239 matches
-
repetiția în facilitarea retenției pe termen lung a comportamentului adecvat. În timpul expunerii la secvențe de stimuli, observatorii tind să codifice, să clasifice și să reorganizeze elementele în scheme mai familiare și mai ușor de reținut. Învățarea observațională implică două sisteme reprezentaționale - unul imaginar și unul verbal. După ce stimulii modelatori au fost codați în imagini sau cuvinte pentru reprezentarea memoriei, aceștia funcționează drept ghizi pentru refacerea și reproducerea răspunsurilor ulterioare. Formarea imaginativă se presupune că apare printr-un proces de condiționare senzorială
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Richard Nixon!). Cercetările indică faptul că, în cursul observării, fenomenele perceptuale tranzitorii produc o îndurare relativă, imagini de recuperare de secvențe modelate de comportament. Mai târziu, reinvestirea mediatorilor imaginari servește drept ghid pentru reproducerea de răspunsuri potrivite. Al doilea sistem reprezentațional, care probabil pledează pentru viteza notabilă a învățării observaționale și retenția pe termen lung a conținuturilor modelate de oameni, presupune codarea verbală a evenimentelor observate. Majoritatea proceselor cognitive ce reglează comportamentul sunt mai degrabă verbale decât vizuale. Bandura lua ca
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
motorietc "4.4.3. Procesele de reproducere motorie" După Bandura, a treia componentă majoră a fenomenului de modelare se ocupă cu procesele de reproducere motorie. Aceasta implică folosirea reprezentărilor simbolice ale patternurilor modelate să ghideze performanțele deschise. Procesul de ghidare reprezentațională este esențial același ca răspunsul de învățătură în condițiile în care o persoană urmează din punct de vedere comportamental un pattern deschis la exterior sau este direcționată printr-o serie de instrucțiuni menite să decreteze secvențe noi de răspuns. Singura
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
observatorilor le lipsesc unele dintre componentele necesare, elementele constitutive pot fi cel mai bine stabilite prin remodelarea reîntăritoare și, apoi, componentele complexe pot fi dobândite imitativ. În multe cazuri, patternurile de răspunsuri modelate au fost dobândite și reținute în forme reprezentaționale, dar nu pot fi reproduse comportamental din cauza limitărilor fizice. Puțini fani ai baschetului ar putea să realizeze performanța remarcabilă a unui jucător profesionist înalt, în ciuda repetiției și a atenției lor consecvente. Normarea (adaptarea) corectă comportamentală a indicilor modelatori este, după
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
funcția conservatoare 2 a școlii, denumită astfel deoarece școala este acuzată ca fiind colportoarea culturii dominante. Pentru un sociolog marxist, este de la sine înțeles că școala funcționează ca aparat ideologic de stat (Althusser, 1977) și inculcă în subiecții ei modelele reprezentaționale și praxiologice care contribuie la perpetuarea și întărirea dominației unor categorii sociale asupra restului societății. Această „violență simbolică” (Bourdieu și Passeron, 1977) mediată de școală este posibilă întrucât școala se află într-un raport de dependență față de economic sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
o asemănare cu modelul, care este substanțială și îi conferă un caracter realist (Boulogne 46). Acest lucru se întâmplă atunci când, spre exemplu, dematerializată, imaginea favorizează înțelegerea prin apropierea de adevăr. Este însă și cazul în care ea face obiectul artei reprezentaționale (sculptura), mai apropiate de modelul real (memorat astfel) și astfel de domeniul rațiunii decât arta figurativă (care produce forme noi bidimensionale, exclusiv imaginare). Ceea ce se poate urmări mai târziu în practica romană este, consider, exact linia de interpretare deschisă de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
maxime sau implicaturi conversaționale. Ca atare, potrivit pragmaticienilor, nu există informație numai în valoarea propozițională a enunțurilor, valoarea pragmatică fiind o forță de orientare care se adaugă la aceasta, căci există două tipuri de informație, una de tip descriptiv și reprezentațional și alta de tip pragmatic și integrată. Pe de altă parte, noțiunea "informație" este legată de cea de tematizare în măsura în care se consideră că, pentru ca un enunț să aibă un sens și să fie interpretabil, trebuie să satisfacă o condiție de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al puterii simbolice și mai puțin un proiect liberal, de extindere a comunității de securitate condus de valorile democratice universale. Ideea puterii simbolice rezonează cu analiza lui Mattern 176 făcută comunităților de securitate ca fiind construite pe baza unei forțe reprezentaționale sau narative.177 Celălalt corpus de lucrări aparținând constructivismului critic are afinități cu analizele lingvistice promovate de studiile privind pacea și se descrie pe sine însuși ca fiind o abordare mai profundă, discursivă, a identității și securității, apropiindu-se în
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
