am dat înapoi până când s-a întins funia și atunci dacă am văzut că nu mai am scăpare, am urlat din toată puterea mea: - Nuuuu! Și parcă m-am trezit dintr-un coșmar, tânărul
VALER DEMONIZATUL de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Valer_demonizatul_ion_untaru_1331038653.html [Corola-blog/BlogPost/348394_a_349723]
-
delicate, iar acum bătătorite și uscate. Nu era o ființă rea, dar viață o făcuse severă și aproape că nu mai credea nici în fiica ei. - Iartă-mă, mamă, dar mă gândeam... - Iar visezi la cai verzi pe pereți!? o repezi Aurica. Cu toate că o cunoștea bine pe mama ei și reproșurile ei aspre nu o mai afectau în acel moment simți că i se rupe ceva în interiorul ei " Niciodată nu voi putea găsi în propria mea mamă un sprijin." își spuse
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
beau? s-a arătat ea mirată, încercând să mai spună ceva. - O înghițitură... ca să nu răcești după apa aia rece... Bine, stai să trag eu una, a hotărât Mișu după ce a observat gestul ei hotărât de refuz și s-a repezit la sticla de la capul patului, neslăbind-o pe ea din ochi. Violeta îl urmărea cu privirea și se amăgea din nou. „Nu-mi face rău domnișoru’. Îmi vorbește frumos... Am auzit eu că băieții bat fetele. El nu e așa
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_4_marian_malciu_1326477541.html [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
Toate Articolele Autorului stare de fals aceasta este greutatea piciorului pus ostentativ pe brațul unui fluviu surplus de identitate acesta este desenul irisului zvârlit simultan unui păienjeniș de lucruri aflate în echilibru precar iluzie a corpului că atinge aceasta se repede a fi conștiința pusă să își strige singurătatea în conul unei singure lumini să fie ochiul mai puțin decât lumină mișcarea să se definească mai puțin decat întindere se întreabă un individ pipăindu-și trupul să fiu eu doar atât
NICI LUCRU NU SUNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/Nici_lucru_nu_sunt_george_adrian_popescu_1359886889.html [Corola-blog/BlogPost/341377_a_342706]