329 matches
-
Marianei dar ea Începe dintr-odată să vorbească: — Mii de micuțe pre-Margot, micuțe Margot care nu vor avea niciodată oportunitățile pe care le-a avut ea. Vorbesc despre orfani, Wakefield. Orfanii din România. Mariana Își deschide geanta cu un gest repezit și scoate un prospect mototolit pe care Îl desface brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l Înmînează, zîmbind. — Prima parte a fost Îndeplinită, și cred că pot să te ajut și cu a doua. Dar la restul trebuie să mă gîndesc. Îi privește chipul În căutarea vreunui semn vizibil de dezamăgire, dar ea doar Îndeasă repezit cecul În geantă și spune cu răceală: — Ne Întîlnim la casa de bilete a Parcului Arhitectural mîine, la zece. Dispare Înainte ca el să apuce să Întrebe de adevărata lor Margot. Ce s-a Întîmplat? Chiar și Diavolul se freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la o asemenea surpriză. În ziua aceea liniștea l-a părăsit. În sufletul său apărură fel de fel de întrebări la care se vedea nevoit să găsească un răspuns, o rezolvare plauzibilă... Din omul calm, calculat, excesiv de politicos, deveni irascibil, repezit, luând decizii pripite pe care tot el le contramanda. Starea aceasta se resimți și în atitudinea față de personalul care-l coordona și chiar față de pacientele din saloane. Situația nou creată, devenită îngrijorătoare, în primul rând pentru el, nu putea rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aveau nevoie urgent de un înlocuitor temporar pentru că pregăteau o întâlnire importantă. Auzisem de Ariella McArthur fiindcă era - nu-i așa? - o legendă în domeniul PR-ului: la vreo cincizeci de ani, cu părul înfoiat, cu umeri largi, autoritară și repezită. Se zvonea că doarme doar patru ore pe noapte (dar mai târziu am descoperit că răspândise ea însăși zvonul). Așa că mi-am îmbrăcat costumul cel mai bun și m-am înființat la firmă, spre a descoperi cu stupoare că birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lucruri ca: — Nu-mi pare rău să vă zic că n-aveam pic de încredere în femeia asta. Nu mi-e rușine să recunosc că m-am înșelat. —De necrezut. Vreau să spun, de necrezut, a întrerupt-o o voce repezită, sonoră, cu accent newyorkez. —Uimitor, a spus cineva, și altcineva a zis: — Am primit un mesaj de la soțul meu. Mă bucur așa de mult că e bine. Mulțumesc, Neris Hemming. Asta m-a adus în culmea entuziasmului. Aveam să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în fața Domnului... — Hei, a spus Bo ridicând o mână. Adică... hei! Preotul s-a oprit și s-a uitat la el peste ramele ochelarilor cu jumătate de lentile. —Poftim? — Omule, tu când spui „Domnului“, a zis Bo cu vocea lui repezită și cântată, ne referim la orice fel de domni, nu? Nu numai la ăla din Biblie, nu? Îi includem, de pildă, și pe domnii din natură, pe zei și așa mai departe? —Of, pentru numele lui Dumnezeu, a bolborosit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-și aducă aminte cuvintele unei limbi pe care o vorbise prea puțin. Nu rob la tine... Scos tine de la moarte, dus unde viața, lup liber... Tu ajutor la mine, eu spus taina... Ștefănel nu Înțelegea nimic. Auzea doar șoapta repezită a acestui bătrân ciudat, simțea mângâierea ierburilor sub bătaia vântului și se rotea, parcă, pe marginea unei văi fără fund. Nogodar Îl Întrebă: - Poți stat În șa? Trebuie ajuns ail... Altfel, tătari prins, omorât la tine și la mine. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Oană, ar trebui să ne ostenim a Îngenunchea În fața marelui han Hadji Ghirai, că poate nu ne-o pedepsi cu alte năvăliri și prădăciuni. Și să Încetăm lucrările la cetatea Sorocăi, căci riga Poloniei se cam Încruntă. - Atunci, spuse Ștefan repezit, hai degrabă În Sala Sfatului, spre Închinăciune! Voievodul intră În Sala Sfatului pășind repede, Îmbrăcat În coantăș purpuriu cu blană de zibelină albă și nasturi mari, aurii, pantaloni albi de lâniță, strânși pe picior, și cizme ușoare din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se iviră câteva zeci de ieniceri cu iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul țăranului care nu pricepea boabă de turcă. Privi spre ienicer cu candoare și spaimă. Oșteanul nici nu se aștepta ca prizonierul să Înțeleagă. Dădu un ordin scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un dialect mutilat ca și propria sa persoană, ininteligibil. Un personaj viu al gravurilor lui Bosch. Doar prețul final al cărții îl pronunță clar, apoi îl scrie într-un carnet cu scoarțe tari, prezentându-l clientului cu un gest scurt, repezit. Rău ca un eunuc din haremul Sultanului. Revin. În masa aceasta de deșeuri, pot fi făcute descoperiri extraordinare. Am găsit aici celebrul volum al lui R. M. Albérès, Histoire intellectuelle du XX ème siècle, editat de Albin Michel în 1959
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bătut pe turci, Ștefan și-a ținut promisiunea ridicând pe locul vechiului schit mănăstirea Voronețului. Altă legendă spune că după ce tatăl său a fost omorât la Reuseni, Ștefan, ca să scape de mâna călăului, a fugit spre Țara de Jos. Oșteni repeziți după odrasla domnească îl căutau peste tot. „În cele din urmă aflară că Ștefan pornise spre Țara de Jos și că niște drumeți ar fi văzut un băiețandru ca de 12 ani, alergând pe drumuri. Când simți Ștefan că oștenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se Întâmplă? Odată, la poartă a intrat un sergent-major care nu era un băiat rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de dragoste la modă pe care le luam din filme. Numele fetei era Hilda Novinson și era destul de înaltă, dar cu o față îngustă, cu paloarea și toate celelalte semne care indică probleme la plămâni, cu o voce lină, vorbă repezită și timiditate. Nu i-am spus niciodată nici un cuvânt, ci mă duceam pe lângă ea prefăcându-mă cu mare stângăcie că doar treceam pe acolo, pulsând în secret de încântare și șiroind jalnic. Mă strângeam tot în mine, arătând complet insensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
late - iar tenul ei se îmbujora și mai tare, de ziceai că a făcut scarlatină. Încercase să intre în Spitalul Bridewell să-l vadă, dar n-o lăsaseră. — Bietul om, spunea ea și simțea mustrări de conștiină că fusese prea repezită și pripită, o apuca mila pentru acest puști care bântuia la capătul unei alei înarmat cu o jucărie a deciziilor rapide. Pentru că banii din tâlhării pot fi foarte puțini și te poți bucura de ei imediat, dar e cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
amețeli care mă învăluise, imaginile mai îndepărtate nu începuseră încă să se estompeze. Dimpotrivă, doamna Silsburn îmi apărea supărător de clară, ca un punct focal în cameră. — Cine-i doamna Burwick? am întrebat. — Soția mea, a răspuns locotenentul puțin cam repezit. Și el se uita la mine, ca o comisie alcătuită dintr-o singură persoană, care investiga cauza întârzierii băuturilor. — A, desigur! am răspuns. — A fost un accident? m-a presat doamna Silsburn. Nu a fost ceva intenționat, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de toată lumea, o victimă. Întrebările lui banale fuseseră o tentativă de conversație, o nevoie de contact uman, de un zâmbet, de o privire. Poate își spusese că ea, Gabriel, avea o față de femeie bună. Și ea curmase totul, vorbindu-i repezit, aproape brutal. Și acum omul plecase, acel prețios moment nu va mai putea fi niciodată recuperat. Acest gând contribuise și el la lacrimile care-i veniseră în ochi când Brian îi vorbise despre thé dansants. Părintele Bernard stătea la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i se părea lui a fi o domnișorică țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea pământul dar, simțindu-și respirația tăiată, mai încetini un pic. Pe aleea asfaltată care cobora dinspre Maryville până la locul unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la nefiresc, oximoronic, aureola