95 matches
-
G. GOȘBUC Prin G. Coșbuc (1866-1918) din Hordou, lângă Năsăud, trecând peste ceea ce în copioasa lui producție e simplă comandă literară, banalizată prin școală, se instaurează un romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat printr-un lirism obiectiv, reprezentabil, hieratică elementară a instinctelor. Poeziile sale, fără colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
expunerea, pur și simplu, a unui suport de sticle într-o galerie de pictură, cum a făcut-o Duchamp"218. În viziunea lui Baudrillard, Duchamp este profetul sfârșitului artei, căci el nu mai poate crea o scenă a iluziei, a reprezentabilului, ci introduce banalitatea cu titlu de artă. În acest context se poate discuta despre anularea interpretării operei de artă Baudrillard descrie, de exemplu, o scenă dintr-o expoziție hiperrealistă de la Beaubourg, unde expunerea unor manechine absolut realist realizate, așezate într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
merge mai departe de atât. Raportându-se la imagini (fie că e vorba de percepții, fie de amintiri) ca la niște "semne" mai mult sau mai puțin descifrabile, într-o manieră pur raționalistă, romanul lui Lovinescu nu izbutește să facă reprezentabil inefabilul sufletesc prin acea miraculoasă fuziune, tipic proustiană, dintre intelect și sensibilitate, dintre "eu" și "lume". Dar, ca și À la recherche..., cu toate că pornește de la o experiență autobiografică, Bizu nu-i (doar) operă de memorialist. Motivele sunt, de bună seamă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mod aparte o teorie a imaginarului medieval este mai ales "ontofania imaginii", precum și posibilitățile de exprimare a teologiei iconodule sau iconoclaste, sensul epifaniilor, teoria și imaginea Întrupării, ca reprezentare figurală sau măcar intuitivă a alterității divine, dar și a i-reprezentabilului. În ceea ce privește arta figurativă cu subiect religios, imaginea se cere a fi analizată sub aspectul capacității ei de a exprima sensul imanent sau transcendent, în raport cu intelectul imaginativ care a creat-o și cu teoriile gândirii imaginative specifice acelei culturi, perioade, spiritualități
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o consecință a acestora, cu dualitatea și duplicitatea, cu similitudinea și autenticitatea, cu aparențele și realitatea), raport definit în relație cu un model referențial. Regăsim aici semnul și procesul semiotic, declanșat de raportul dintre un substrat material și conținutul său reprezentabil sau imaginabil. Cele două procese numite anterior (de realizare a imaginii și de realizare a sensului) sunt însă diferite de tehnicile de reprezentare specifice artelor plastice sau de analiza modurilor de semnificare, specifice științelor limbajului. Ele se "traduc" pentru imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
in Literature and Electronic Media. Baltimore: John Hopkins UP, 2001. 11 Thomas definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a prinde formă: alegoria (mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul, alegoria blochează într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
își generează premisele limitării, uneori până la blocare, a propriei funcționalități; organizațiile tradiționale își activează spontan pluralismul configurațional și se declanșează un proces de autoorganizare informală. În replică, la ineficiența propriei structuri oficiale, ele își construiesc un dual centrat pe cunoaștere, reprezentabil prin modelul organizării anarhice. Se ajunge, astfel, la soluții insulare de întemeiere pe cunoaștere, adoptate ad hoc și dificil de menținut prin integrare; asocierile labile și entropice între comportamentele de cooperare și cele de confruntare ale actorilor organizaționali cenzurează viabilitatea
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
strategice este unul bazat pe proiecte care vizează întemeierea pe cunoaștere prin facilitarea transformărilor adecvate în organizații existente și prin crearea unora noi. Ceea ce rezultă din aplicarea acestui scenariu este tot o configurație de factură nonierarhică, dar de o formă reprezentabilă prin modelul organizației centrate pe memorie; în cadrul ei ar urma să prevaleze efectele sinergice, prin consolidarea elementelor de integrare a organizațiilor (memorie, infrastructură de rețea, soluții inteligente de asistare a grupurilor) ca suport pentru comportamente parteneriale și creative. Al doilea
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
adevăr istoric un pleonasm, de parcă, adevărul ar fi non-istoric sau conținut doar de cuvinte. Adevărul nu constă în cuvinte, ci într-un raport corect între fapte, lucruri și ceea ce se spune. Dacă în secolul al XVI-lea relațiile dintre vizibil, reprezentabil și enunț erau destul de clare, în timpurile noastre cele trei instanțe sunt amestecate într-un limbaj totalizant, clar-obscur, abstract. Este abstract atunci când se află în propria lui dificultate de a spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
parte din consumul reprezentărilor imagistice devenite realități În sine, autonome. Imaginea devine realitatea principală, iar realitatea a ceea ce este reprezentat devine secundară, chiar inexistentă. Arhitectura nu face excepție. Ca edificiu material, ea oferă vizualității cu generozitate o sumă de elemente reprezentabile În imaginea fotografică, elemente care capătă În acest mediu o existență pusă sub riscul autonomiei formale. Autonomia, spectacolul, seducția rapidă, sunt ingredientele de succes ale culturii consumului de arhitectură reprezentată În imagini. Acest tip de imagine se autoproclamă suficient cunoașterii
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
succes ale culturii consumului de arhitectură reprezentată În imagini. Acest tip de imagine se autoproclamă suficient cunoașterii arhitecturii, statut Întărit și de dificultatea de a o verifica, datorită distanțelor fizice deseori inaccesibile dintre observatorul imaginii și arhitectura fotografiată. În privința realităților reprezentabile ale arhitecturii, un fotograf poate căuta fie valoarea de consum a fotografiei , fie pe cea de arhivă . Am văzut care sunt caracteristicile celei de consum. În privința valorii de arhivă, credem că este esențială conștientizarea că reprezentabilul arhitecturii poate Încăpea doar
