317 matches
-
fără să lase vreo urmă. Simt, că nimic nu e întâmplător, și că Dumnezeu, ne arată, ne vorbește și ne deschide privirea, orbită de lipsa încrederii. Văd, dincolo de toate aparențele, lacrimile lumii, neputința și lipsa de răbdare. Am un mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de lucrurile lumești. De unde rugăciuni, cu sau fără credință? Trăiesc rătăcit, cu sufletul ascuns, într-o fântână pustie de
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
trupul de spătarul scaunului, semn că atenția ei era absorbită cu totul de tinerii cântăreți. Bărbatul îl privi jenat pe amfitrion, apoi șopti cu un ton ușor mai ridicat: - Cara? Dorești ceva? Cea care răspundea la numele de Cara răspunse repezit: - Orice, nu contează... Ochii îi erau ațintiți la cântăreți și era atât de atentă încât răspunse mecanic, fără să discearnă, fără să se poată concentra și la altceva decât la scena aceea mică și improvizată. - O cafea?, insistă partenerul ei
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
o recurență la muzica ce-a dat scenei ultimul surâs pe la sfârșitul anilor ’90 și a pierit, de parcă nici n-a fost vreodată! Nu numai că decorul este azi un carusel coloristic năucitor, că imaginile filmărilor se rotesc în flux repezit, neîntrerupt și amețitor, că melodia s-a asprit și-a înghețat aproape, dar nic instrumentele și aparatura de amplificare nu mai este ce a fost, acum sunetul fiind metalic, fără vibrația catifelată umană, redată cândva de stațiile cu lămpi. Azi
IONELA PRODAN. RAR CÂTE O PLOAIE DE MELANCOLIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348560_a_349889]
-
ghionturi de frați. „Îmi veni”, răspunse bătrâna, așa, într-o doară, „Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mamă!” O rugă olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seamă, Când și cocoșul obosi de cucurăgit?” „Ce tăt zâși, tu, cucoș fără grindă?” Îl luă moldoveanul la rost. „Iaca, d-aia n-o cloși găina în tindă, Că faci tu pă sântu în
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință. Pe măsură ce se îndepărtează de casă Albert află încotro trebuie să se îndrepte. „A căzut OD16 ! Blocul. Blocul din cartierul Militari! ”. Informația o capătă fracționat. Oamenii șoptesc repezit, cu teamă să nu stârnească din nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
s-a adresat : - Hai să ne întoarcem, repede, că pierdem filmul ! - Și bilete ?... - Iată-le ! - Când le-ai cumpărat ?! - Acum câteva secunde. Pe lângă mine a trecut Dan Moromete, o cunoștință. Mi le-a pasat, degrabă, pe șest. Mi-a șoptit, repezit, că cei de la presă sunt pe aici. Are informația de la cei din Miliție, la care „cotizează” bișnițarii. - Nici nu am băgat de seamă când le-ai luat ! - Așa și trebuie ! * Părea să fi uitat cu totul de Erica. S-a
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
care ți le voi pune și nici nu este greu să le anticipezi ! A durat foarte puțin ca Albert să fie flancat de doi profesori, viitori examinatori, unul dintre ei calm, de o gravitate desăvârșită iar celălalt panicat, cu vorba repezită având în comun doar tonul amenințător : - Am auzit că.... Cel calm nu a reușit să-și termine spusele pregătite. - Ai grijă ce faci ! Să nu spui vreo prostie fiindcă vei avea de-a face cu noi. știi bine că se
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
mai insistă. Știe că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviință. Pe măsură ce se îndepărtează de casă Albert află încotro trebuie să se îndrepte. „A căzut OD16 ! Blocul. Blocul din cartierul Militari ! ”. Informația o capătă fracționat. Oamenii șoptesc repezit, cu teamă să nu stârnească din nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
cordon, lungimea lui se poate regla cu ușurință și dragi le mai sunt doamne băieților, fetele cu uniforme ajustate. Dl. Constantin, dirigintele lor, era cel mai exigent, dintre profesori, în privința tinuței. De cum apărea dinspre cancelarie băieții, săritori din fire, șopteau repezit; “șase, șase.. Bran!” fiindu-le peste mână să transmită mesajul: “șase, șase.. dl. Constantin” astfel că acesta din urmă nu putea decât să constate că mai toate fetele, mai tot timpul, se ocupau cu legatul cordoanelor la sarafane. Cum regulamentul
