117 matches
-
conține tot ce poate fi pictat: peisaje universale, personaje, vise, aventuri și povești. Noul Testament e mai limitat. Nu-mi place prea mult. — Priviți iepurii ăștia de lîngă lac, domnișoară Byres, zise domnul Smail. Aproape că-i auzi cum ronțăie. Apoi reportera se uită la peretele pe care era pictat Edenul și întrebă: — Cine-i figura aceea din spatele rugului cu o șopîrlă la picioare? — Dumnezeu, spuse Thaw, uitîndu-se stînjenit la pastor și la domnul Smail. Șopîrla este șarpele, înainte de a-i elimina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
timp de două-trei secunde iubirea îi face pe cei diferiți să simtă ca unul. Linia mea semnifică unicitatea, culorile accentuează diferența. E un truc vechi. L-a folosit Rubens. — Ați avut un model pentru Eva? — Da. — O prietenă? îl întrebă reportera cu un zîmbet ascuțit. — Nu, prietena unui prieten, zise Thaw, care o pictase pe Janet Weir. Apoi adăugă posac: Aproape toate fetele acceptă să pozeze goale pentru un pictor, dacă el nu vrea decît să le deseneze. Reportera își bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl întrebă reportera cu un zîmbet ascuțit. — Nu, prietena unui prieten, zise Thaw, care o pictase pe Janet Weir. Apoi adăugă posac: Aproape toate fetele acceptă să pozeze goale pentru un pictor, dacă el nu vrea decît să le deseneze. Reportera își bătu buza cu creionul, apoi îl întrebă: — Considerați că viața e mai curînd o tragedie decît o comedie? Thaw rîse și zise: — Depinde la care dintre aspectele ei privesc. — Și ce veți face după ce veți termina lucrarea de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe mama, iar pe tata o dată la două sau trei zile, pot să țin totul sub control. Bun plan! După ce ajungi la Istanbul, a sugerat Doamna Peacock/Siramark, ai putea să trimiți rapoarte zilnice la cafenea. Uau, ai să fii reportera noastră de război, s-a entuziasmat Anti-Khavurma, Însă a urmat o pauză și mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spiritual, iar acum descoperi că sunt și mai chipeș și mai spiritual? Dar am știut întotdeauna ce părere ai de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună dreptate, soția și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să-l poată contrazice, să poată nega acuzația, dar nu putea. Era adevărat. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mele, să fac și eu cât tine. Dar eu zic: uite, dă tu un măr, să pun la ale mele să fac încă o dată cât tine. Câte mere aveam eu în pungă, câte avea băiatul în pungă. Ia zi, mata, reportere? Un măr. Păi, dacă eu aveam un măr și îi dădeam, avea el de două ori. Sunt prost. Păi, el avea cinci, eu șapte. Dădea un măr, făceam șase-șase, dădeam un măr, făceam opt, el patru. „M-a lovit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Balan, Băluță, Buhnilă, Butnaru, Chirilă, Chitic, Dorin, Herescu, Ivan, Machidon, Marin, Marin, Popa, Tătărăscu, Țarin ș.a . Al treilea val este cel al copiilor acestora, maturi azi, destul de necunoscuți nouă, dintre care amintim pe Cristina Juks (actriță TG. Mureș), Carmina Pricope (reporteră TV) +Eugenia (economistă), Daniel Cernat Marin (avocat), Radu D. Marin (inginer și patron), Marius Costache (director liceu), Dorian V. Marin, important om de afaceri în Iasi, Sorina V. Marin, Maria, fiica lui Ion Balan, Felix Bănilă, prim procuror la Bacău
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
cai. Acum, aceste căruțe li se confiscau, polițiștii și "mascații" mișunau peste tot și făceau inutilă orice opoziție. Pe fețele bărbaților din comunitate, nerași și cu brațele tatuate, se citea o disperare fără margini. "Ce-o să faceți acum?", îl întreabă reportera pe unul dintre ei, care ți-ne-n brațe un băiețel complet gol. "O să murim", răspunde el privind în pământ. Băiețelul suge niște drageuri roșii dintr-o pungă îngălbenită, probabil medicamente expirate găsite prin gunoaie. Escortate de Wolkswagenurile poliției, căruțele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mascații pătrund în barăci și scot afară, cu forța, toată populația, femei și copii, într-un cor de jale și bocete demn de tragediile lumii antice. O femeie bă-trînă plânge în hohote. Unde o să vă duceți acum?", o întreabă aceeași reporteră, fără să mimeze, măcar, vreo urmă de compasiune. "Unde să ne ducem? Nu știm unde să ne ducem!" Bărbații sânt suiți în dube și duși la poliție pentru verificări. Cu ceilalți nu se spune ce s-a întîmplat. Comentariile finale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