adesea ofensatoare) la adresa indivizilor sau a grupurilor. În abordările orientate spre agent se asumă faptul că indivizii, cel puțin într-o anumită măsură, determină alegerea caracteristicilor sau reprezentările simbolice. În ansamblu abordările constructiviste se pot împărți în două categorii, una reprezentațională, iar cealaltă derivând din teoria socială a identității. Post-pozitiviștii preferă termenul de "reprezentări" pentru a numi identitățile și înțelesurile intersubiective, în timp ce pozitiviștii au tendința de a utiliza termenul de norme. Conceptul de identitate integrează mai multe dimensiuni fundamentale pentru constructivism
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Foucault argumentează că subiecții produc reprezentări prin care obiectivează un altul căruia îi lipsește capacitatea de a rescrie discursul, astfel identitățile sunt constituite prin comparații pe care cercetătorii le descriu și le interpretează. Atât abordările identității sociale, cât și abordările reprezentaționale susțin că prin comparații se creează ierarhii inerente.376 Aceste abordări sunt divergente cu privire la sursa acestor comparații și gradul în care sunt instituționalizate. Uneori indivizii pot alege definiții pentru ei înșiși (sau pentru statele în numele cărora se exprimă), însă, în
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
însă, cu siguranță, în lupta cu privire la definiția identității de grup, sau alte dimensiuni ale conflictului, poate garanta mai multe investigații privind campaniile politice sau manevrele birocratice care îi aduc de acei lideri la putere în primul rând.380 O abordare reprezentațională, prin contrast, așează chestiunea contextului în centrul analizei. Ted Hopf381 tratează declarațiile liderilor sovietici ca fiind reprezentative pentru discursuri societale mai largi și caută articulările zilnice a acestor identități. Hopf încearcă să recreeze contextul în care sunt luate deciziile, citind
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Russia's European Choice 383, coordonată de Hopf, sunt abordate o serie de subiecte controversate în legătură cu relațiile dintre Europa și Rusia, plecându-se de la ideea identității sociale, care se construiește și reconstruiește prin acțiunile actorilor sociali. Ceea ce lipsește din abordarea reprezentațională este răspunsul la întrebarea de ce anumiți indivizi, în mod particular liderii naționali, reflectă anumite identități sociale și nu altele.384 Atât abordarea psihologică, cât și cea reprezentațională se concentrează asupra proceselor de denominare pentru a înțelege modul în care oamenii
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
care se construiește și reconstruiește prin acțiunile actorilor sociali. Ceea ce lipsește din abordarea reprezentațională este răspunsul la întrebarea de ce anumiți indivizi, în mod particular liderii naționali, reflectă anumite identități sociale și nu altele.384 Atât abordarea psihologică, cât și cea reprezentațională se concentrează asupra proceselor de denominare pentru a înțelege modul în care oamenii selectează sau sunt interpelați dintr-o serie de posibile identificări. Pentru cei care folosesc limbajul alterității, denumirile identitare derivă din opozițiile discursive, precum cele reiterate în narațiunile
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ONU și a fost descris de către puterile ca fiind un 'război', în timp ce în cazul conflictelor/războaielor interne din Somalia, Bosnia și Kosovo discursul s-a schimbat vorbindu-se nu în termeni de război, ci de intervenție umanitară. Consecința acestei schimbări reprezentaționale cu privire la modul în care guvernele și-au prezentat acțiunile în fața comunității internaționale, părților implicate în conflict, mass-mediei și cetățenilor propriilor țări care au susținut că ceva trebuie făcut, a fost tema cheie în mai multe analize post-structuraliste.701 O întrebare
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
romanelor, atunci e posibil să găsim o cale de mijloc. Din această perspectivă, arta nu este un supliment al vieții, și deci nu poate fi o reprezentare mimetică slabă: în general, atît arta cît și viața sînt înțelese ca fiind reprezentaționale. 4.2. Modelul actanțial greimasian Un mod în care analiza personajului a evoluat, atît din punct de vedere informal, cît și prin mijloace mai formale și mai sistematice, presupune clarificarea termenului de "trăsătură”, la care ne vom opri în cele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se implică intens în competiția electorală pentru alegerile parlamentare, fapt ce conduce la posibilitatea exercitării unui control crescut asupra potențialelor politici ale partidelor aflate la guvernare. Analiza datelor din text relevă concluzii interesante în ceea ce privește evoluția partidelor politice spre asigurarea monopolului reprezentațional la nivel de localitate (între 1996 și 2008, procentul localităților în care primul partid a obținut peste 60% din voturi a crescut de la 2% la 24%, iar în 2012 a urcat la 62%). Ca urmare, unul dintre cele trei partide
Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]
-