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
plutind, ținându-se de mână. Ea îmbrăcată într-o rochiță până la genunchi, vaporoasă, de un roz deschis, ca al florilor de măr. El purta pantaloni albi din tercot subțire și un tricou roz, cu dungi albe. Cu un gest cam repezit, el s-a aplecat și a sărutat-o pe ureche. Ea a răspuns înclinându-și puțin capul, zicând totodată: “Andrei, mă enervezi!”. Ca și când i-ar fi șoptit “Andrei, te iubesc!”... Apoi a întins mâna și l-a cuprins pe după mijloc
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
transfigurat că, închinân- du-se la o troiță, crucea ar fi făcut o plecăciune adâncă în fața lui și i-ar fi spus: „Să trăiești Episcoape!”; Fâca (Măruța Coman) - femeie slabă și foarte brunetă, care mergea iute-iute pe drum și vorbea repezit, printre dinți; Flocea (Gheorghe Brănescu) - purta barbă lungă și avea foarte mult păr pe piept, era fierar-potcovar (țigan românizat) și obișnuia să lucreze gol până la brâu și plin de funingine de la foale; Găzaru (Laie Teșcuț) - în tinerețe fusese negustor ambu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Țăranca din Muscel Răsărit de soare aruncat peste muchea de cremene a Ghimbavului, la întânirea cu piscul golaș și pe alocuri împădurit al Leaotei, ce-și spală poalele vestice în albia repezită și verzui-azurie a Dâmboviței, nu departe de izvoare. Tremurată, mâna șovăie o clipă deasupra prea albului pânzei ieșită deunăzi dintre spetele războiului de țesut și din vâltoarea pivei lui Nistorică de la brâul calcaros al Cheilor Dâmboviței - ce încinge măreția sfruntătoare
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
urcam panta, curgeau pe frunțile noastre sudori, care înghețau îndată și simțeam apa curgând pe șira spinării. Când ieșeam la loc așezat, înghețau hainele pe noi și tălpile săniilor. Iar la vale, sania se pornea la coborâș, iute; te smulgea, repezit, din hamuri; trebuia să alergi ca vântul, cu ochiul mereu înapoi. Câte accidente, picioare rupte, coaste rupte. Și asta în fiecare iarnă; un an, doi, trei, patru.” În schimb, toamna absurdul se îmbracă în haine de propagandă mucedă: școlarii aproape
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
fîrtații lovelele au dispărut pur și simplu! Noi știm cine i-a furat, ne-a spus deja domnul inpector șef Mărgineanu, dar cum dovedim așa ceva ? Deocamdată bandiții vor să-și recupereze lovelele: De la celălalt capăt, o voce grosolană, vulgară și repezită, începu să vorbească într-o română stricată: - Mă' cârnatule, îți bați joc de noi? - Cine este acolo? rosti șocat Geiger. - A, nu știi? Unde-s banii, mă, nenorocitule? - Siktir! rosti solemn Geiger, trântind telefonul.” Și bandiții lovesc în partea cea
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
îi prăjea, aprindea focul în soba de gătit, aduna crengi uscate din pădure cu Aurel, era ca focul viu, zicea Cezar, care uneori o lua cu el pe la magazine, la cumpărături, și Fulga îi uimea pe oameni cu judecata ei repezită și logică, le-o tăia scurt și îi cîntarea și, cînd îi vedea că sînt proști și îl luau peste picior pe Cezar, se sumețea la ei, le comenta cuvintele, îi întorcea pe dos ca pe un ciorap murdar și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
nicidecum niciun rost... nu mai slujea nimănui. Lipsa rostului mă chinuia. M-am oprit brusc și am privit chipul gazdelor mele. O adâncă oboseală săpase cute adânci pe chipul lor. Nu numai atât, un grotesc al grabei în mișcări, mișcări repezite și dezordonatate ce aminteau de mișcările unui animal hăituit... M-am cutremurat... Aproape nu mai rămăsese nicio amintire pe chipul lor, o urmă că au fost și ei cândva oameni. Munceau zi și noapte ca să plăteasca rata la bancă pentru
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
bine mi-aș justifica nevoia de dragoste îmi aud bătăile inimii ca o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea, apoi urmele tale o înserare curgînd spre imensitate plină de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini la întoarcerea de la vreo ceremonie festivă mă cuprinde dorul și cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe cer atît de mărunte, atît