filmat și strigă atât de tare, încît îi văd o clipă omușorul din rundul gîtului: "O să murim de foame! Dați-ne căruțele înapoi! Ce ne facem fără ele?" Este îmbrîncit violent de ofițer. Se produce o busculadă, camera se clatină, reportera strigă ceva panicată și... ...imaginea se schimbă. Ne aflăm într-un living superb, cu o mare plantă ornamentală într-un colț, lângă sofaua pe care două femei discută despre avantajele unei anume mărci de dezinfectant pentru WC-uri. Produsul vechi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
celelalte elemente. — ...trebuie să Întreb: oare toată această atenție pe care mass-media o acordă În aceste momente familiei Îndurerate servește cu adevărat interesului public? Când... Watson trecu chiar prin fața camerei, iar umbrela ei albastru cu alb acoperi În totalitate imaginea reporterei. Cineva țipă: — Tăiați! — Ai făcut-o intenționat, șopti Logan exact când izbucniră strigătele furioase ale unui jurnalist. Watson se mulțumi să zâmbească și să Își continue drumul nestingherită prin mulțimea adunată lângă trepte. Logan se grăbi după ea, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Numele era pronunțat când Ielena, când ceva de genul Ioleno (fascinația exotică). Dar cel mai tare moment a fost când o puștoiacă din Franța spune: „Ieleno este romă și va fi expulzată în România iar acolo va avea de suferit“. Reportera o corectează matern: „No, no, elle est Roumaine“. Dar micuța viitoare protestatară comunistă, care va aprecia les fromages bleus și Bordeaux-ul la 10 euro sticla spune cu convingere: „Nu, nu, român și rrom înseamnă același lucru“. Restul e tăcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
literare. Autorul Prefață Amprentele unor timpuri Amprentele unor timpuri este cartea de față, scrisă de Ștefan Boboc-Pungeșteanu, urmașa alteia „Rădăcinile continuității”, care acum se odihnește pe rafturile de sus ale bibliotecii mele, după ce pentru mine și-a făcut datoria, servind reporterei de la Radio-Iași un bun prilej de a afla cum s-a născut la autor ideea scrierii ei pentru a deveni volumul în discuție: „Amprentele unor timpuri”. Pământ și oameni, viața lor...și într-o parte și în cealaltă. Nu a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ca un însuflețitor al Cenaclului cu umoriștii lui “Păstorel”, des prezentat în rubrica cu epigrame de la Ziarul de Iași, împrospătată de fostul meu coleg de gazetărie post-decembristă Constantin Iurașcu - Tataia. Ion N. Oprea CAPITOLUL I Un interviu acordat de autor reporterei Petronela Cotea Mihai de la Radio Iași, la data de 26 ianuarie 2009 Rep. Stimați ascultători, în județul Vaslui mergem în continuare astăzi și încercăm să descoperim alte și alte repere, care definesc într-un fel structura oamenilor născuți în acest
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
făcut multe în acest timp și aici închid ochii, de aici a plecat și soțul meu !... După un timp ne-a scris mai în amănunt despre situația ei, mai deschis, intitulându-și răndurile « Viață și bătrânețe », parcă ar fi fost reporteră de meserie în viața ei. Dacă ai pe cineva lângă tine, în general familia, dacă o mai ai să fii ajutat, atunci treci mai ușor peste bătrânețe - ne detalia - iar dacă ai rămas singur pe lume sau ai dus viața
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de acum 12 ani și îmi amintesc cum ne-a lovit pe toți ca un trăsnet vestea morții Helgăi. Era fiica familiei Reng, vecinii noștri de peste drum, brutarii satului. Era o fată foarte frumoasă, eminentă studentă la Medicină în Timișoara, reporteră pentru emisiunile de radio în limba germană și îmi amintesc cum la ultima nuntă la care participase în sat ne-a învățat pe noi, fetele de clasa a V-a să dansăm twist. I se făcuse rău la cursuri și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
asupra pelerinilor era extraordinar. Un strigăt agită mulțimea : „a venit Proteveul !”. Proteveul este numele generic care este atribuit oricărui post de televiziune prezent aici. Într- adevăr, undeva în față se pot zări lumina orbitoare a unui reflector și o tânără reporteră care „știe mai multe despre ceea ce se întâmplă”, potrivit formulei de prezentare deja consacrate în jargonul media. Fiecare dintre cei prezenți în rând își intră imediat în rol, construind involuntar pentru camere imaginea pelerinului : sunt strânse scaunele pliante, femeile își
