134 matches
-
ș.a. În 1935 lui S. îi apare singura carte, foarte scurtul „roman” Hotel Maidan, prețuit cu exagerare de Miron Radu Paraschivescu și de Ștefan Roll, criticat cu amabilitate pentru pitorescul gratuit și naturalism de G. Călinescu. Scrierea fixează, cu mijloace reportericești, scene din lumea interlopă, asemănătoare celei din literatura lui Maxim Gorki și a lui Panait Istrati. Dărăpănata clădire numită Hotel Maidan e un sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte constănțean, al cărui „cel mai temut pasager” e
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
extraeconomică a revendicărilor și prin mai marea mobilitate și suplețe a acțiunii; modalitatea specifică de acțiune este nu greva, ci demonstrația. Cu presa organizațiile pentru drepturi civile au în comun vocația mediatizării rezultatelor activității lor și anchetele incisive, de tip reportericesc. Se diferențiază prin implicarea concretă, nu doar constatativă, în soluționarea crizelor. De sfera prestărilor către populație - nu întâmplător extrem de slab dezvoltată în România - se apropie prin satisfacția tangibilă pe care o oferă, numai că nu atât deservind (la domiciliu), cât
Demitizarea politicului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17156_a_18481]
-
în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
îl continuă pe primul, fără a aduce vreo schimbare. Textele par a fi fost compuse concomitent și, la publicare, împărțite arbitrar în două cărți. Numerotate în serie și intitulate generic Scrisori către mașina de scris, mai multe bucăți ilustrează vocația reportericească a genului de proză impus de generația ’80: „E fascinant să asculți viața. E atâta încărcătură de viață în spusele celor din preajmă (pe stradă, în autobuze, în magazine, la cozi, în fine, peste tot), încât nu-ți trebuie decât
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
în pofida unei anumite îndemânări în schițarea unor personaje, îndeosebi grotești, motivațiile psihologice rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir paralel, ceva mai izbutit, ce se dorește monden și select, în societatea elitistă, oarecum snoabă, a Bucureștiului intelectual de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, pe fundalul unei relații erotice a eroului
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
scene de coșmar, pentru imagini șocante domină în exces ficțiunea. În Oameni și munți caracteristice sunt texte ca Bistrița, apă vioară, Un râu al sintezelor, Legende și oameni, plute, păduri sau Bistrița urcă pe trepte de aramă, amestec de relatare reportericească și exaltare poetică. Munții din peisajul bucovinean, considerați „niște făpturi mărețe și vii”, figurile oamenilor, legendele spațiului rural în relația lui cu contemporaneitatea, fantasticul, obiceiurile folclorice pigmentate cu vocabule specifice, conduc spre alcătuirea unei „monografii sentimentale”. SCRIERI: Luceferii de sub grindă
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin abilitatea autoarei de a oferi posibile explicații sfârșitului lui Marin Preda, uzând de colaje, de confruntarea opiniilor martorilor (deseori contradictorii) ș.a.m.d. Sunt folosite nu doar mijloacele reportericești, ci și ipotezele. Posedând simț detectivistic, prin întrebările pe care (și) le pune S. nu avansează un răspuns decis asupra cauzelor morții scriitorului (comă alcoolică, asasinat, sinucidere), ci readuce în discuție, după aproape două decenii, cauzele dispariției lui Marin Preda
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
căror notă distinctivă este descrierea, irizată de secvențe legendare, a aceleiași zone. Câteva legende mai sunt incluse în Drumuri și oameni din Oltenia (1985). Proza din Telegrame de dragoste (1984) sau din Curcubeul romanticilor (1987), deși rămâne tributară parțial registrului reportericesc când și când excesiv impetuos, face trecerea la alt discurs narativ, mai elaborat, nutrit însă tot de dragostea pentru peisajul natural și uman al Olteniei. Z. compune și câteva piese de teatru, una (Vreau și eu un rol) jucată la
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
literatură, ele fiind investite cu farmecul ficțiunii”. Cel puțin la fel de constant este interesul pentru jurnalul de călătorie, în care descoperă un caracter neașteptat de modern prin detașarea de orice canoane estetice, prin narațiune epică sau meditație lirică, notație sociologică sau „reportericească”, situată la hotarul dintre nuvelă și „fiziologie”. Z. dă și o caracterizare memorabilă literaturii românești de călătorie, în funcție de temperamentul specific al poporului: natură solară, meridională. Nu rămâne aproape nici un „călător” necomentat (Dinicu Golescu, Gh. Asachi, Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri, Teodor