întâmplă în majoritatea scenariilor modernității, ci „recunoașterea“ bruscă, neanticipată a caracterului dialectic al lucrurilor: „Das dialektische Bild ist ein aufblitzendes. So, als ein im Jetzt der Erkennbarkeit aufblitzendes Bild, ist das Gewesene festzuhalten.“ Consecința este ieșirea gândirii din regimul ei reprezentațional, intențional. Nu mai este vorba de construcția unui obiect care este plasat în opoziție cu subiectul, ci de un moment „mesianic“ al istoriei unui obiect, anume cel al „răscumpărării“ trecutului său uitat. A cunoaște este echivalent, acum, cu a răscumpăra
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ideologie dominantă. Este prima școală artistică de anvergură internațională pornită pe pământ american. Semnificativ, a apărut în New York (de unde și numele de The New York School of Painting) în primul deceniu ale Războiului Rece (vezi COLD WAR), expresie (abstractă, și nu reprezentațională!) a spiritului iconoclast, a spontaneității creatoare, a spiritului individualist și a libertății de exprimare asociate cu Lumea Nouă. Numele său arată combinația dimensiunii nonfigurative cu trăsături moștenite din expresionismul german de sorginte modernistă de la începutul secolului XX. Pictura renunță la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
un gest semnificativ îl arată pe Jackson Pollock (Jack the Dripper, nu Jack the Ripper!) stropind cu vopsea, nu pictând cu migală, suprafețe mari de pânză. Pollock (1912- 1956), la fel de tumultuos în viață ca și în acțiunea sa împotriva picturii reprezentaționale și perspectivale, simțind probabil că nu avea mult timp la dispoziție, a căutat să dezlănțuie noi forme de expresie și să elibereze emoția creativă de tiparele tradițiilor artistice, în gesturi extreme de anxiety of influence, pentru a folosi sintagma și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
al griului din stânga este simțită ca o diminuare a blocajului vertical puternic din dreapta și nu se mai situează în opoziție cu sensul deplasării privirii. Explorarea de până în acest punct a ritmurilor din compoziția vizuală a lui Hakuin Ekaku ignoră implicațiile reprezentaționale și filosofice. Pentru a suplini această omisiune, Kafalenos și Jordan arată că, dincolo de mișcarea ritmică, pictura evocă o scenă: cele trei figuri plasate pe linia orizontală a imaginii reprezintă trei oameni pe un pod de lemn. Analiza continuă în registru
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
expansiv unul din termeni. El propune o suplimentare a informației teoretice prin abordarea independentă și extensivă a fiecăruia dintre cei doi termeni cheie. Warburton se referă însă și la aspecte pozitive ale teoriei lui Bell cum ar fi concedierea aspectelor reprezentaționale din arta vizuală prin care crede că sunt depășite teoriile tradiționale ale vizualității. În accepția lui: „abordarea artei la Platon este fundamentată pe presupunerea că arta imită natura...că arta este pură imitație sau mimesis” în timp ce pentru Bell: „arta nu
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
contează faptul că este reprezentat cineva care a trăit odată, ci faptul că este surprins ceva din apariția, din ivirea omului care a fost David Hume”. Warburton mai subliniază însă că dincolo de ideea remarcabilă a eliberării artei vizuale de aspectele reprezentaționale, ideea rupturii reprezentării de forma semnificantă este o insuficiență a teoriei lui Bell, pentru că: „în unele cazuri, elementul reprezentațional este atât de important pentru pictură, încât marginalizarea lui în virtutea unui tipar mental, este nepotrivită”. El prezintă comentariul tabloului Regentesses of
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ivirea omului care a fost David Hume”. Warburton mai subliniază însă că dincolo de ideea remarcabilă a eliberării artei vizuale de aspectele reprezentaționale, ideea rupturii reprezentării de forma semnificantă este o insuficiență a teoriei lui Bell, pentru că: „în unele cazuri, elementul reprezentațional este atât de important pentru pictură, încât marginalizarea lui în virtutea unui tipar mental, este nepotrivită”. El prezintă comentariul tabloului Regentesses of the Old Men’s Alms House de Frans Hals în care John Berger arată că, la vremea când a
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
alții comunică în plan narativ cu o anume dificultate. În aceste condiții, trebuie considerat faptul că pe de o parte, narațiunea poate fi un numitor comun care să permită o înțelegere sporită a punctelor importante și a limitelor din forța reprezentațională a mediilor individuale și pe de alta, că sensul narațiunii în diverse media oferă oportunități pentru o reexaminare critică și pentru o extindere a vocabularului analitic al naratologiei. În acest fel, studiul narațiunii poate fi util și în domeniul mass-media
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Newton și Leibniz descoperiseră independent calculul diferențial), ele rămâneau ancorate încă de o concepție completă de cantitate sau mărime și nu erau încă despre entități concepute independent de obiectele concrete. Pentru ca matematica să progreseze, se cereau două lucruri: (1) flexibilitate reprezentațională era nevoie de un sistem adecvat pentru a simboliza orice trăsătură cuantificabilă a lumii naturale în așa fel încât să permită o comparare ușoară a lor; (2) ca acest sistem să fie cât mai abstract și mai general (Shabel 2005
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]