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
arhitectura fotografiată. În privința realităților reprezentabile ale arhitecturii, un fotograf poate căuta fie valoarea de consum a fotografiei , fie pe cea de arhivă . Am văzut care sunt caracteristicile celei de consum. În privința valorii de arhivă, credem că este esențială conștientizarea că reprezentabilul arhitecturii poate Încăpea doar incomplet Într-o imagine aparent exhaustivă. În accepțiunea lui Massimo Rossetti, arhitect și universitar italian, (Gagliardi 2010: 9) identificăm noțiunea de comunicare Într-o ipostază greu cuantifiabilă, din următoarele considerente: arhitectura nu este niciodată o simplă
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
lizibilitatea ierarhiei dintre determinat și determinant este o condiție primară și obiectivă a fotografiei de arhitectură. Ierarhizarea finalităților fotografiei (imaginea În sine versus arhitectura sursă) se face evident În favoarea arhitecturii. Aceasta este o realitate sistemică experimentabilă direct, din care registrul reprezentabil este doar un element component. În consecință, imaginea arhivă trebuie să ia În considerare În cazul În care se raportează la reprezentabilul arhitecturii, că ea prezintă indirect, reprezintă Într-un mediu străin și virtual, un element al unui sistem scos
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
versus arhitectura sursă) se face evident În favoarea arhitecturii. Aceasta este o realitate sistemică experimentabilă direct, din care registrul reprezentabil este doar un element component. În consecință, imaginea arhivă trebuie să ia În considerare În cazul În care se raportează la reprezentabilul arhitecturii, că ea prezintă indirect, reprezintă Într-un mediu străin și virtual, un element al unui sistem scos din contextul său inițial. Privită din această perspectivă, o ima gin e arhivatoare ar fi tocmai cea care, paradoxal, nu are pretenția
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
arhitectură. Credem Însă că acestea nu pot alcătui o arhivă, fără ale fi adăugat discursul celor care aparent nu exprimă atât, dar invită la o cunoaștere mai adâncă a realității din spatele lor. Am caracteriza acesteimagini ca Încercând să abordeze non reprezentabilul arhitecturii, prin schimbarea calității raportării la reprezentabilul acesteia. Modificarea statutului imaginii În raport cu realitatea reprezentabilă, implică o atentă discernere Între simulacru și similitudine. Conceptul de simulacru la Baudrillard explică statutul imaginii virtualizate prin dispariția oricărei referințe reale (Baudrillard: 2008). Eliminarea modelului
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
alcătui o arhivă, fără ale fi adăugat discursul celor care aparent nu exprimă atât, dar invită la o cunoaștere mai adâncă a realității din spatele lor. Am caracteriza acesteimagini ca Încercând să abordeze non reprezentabilul arhitecturii, prin schimbarea calității raportării la reprezentabilul acesteia. Modificarea statutului imaginii În raport cu realitatea reprezentabilă, implică o atentă discernere Între simulacru și similitudine. Conceptul de simulacru la Baudrillard explică statutul imaginii virtualizate prin dispariția oricărei referințe reale (Baudrillard: 2008). Eliminarea modelului structurant și determinant care precede fotografia, slăbește
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
discursul celor care aparent nu exprimă atât, dar invită la o cunoaștere mai adâncă a realității din spatele lor. Am caracteriza acesteimagini ca Încercând să abordeze non reprezentabilul arhitecturii, prin schimbarea calității raportării la reprezentabilul acesteia. Modificarea statutului imaginii În raport cu realitatea reprezentabilă, implică o atentă discernere Între simulacru și similitudine. Conceptul de simulacru la Baudrillard explică statutul imaginii virtualizate prin dispariția oricărei referințe reale (Baudrillard: 2008). Eliminarea modelului structurant și determinant care precede fotografia, slăbește cauzalitățile până Într-acolo În ale face
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
acesteia. În al doilea rând, fotograful arhivator trebuie să conștientizeze faptul că În completarea discursului fotografiei de tipexplicativ, non autonomă, determinată de realitatea sursă, este indispensabil și un al doilea tip de discurs, menit a Împlini explicațiile cu abordarea non reprezentabilului, alipsei, a complexității de dincolo de formă, imagine, vizualitate, cauzalitate obiectivă. În decursul acestui ultim demers, este posibil calimitele fotografiei să devină fluide În dialog cu arhitectura de dincolo de evidența fizică. Fotografia ar putea Încorpora prin hibridizare și alte moduri de
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
exemple. De asemenea, am clarificat unele dintre argumentele și notațiile care mi-au fost semnalate a fi fost neclare. Sper ca toate aceste modificări să ofere o experiență mai plăcută a lecturii. București, 1 februarie 2013 „Libert arianismul nu este reprezentabil printr-o regulă de alegere colectivă.” [Vallentyne, 1989, p. 222] Introducere Orice proiect de cercetare începe cu identificarea unui spațiu, a unei arii, în care cunoașterea actuală poate fi considerată a fi insuficientă sau chiar greșită. Altfel spus, orice cercetător
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu poate servi drept instrumentar universal pentru testarea consistenței oricăror teorii etice, valori etc. Dacă anomalia nu poate primi un răspuns satisfăcător după încercări repetate, atunci paradigma se află în criză. În această lucrare, voi argumenta că libertarianismul nu este reprezentabil printr-o funcție de alegere socială, și că informația despre preferințe este doar una dintre informațiile relevante pentru a reprezenta libertarianismul<footnote Am în vedere două dintre cele mai cunoscute teorii libertariene: cea nozickiană și cea praxiologică. footnote>, deși nu cea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]