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
vârste de aur”: „Oameni ai viitorului. Tot ce spun în această carte va fi într-o zi/Ca legendele care le asculți fără să le crezi”. Odată cu ideile despre poezie V. își schimbă și modul de a poetiza. Din (oarecum) reportericească, în orice caz vizualizantă, lirica lui devine discursivă: încă din poemele românești de după Incantații prodigiosul imagist începuse să-și dezartificializeze versurile, iar propensiunea spre discursivitate se profilase mai înainte, în Ulise. Evident, discursul asumat implică structurarea, și din ce în ce mai hotărât poetul
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
tradiția prozei ardelenești, cu interes pentru social, el imaginând un sistem de conviețuire în colectivitate prin autoreglare, unde cei care tulbură echilibrul sunt pedepsiți sau excluși după legi nescrise. Portrete coerente, scris alert, fără complicații stilistice, dar și fără simplificări reportericești, limbaj frust - acestea ar fi câteva caracteristici. Spațiul urban e prezent în romanele Ceața (1984) și Pragul (1986). Aici accentul cade artificial și neconvingător pe momentele de criză care intervin în existența unor cupluri cu o evoluție psihologică ce se
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
în Caietul debutanților al Editurii Albatros (1977). Colaborează cu versuri la „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Unu” (Oradea) ș.a. Unele din cărțile scrise de geograful P. au un caracter pronunțat literar. Întâmplări cu peștera (1979) cuprinde o suită de descripții reportericești ale frumuseților peșterilor din România. Autorul are darul vizualizării imaginilor, conturând plastic splendoarea acestor ținuturi subterane. Între Carpați și Pirinei (1998) este tot o carte cu însemnări de călătorie, scrisă alert, cu descrieri de peisaj, dar și cu frecvente comentarii
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
propriei biografii se face cu un permanent scrupul de a îmblânzi neobișnuitul și de a evita pateticul strident al situațiilor, alegându-se formula rememorării trucate (și nu aceea similidiaristică), cenzurată și prin ironia blândă și folosindu-se uneori notația seacă, reportericească (scenele din periplul ca asistentă medicală, în timpul celui de-al doilea război mondial). Cu tot caleidoscopul de evenimente și medii (descrierea activității legionarilor, a comuniștilor din ilegalitate, pagini menționabile despre periferia bucureșteană, în tradiția unor Ion Călugăru sau I. Peltz
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
de tuberculoză, moare la numai douăzeci și nouă de ani. În volumul Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară (1915) sunt schițate întâmplări ale militarilor români pe frontul din Galiția. Spiritul juvenil dă scrierii, cu accente reportericești, o notă de prospețime și sinceritate. Schițe de război sunt prezente și în broșura Prin Basarabia românească (1919) sau în volumul Bătălia de la Mărășești. Zilele de glorie ale Armatei I Română (1919). Notele de aici sunt importante și din punctul
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
oficial din 1948. Temperament ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar și pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea o înclinație specială pentru traduceri
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
prilej de recapitulare a rețetei de proză scurtă brevetată de el însuși. Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la zestea narativă a grupului desantist. Rețeta trimite nu atât la tehnica radiofonică sau reportericească - cum ar fi de așteptat -, cât la cinematograf, cu care textele optzeciste se înrudesc pe multiple planuri, mai mult sau mai puțin explicit. Prozele din Efectul de ecou controlat, spre exemplu, cuprind la vedere indicații de manipulare a magnetofonului - replay
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
