1,325 matches
-
în locul său intrând Gattuso, pentru a întări defensiva. Situația se schimbă radical, după ce doi jucători americani (Mastroeni, Pope) sunt eliminați imediat după pauză, iar antrenorul Bruce Arena trebuie să fortifice apărarea. Partida are un ritm susținut, fazele succedându-se cu repeziciune la ambele porți, iar efortul jucătorilor este fantastic. Atacanții italieni sunt surprinși de 9 ori în offsaid, iar Del Piero, introdus după pauză, ratează cea mai mare ocazie de desprindere (apără bravul Kelley), scorul rămânând egal până la final, spre satisfacția
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
și golul egalizator. Riquelme a executat un corner, mingea a ajuns în careu la Crespo, care a tri- mis-o în plasă și cu concursul lui Borgetti. Ritmul meciului a continuat să fie unul alert, iar ocaziile s-au succedat cu repeziciune la cele două porți. După prima jumătate de oră jocul s-a mai liniștit, fiecare dintre cele două echipe încercând să speculeze eventuale erori ale adversarului. În minutul 37, goalkeeper-ul argentinian Abbondanzieri a reținut în trei timpi un șut al
Agenda2006-26-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285096_a_286425]
-
prin extaz furios, prin sălbăticia simțurilor, prin uitarea lumii întregi, în afară de vîrtejul sîngelui?” Găsesc că neliniștea lui Shrulik o întîlnește pe cea a Marianei Alcoforado așa cum a citit-o astăzi Aureliu Manea pentru contemporanii noștri pentru care „gîndurile aleargă cu repeziciunea avioanelor militare”. Femeia- Călugăriță se urcă pe tron și își pune pune pe cap podoaba supremă, Coroana. „, dar Regină!” îi spune Regizorul, Actriței sale. Coroana lui Macbeth... Și o altă Împărăție. Cea fără de sfîrșit a iubirii, a neuitării. Aureliu Manea
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
că dă spre pădure. Mi-am aranjat o parte din lucruri, cu mișcări leneșe, apoi mi am turnat un pahar mare de apă dintr-o carafă de pe masă și m-am întins pe pat. Evenimentele ultimelor zile se succedaseră cu repeziciune, fără elaborare. Îi trimisesem un mail în care îi ziceam că o să vin, pur și simplu, că atâta tăcere a fost de-ajuns. Că am de scris, de lucru, și am nevoie de liniște și de îndepărtare. De o vreme
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
turcilor aici, a inaugurat pentru români “lungul și durerosul șir al luptelor pentru apărarea ființei statale, etnice și religioase”. În această situație transmiterea cât mai rapidă a știrilor devenise o necesitate vitală. În caz de primejdie, știrea era transmisă cu repeziciune, apelându-se la un sistem străvechi de comunicare prin semne de fum și foc. Aprinderea focurilor era un obicei vechi, atât în Țara Românească cât și în Moldova. Dintr-un document al lui Mircea cel Bătrân, rezultă că oastea țării
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
poștei, Nicolae Iorga arăta: “Când și când vede câte un călăraș domnesc care duce scrisori la Țarigrad, și curieri de-ai ambasadorilor, căci poșta ambasadorilor cu Turcia se făcea pe la noi. Între alții ... Curierii aceștia mergeau cu cea mai mare repeziciune, aducând știri însemnate, și lumea, când vedea că trece un asemenea călăraș, părăs’a drumul mare și se ascundea în păduri, se înfunda în șanțuri: pentru că obiceiul era să se schimbe calul obosit cu cel d’întâiu cal care se
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi, poate mîine... Zilele treceau cu repeziciune și, în loc să prindă puteri, femela se mișca din ce în ce mai anevoios. În plus, iarna era aproape. Își dădură seama, într-o zi, că degeaba s-ar îndrepta către munte. Lupoaica avea nevoie de confort și căldură, or nici una dintre acestea nu se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ușor pe vine. Se așază pe jos și se sprijină de barele de oțel. Nu sunt bine. Nu sunt bine deloc. Nu sunt bine deloc și vreau să te văd. Actorul s-a trezit de-a bine lea. Gândește cu repeziciune. Păi atunci, hai încoace. Vorbele i-au ieșit singure din gură. Sophia respiră adânc. Eu stau aproape de ea. Ca să o văd mai bine. Și ca să aud vocea actorului cel fotogenic. OK, recu nosc, te-am mințit, nu prea mă interesează
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
referitoare la o colecție de tablouri scoasă intempestiv la licitație și vândută pentru o sumă de-a dreptul astronomică -, iar cu asta se termină totul. * Lady Esmeralda avu parte de o înmormântare fastuoasă. Viața se scursese din ea cu o repeziciune care ar fi putut să dea naștere unor întrebări delicate din partea doctorilor pe care meseria îi transformă, de foarte multe ori, în curioși incurabili, însă Jack avusese grijă să “ungă ușile necesare, astfel încât acestea să nu scârțâie, la o adică