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de camera de filmat. Imediat după ce trece echipa de filmare, mulți dintre norocoșii aleși pentru sticla televizorului scot telefoanele mobile pentru a-i anunța pe cei apropiați ce li s-a întâmplat, ba unii chiar mai fac și fotografii cu reportera, pentru a fi mai credibili. Evoluția rândului, configurații spațiale. După circa trei ore de stat în rând, oboseala fizică începe să-și spună cuvântul, limitele corpului sunt atinse, pelerinii încep să caute din instinct orice denivelare sau asperitate, orice le-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a bisericii, îmi odihnesc puțin picioarele obosite, am un unghi de observație ideal pentru a vedea la lucru, pe teren, o echipă TV, trimisă de o cunoscută televiziune comercială pentru a „acoperi” pelerinajul de la Curtea de Argeș. De fapt, pe ea, pe reporteră, o cunosc bine, am întâlnit-o anul acesta și la Iași, la București, la Prislop. Culege cu un surâs dulce, empatic, vorbele pelerinilor intervievați, ca albina polenul florilor. Cameramanul îi cere să se plaseze chiar lângă raclă, pentru a beneficia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
puteai să o iei subsuoară și să fugi cu ea. După recunoașterea și identificarea vinovatului, s-au retras toți inclusiv violatorul, rămânând doar personajele principale, printre care și eu, pe post de gură cască, să-i aud declarațiile babei. Incepe reportera cu microfonul și întrebările:”No și cum o fost bunică, cum de ați căzut tocmai dumneavoastră în cursă?” -„No, d’apoi cum o fo, eu am măs la baltă să-mi spăl chicerele și am zis sămi spăl și budigăi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
drept vorbind tânărul nu făcuse nicio pagubă și dacă însuși "victima" nu considera că trebuia să fie pedepsit prea aspru,nu era nici-un păcat. Pentru bătrână, fapta respectivă era considerată ca un caz divers, dacă chiar din discuțiile purtate cu reportera a reeșit că nu-și pierduse nici budigăii pe care-i spălase și-i avea în mână. Insă pe timpurile acelea legile erau cam aspre și nu cred că violatorul a scăpat prea ieftin, după cum ar fi dorit "victima" chiar dacă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nădăjduim că nici lupta lui Alexandru Malin Tăcu și a altora că el - pentru că au fost și au rămas numeroși luptătorii, nu rămâne zadarnica! istanța de la vremea când feciorul lui Ghiță Tăcu din Burdusaci Își exprimă bucuriile și necazurile În fața reporterei Gloria Lăcătușu, autoarea cărții ,,Zăpezile calde”, apărută În 1979 la Editură Junimea din Iași, până În zilele lui 2004 când același animator cultural - Alex Tăcu - cerea statului român, prin justiția să, despăgubiri pentru ,,viața furată”, pare presărată de discontinuități. Ele, Însă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Iași, 1979, vin să confirme că prietenul meu a fost un animator cultural, Îndrăgostit mereu de poezie și arta, dar niciodată ocolit de pizma oamenilor, de egoismul și intrigă lor. „Un caz care v-a dat de furcă? Îl provoacă reportera În interviul luat acestuia. Nu am să mă refer la cancanurile savuroase, la intrigă pitica și funcțiile ei, ci la un element care se stratifica În cariera: codoșul. Sfertodoct, imund, abulic și egoist. Un asemenea ins, În spectacolul sau decrepit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
avea atunci, cănd stătea Alexandru Tăcu de vorbă cu Gloria Lăcătușu, opt ani, iar Alină șase ani. Amândoi, Încă din acea vreme, scriau poezii. Îmi iubesc copii. Iubesc țară cu toată puterea”, mărturisea Alexandru, fiul lui Ghiță Tăcu din Burdusaci, reporterei. Întotdeauna Alexandru Tăcu a făcut distincție Între țară, România și conducătorii țării care mereu l-au persecutat. Așa că spusele scriitorului Nichita Danilov, ,,Mălin-Tacu, vestitorul revoluției” nu sunt deloc o figură de stil, ci un adevăr care se Împletește și face
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ardeal” - constată cu o ironie blândă Nicolae Prelipceanu), îmi dau seama de importanța evenimentului la care particip după numărul mare de ziariști care au invadat vagoanele. Sunt de la diverse ziare, posturi de radio și TV portugheze, franceze, spaniole, germane. O reporteră de la un post de televiziune portughez, aferată și entuziastă, foarte conectată la secvențele pe care le filmează și comentează, îmi pune câteva întrebări destul de banale și convenționale: cum mi s-a părut orașul Lisabona? cum a demarat călătoria pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]