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Descumpănit, vioristul stă privindu-l cu ciudă. Secretara, cu fusta despicată până mai sus de genunchi, se apropie de secretarul de la municipiu, încercând să-l invite la dans. Însă acesta o împinse ușor și dansă cu pontatoarea, cea cu gesturi repezite. Reprezentantul municipiului îi făcu un semn lăutarului: - Vals! ceru el pentru că-l văzuse dansat într-un film cu Alida Valli. Așteptă sfârșitul polcii, apoi împreună cu pontatoarea începură să danseze pe ritmurile valsului „Valurile Dunării”. Puțin buimăciți dansatorii se opriră. Numai
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
iar printre pedestri și Vasile Cucu. Transpirat și înspăimântat, alerga de-a valma cu ceilalți spre aceeași țintă. Când îl zări pe Toader, ochii îi sclipiră răutăcios. Se îndreptă spre căruța acestuia însoțit de câțiva nemți cărora le spusese ceva repezit și de neînțeles pentru Toader decât cuvântul „kamarad”. - Oprește câine!, îi zise Cucu agitându-și amenințător automatul. - Aaa, tu erai?, se prefăcu Toader bucuros că-l vede oprind căruța. - Dă-te jos!, îi spuse Vasile cu glas sugrumat de răutate
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
aceea ,nici nu mi-a fost greu aici...De fapt, pot spune,cu mâna pe inimă că ,sala de judecată a fost viața mea: acolo uităm și de supărare, si de boală, si eu,care ,totdeauna am fost o fire repezita, acolo eram de-o calmitate și de-o răbdare ce ma uimea... ‘’Să nu vă schimbați niciodată...Sunteți așa de caldă...” îmi spuneau avocații când veneau în birou să le semnez oficiile...Ei nu știau ,de fapt, ca puneau paie
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
prăjâtură șî un suc, o dată pă săptămână, de caiete, dacă-ț’ măi trebe... Copilul a înhățat bucuros banii și i-a vârât iute în portmoneul scos din buzunarul de la piept al vestonului de elev: - Să trăiești, mămico!, a spus el repezit și a sărutat-o, tot așa, pe obraz. Atunci, Oara a privit pentru prima dată ceasul și a exclamat îngrozită: - Na, că nu mai prinz trenu’ de trei, nu măi ajung la timp în gară, trebe să rămâi la ăl
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
acela, am dat cu caietul studențesc de bancă, nici eu nu mă așteptam ca lovitura aceea să facă atâta zgomot. - Ce e, ce s-a-ntâmplat?, a tresărit speriat Movilă. Eu m-am ridicat repede în picioare și am spus repezit: - Domnule profesor! Suntem la al treilea curs de antireligie. Tunați și fulgerați împotriva religiei, împotriva creștinismului, găsindu-i numai și numai părți negative. Dar religia, și, în special, creștinismul nu au avut, oare, și părți pozitive? Eu, unul, am convingerea
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
celor mai mulți dintre colegii mei, deși asistentul încerca să obțină și unele păreri originale, eu mă tot foiam în bancă. Asistentul m-a observat și, la un moment dat, m-a întrebat: - Dar tu, de colo, ce părere ai? Am răspuns repezit, deranjat și de faptul că asistentul mă luase la „per tu”, ceea ce, pe atunci, în Iași, era de neconceput, până și elevilor de liceu erai obligat să li te adresezi cu „dumneavoastră”: - Eu cred că în România oamenii nu sunt
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
aspect clasic, puțin nervos, grăbit chiar, dar foarte citibil și coerent. Îi plăcea analiza... nu numai a persoanelor ci și ale acțiunilor acestora. Căută să fie curat și să se comporte cât mai curat. Puțin cam milităros, uneori cam tăios, repezit, dar niciodată superficial! Dacă ieșea în lumea se purta ca un gentleman, de la vorbire, la îmbrăcăminte, la gesturi... Posibil că l-au influențat și hainele militare care le-a purtat multă vreme. Fiind prieteni buni ne mai ciondăneam câteodată din
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
România cântări specifice care să descrie minunatele peisaje cu dinamismul cărărilor de munte armonizate de ciripitul păsărelelor, sau melancolia unui apus de soare ce mărginește bogate holde sau... Cultura populară a imortalizat în zeci de cântări și jocuri care ne repezită atât natura cât și sensibilitatea umană. Nu trebuie căutat mult. Un dram de voință ar fi suficient. Am avut și mai avem naiști de frunte. Cred că un nai ar fi mărit șansele spre un loc mai bun mult mai
DIN LAC ÎN PUŢ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350699_a_352028]