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din oraș și, sub privirile severe ale unor paznici înarmați până-n dinți, mută întreaga colecție de tablouri în subsolul unei clădiri impunătoare, acolo unde avea să stea până în ziua cea mare (așa cum titraseră ziarele). Toate tablourile fură vândute cu o repeziciune uimitoare, iar știrea făcu înconjurul orășelului. Firește, toată lumea s-a întrebat, ulterior, cum de nu a știut nimeni că Lady Esmeralda, cunoscută în primul rând pentru operele de caritate pe care le făcea, la interval regulate de timp, avea și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a nu deranja. Nu era nimeni în acea cameră mare, spațioasă, pe care el o numise amfiteatru. Erau multe fotolii, un pian mare cu coadă... Și-l aminti pe Mihai copil, aplecat asupra claviaturii, cu mâinile care-i alergau cu repeziciune pe clape și i se făcu dor de el, ajuns acum mare pianist recunoscut, cu concerte în toată lumea. Aici e sufletul lui! Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și, în lumina lunii care pătrundea printr-o ușă laterală, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Am văzut că nu ești în livadă, ușa era deschisă, lumina stinsă și am intrat să văd ce s-a întâmplat. Vezi ce s-a întâmplat! Ia două scânduri de la perete și împinge-le ușor spre mine. Carmen lucra cu repeziciune. Cu scândurile la îndemână, Petre se sprijini, se răsuci pe o parte, își trase un picior, apoi celălalt și se rostogoli întins pe podea. Unde nimerise? În budana cu țuică din beci a babei. Era vlăguit. Carmen începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și desena, prindea figuri cu o repeziciune extraordinară. Mihai o invită pe Beatrice la dans și atunci, cu toții, și-au îndreptat privirile către ei. Erau atât de frumoși amândoi, dansau cu atâta eleganță, gingășie, parcă nimeni și nimic din jurul lor nu mai conta. Se priveau ochi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în traducere românească la Editura VELLANT. entru o clipă, Aza a avut certitudinea că va muri. Încerca să nu fugă în linie dreaptă. Avea soarele în față și asta îi dădea un ușor avantaj, dar picioarele ei nu reacționau cu repeziciunea minții. Alerga în zigzag, chinuit, căutând cu privirea vreo moviliță, o dună, orice denivelare de teren care s-o ascundă. Înnebunită, s-a vârât în locul cel mai puțin indicat. Nervii o împiedicau să ia vreo decizie. Până să-și dea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
scris atât de cunoscuta Poveste a poveștilor, de ce nu ar fi credibil ca un alt scriitor popular, George Topârceanu, să se fi ilustrat în domeniul literaturii pornografice? Ipoteza nu e lipsită de ingeniozitate. Nenorocirea e însă că se răspândește cu repeziciune un fals, că numele unui clasic e amestecat, fără nici o justificare reală, într-o mizerabilă literatură pornografică. Dacă aș fi avut ezitări în legătură cu paternitatea acestui text aș fi apelat la Al. Săndulescu, autorul unei ediții de Opere Topârceanu și îngrijitorul
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
să facă prozeliți în Moldova și Muntenia, neologismele de origine franceză erau tot mai prezente în vocabularul cotidian, adesea în forme prea puțin adaptate la specificul limbii române. Aerul timpului era unul al marilor schimbări, momentul 1848 se apropia cu repeziciune, oamenii se repezeau cu entuziasm în calea noului, ruperile în planul civilizației se țineau lanț, între copii și părinți se căsca prăpastia unor lumi complet diferite. De aici și prima mirare majoră legată de scrisul lui Constantin Negruzzi. Teoria progresului
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
care se vedea cerul/ hăt tocmai departe/ la sute de metri distanță în jos" (pp. 54-55). Dispariția unor prieteni foarte apropiați, pictorul Constantin Piliuță și poetul Ioan Flora îi dă poetului sentimentul relativității vieții, al timpului care se scurge cu repeziciune răpindu-i pe cei din jur după legi numai de el știute. Versurile lui Nicolae Prelipceanu emană o tristețe resemnată în care prezentul s-a contopit cu trecutul, nostalgia este strivitoare, iar existența se consumă exclusiv în planul virtual: "părea
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