de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat al lui Dracula! Parol! îl categorisește mental Avocatul. Cu un gest repezit, care se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați, în holul din capul monumentalei scări interioare, din marmură șlefuită, ce urca maiestuoasă, pe ambele aripi, către nivelul următor. Pe laturile treptelor, la parter, în semicerc, sub lampioanele celor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni: — Douăzeci, spuse Înroșindu-se. Îi părea o cifră enormă, monstruoasă. Nu mai văzuse niciodată douăzeci de milioane la un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute. Zero Își mușcă buzele, căci fusese prea ușor - ar fi putut să-i ceară la fel de bine treizeci, poate chiar cinzeci, și tatăl său i-ar fi semnat. Cifrele de cerneală Întunecată se Înșirau pe hârtia albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de-a lungul brațului ei ca un fus. După o secundă sau două, i s-a deschis gura. Apoi și-a tras brațul. — Relaxează-te, i-am spus și i-am tras brațul din nou. — Oprește-te, a zis ea repezit. Îmi dă fiori. Și-a rulat mâneca în jos. Apoi a sunat telefonul, iar Sheba a sărit să răspundă. Știam că era Connolly după cum a început să șoptească și să chicotească. A luat telefonul, s-a repezit în toaleta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu Încântare aproape și cu nerăbdare În glas: „Eu merg, tovarășu’ Director!”. L-am Înjurat În gând că ne cam luase fața, dar l-am iertat repede, că n-o făcuse din răutate. Era chiar un om bun, puțin cam repezit și isteric uneori, dar cu un suflet mare și zbuciumat - semn de intensă trăire spirituală. Demonii Îl Îmboldeau din când În când și Îi cășuna pe te miri cine. Cu mult Înainte să se ia la pumni cu profesoara Lizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străduise fiul său, preotul, să-l convingă că biletele de autobuz și taxa pieței aveau să-l coste tot atât - dacă nu mai mult - cât ar fi luat pe marfa de care așa de tare se Îngrijea. Bătrânul, de obicei repezit, răstit și neîngăduitor cu cei care i se Împotriveau În vreun fel, făcuse numai un semn de lehamite cu mâna, cerând, astfel, să fie lăsat În pace. Dimineață Îl scutură pe unul dintre nepoți, care, În aburii Încă nerisipiți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu nu ești ăla care a murit, băi taică?!”. Suplinitorul Hristu, tată de familie și bolnav de plămâni, mergea către casă și se arăta muncit de cugetări Întunecate. Răspundea la saluturi repezit, ca trezit din somn, apoi se afunda iară În gândurile cele grele. Era prima oară În viața lui când i se Întâmplase să piardă la pocherul din cancelarie sume și chiar lucruri Însemnate. Fusese zi de salariu și cineva venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Reveniri). Stare reiterată în poemul titular (Cum să vă spun), confesiune antologică numărând aproape două sute de versuri: Casa noastră-atârnă albă în prelungirea fântânii, Ți-am adus din câmp pe buze toate sensurile lumii, Toate sensurile lumii. Și de vis e repezită zarea ta în zarea mea. În Sentimentul mării, se schițează eminescian "un cânt abia cântat". Iubiri și meditație tind spre filozofare: "Mare, trebuie să existăm de-acum împreună / Cum un răsărit cu celălalt de lună". Construit pe accente consacrate, retoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
jos cu privirea fixă înainte. Retracția pleoapei. Atunci când sclerotica se observă între limbul corneei și pleoapa de deasupra, cu privirea fixă înainte; privirea trebuie să fie relaxată. Hiperkinezie. Mișcările de îmbrăcare și dezbrăcare trebuie să fie neobișnuit de rapide și repezite, dând impresia de acțiune repetată, risipă de energie și stângăcie. Combinația între rapiditatea și inexactitatea mișcării este cea care ne interesează aici. Fine tremurături ale extremităților. Pacientului i se cere să întindă mâna depărtând degetele, ținând ochii închiși; se va
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]