politice. Situate în teritoriul reportajelor, textele lui N. tind în mod vizibil către statutul prozei. De la narațiunile din Întâmplări în liniștea unei fotografii, unde însemnele stilistice bogziene sunt arborate fără echivoc, el evoluează către o literatură hrănită direct din experiența reportericească. Memoria lucrurilor trece întotdeauna înaintea observației asupra realității individuale, pe de o parte pentru a dimensiona major contextul, pe de alta pentru a camufla detaliile neconvenabile. N. găsește întotdeauna partea durabilă și nobilă a ceea ce se vede, printr-un act
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
P. au conflicte interesante, însă rezolvările sunt adesea teziste ori cel puțin melodramatice, iar structura e compozită, autorul schimbând mereu formulele epice și tehnica. De unde, caracterul hibrid al prozei sale. El alternează tipul romanului realist, bazat nu o dată pe elemente reportericești, cu acela poematic și parabolic, precum în Minunata poveste a dragostei preafericiților regi Ulise și Penelopa (1978), Scrisorile imperiale (1979), Omul coborât din turn (1980) ș.a. P. a scris și o piesă de teatru - Zile de toamnă (1961), însemnări de
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
eleganță și fandări ceremonioase” (Radu G. Țeposu). Atât volumele, ca ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată, atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
poemelor sale». O asemenea «critică», indicând unui poet calea succeselor sale prin stimularea imaginației, când, În fond, la Petre Vintilă există o lipsă ideologică, care-l va Împiedica să urce treapta de la un studiu inferior al cunoașterii artistice (simpla notație reportericească) la unul superior, nu poate produce În poet decât confuzia care exista și În articolul recenzentului. (Ă). Trebuie observat de la Început modul de a pune problema de către cei citați mai sus: pentru ei calitatea poeziei noastre actuale depinde de un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale romanului sunt, În special, expeditiv tratate, deși perioada pe care o Îmbrățișează romanul e cea mai bogată În evenimente semnificative. Tocmai bogăția acestor evenimente l-a copleșit pe autor, care reduce În felul acesta narațiunea la o prezentare grăbită, reportericească a evenimentelor nude, fără nici o preocupare de a transfigura materialul În mod artistic. (Ă). În finalul romanului aflăm cu surprindere că În lagăr a stat - cât timp? - și tov. Chivu Stoica. Paginile care vorbesc, apoi, despre prezența tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru autor de a critica viața fără perspective a intelectualilor tineri de la oraș. Adevărata vocație a personajului este imaginată a se împlini într-o valoroasă operă de dramaturg. Consistența analizei psihologice lipsește din roman, autorul limitându-se la o prezentare reportericească a evenimentelor. Cele două personaje a căror încărcătură sufletească este mai bine conturată sunt Ion Tudor și Gheorghe nebunul, primul fiind, de altfel, introdus și în următorul roman al lui A., Convoiul flămânzilor (1935). Apărut în același an cu romanul
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
Sfinții se vând cu bucata (1967), unde este abordată tema recuperării unui candidat la studenție, care, ajuns din întâmplare la închisoare, pare că nu-și va mai regăsi niciodată drumul, și Contemporanii (1978), ce surprinde, într-o manieră pe alocuri reportericească, reacțiile unei comunități umane în clipe de grea cumpănă, provocate de o cumplită calamitate naturală: inundațiile. SCRIERI: Secvențe dintr-o margine de lume, București, 1966; Sfinții se vând cu bucata, București, 1967; Strigătul, București, 1967; Numiți-mă Varahil, București, 1969
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
noastră nouă, reportajul literar se află în plină înflorire. Scriitori ca Geo Bogza, Petru Dumitriu, V. Nămolaru, Ion Istrati, Gh. Cristea, Mihu Dragomir, M. Rohan, Ieronim Șerbu, Petru Vintilă - au înfățișat aspecte grăitoare ale mersului nostru avântat spre socialism. Experiența reportericească le este acestor scriitori de cel mai mare ajutor. Culegând de pe teren date pentru reportajele lor, ei au avut ocazia să cunoască miezul realităților noastre, să observe tot ce e mai nou și revoluționar, tot ce e mai măreț în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură specifică acestui autor începe odată cu revelațiile reportericești, străbătute de o infinită generozitate și de o simbolică poetic-umană, din Țări de piatră, de foc și de pământ (1939). Sunt reportaje despre minele de aur din ținutul moților, cărora le urmează altele, despre Valea Jiului, despre lumea petrolului, a tăbăcăriilor
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]