veacul trecut, criticii și teoreticienii au arătat - nu fără justificare - un interes aproape obsesional pentru canon, de la F. R. Leavis (în anii treizeci), pînă la Robert von Hallberg (în anii optzeci) sau John Guillory (în anii nouăzeci), ei schimbîndu-și totuși cu repeziciune atitudinile față de procesul selecției literare. Din rigiditatea absolută (canonul ferm, al minimei și ultraelitistei preluări istorice) s-a migrat către flexibilitate (canonul mobil, al multiplei selecții) și chiar către abolire (canonul absent, al refuzului simplei preluări). Fenomenalitatea canonică traversează, se
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
cu toporul în urma lui gata să-l altoiască sau cea care îl doboară în încercarea (reușită) de a se arunca pe fereastră. Ora pe care i-o pune la dispoziție entitatea malefică care are în proprietate camera se scurge cu repeziciune în vederea sinuciderii sale. Scriitorul, inventiv, alege altă stratagemă, aceea de a distruge chiar locul răului folosind pe post de cocktail Molotov sticla de whisky dăruită de către intendent. Este salvat la timp de o soție grijulie cu care se reconciliază astfel
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
fie invitat și la parastasul din casa necunoscutului, la care participă ca un adevărat membru al familiei. În spirit postmodern, întreaga narațiune este scrisă cu sufletul la gură. Gabriela Gavril are un tempo narativ foarte alert, planurile se schimbă cu repeziciune pe principiul feliilor de viață, visurile, amintirile și întâmplările se succed fără încetare fără a dăuna însă coeziunii narative. Confesiunea lui Ștefan Negru are și ea particularități stilistice clare (în primul rând verva verbală, abordarea ironică și autoironică, ochiul atent
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
altele, multe și neplăcute, ei bine, începea în mine un cîntec neîntrerupt, care îmi mișca pur și simplu degetele, mă îmbia să scriu, mai exact spus, să copiez cît pot de repede versurile ce se derulau în minte cu o repeziciune ce o depășea pe cea a creionului sau a pixului... D.P.: Poetul care se lasă scris de poezie... Vă descopăr un senzual candid și feroce, în același timp, domnule Brumaru, cu senzori ascuțiți la maximum, cu vibrații interioare acutizate, proaspete
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
dispăruse nimic!), nu numai nevasta, meseria de medic, cărțile... Cînd îmi ieșea ceva, mă strîmbam într-o oglindă îngustă" D.P.: Vorbeați adineauri de un cîntec neîntrerupt, care vă clocotea în cap și care se cerea, de fapt, doar transcris cu repeziciune, să nu se piardă. Mărturisiți că ați scris și pe treptele de la intrare. Puteați, așadar, scrie oriunde? Nu aveați, la Dolhasca, și un colțișor al dvs., mai ocrotit, mai confortabil, mai stabil? Aveți, constat, un adevărat dar al descripției exacte
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
diverse care își adună amintirile în caiete, jurnale zilnice. Sportivii și artiștii obișnuiesc să-și adune articolele din ziare pentru a le arăta mai târziu prietenilor sau să-și scrie propriile memorii. Într-o localitate evenimentele se pot succeda cu repeziciune, sau dacă acolo nu se întâmplă nimic, este o localitate anonimă. În timpuri de demult, învățătorul satului consemna întâmplările satului unde profesa. Desigur existau și alte persoane care voiau să afle lumea că s-a întâmplat ceva deosebit într-un
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
o bârfă împreună cu vecina sau prietena. Sărac Sărac cu duhul înseamnă minte puțină, nu sărăcie sufletească. Timpul În copilărie și adolescență trăim senzația că timpul se scurge lent ca mersul melcului. În perioada tinereții, inclusiv a maturității anii trec cu repeziciune și aproape fără să ne dăm seama ne trezim în pragul senectuții. La vârsta a treia ni se pare că timpul zboară și înțelegem că durata vieții se scurtează. Credulitate Pentru unii credulitatea nu încetează odată cu ieșirea din copilărie. Chei
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
din câte sunt. Plecă mulțumit, cu acea mulțumire a absolvirii unui examen important. Zilele și nopțile treceau după aceleași coordonate binecuvântate, doar că Rică surprindea de la un timp clipe de tristețe nedisimulată pe care G reușea să le ascundă cu repeziciune. În una din serile Începutului de toamnă, fu invitat pentru prima oară În casa Gertrudei și a soțului său Grigore, Grig Moldoveanu, o casă așa cum nu și putea imagina nici În visările sale poetice, lux și bun-gust. Au gustat ceva
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]