3,228 matches
-
de tip analitic și a universului citadin, precum și nuvela fantastică", echipă alcătuită din Anton Holban, Mircea Eliade, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Ovidiu Constantinescu, Oscar Lemnaru, Cella Serghi, Ioana Postelnicu, Dan Petrașincu etc. Nu mai puțin probant ni se înfățișează reproșul adus romanului "modern" de a-și fi trădat aspectul cheie, care e personajul. Dacă romanul, "gen proteic, atoate primitor", s-ar putea defini drept "patria personajului", "cînd acesta se simte izgonit, nici o vrăjitorie de procedee nu-l poate întoarce înapoi
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
unde își pitește casele, unde își ascunde mașinile, iar de cînd cu declarațiile de avere, conturile în bancă? Cînd Ion Iliescu a bătut șaua să priceapă PSD-ul, ba cu capitalismul de cumetrie, formulă care a făcut carieră, ba cu reproșuri la adresa unor puternici locali ca Dumitru Sechelariu, cel care și-a închipuit că un mic și-o bere sunt egal cu un vot, puțin a lipsit să nu i se spună că e depășit de evenimente. Că între timp s-
Mișcarea marelui pendul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12726_a_14051]
-
acest forum" (gardianul 2003). Multe interogații sunt de altfel retorice - "Cine dracu' m-a pus sa trec prin zona 25?" (sfera.ev.ro), "cînd dracu iera să-ți spui?" (amza), făcîndu-se ușor trecerea spre simple exclamații de surpriză, neîncredere, indignare, reproș: cum dracu! și mai ales ce dracu! - "mă, cum dracu?" (friends.3x.ro); Ce dracu', măi băieți... cercetați, cercetați..." (ziare.ro); "Ce draq măi, nu ai simțul umorului!" (daciaclub.ro); Atîtaaa domne', ce dracu! Păi te mint io!" (ziar.clubromantic
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
cam prea apăsată. Partea cea mai vastă a cărții este dedicată catalogului operei și bibliografiei. Despre compozitor. Samuel Johnson în prefața celebrului său dicționar scria în, 1755: " Fiecare autor poate aspira la prețuire; lexicograful poate spera doar să scape de reproșuri. Și chiar și de această recompensă negativă se bucură foarte puțini" Nu se poate pune la îndoială acribia cu care autorul și-a întocmit lucrarea, de aceea, surprinde, la o privire fugară, faptul că în Catalogul operei lipsește de la locul
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
sare în aer. Sun la 931 și o dispeceră amabilă îmi găsește, bizar de rapid, cîteva numere de telefon. Nici unul corect! De la curățătorii, de la spălătorii, nicidecum de la locul mult căutat de mine. Revin și dau peste aceeași doamnă. Iritată de reproșul meu timid, ca să nu exclud ajutorul. Îmi dă alte numere. Complet aiurea, ca și prima dată. Sun a treia oară și hazardul absolut mi-o scoate din nou, tot pe distinsa doamnă, în cale. Cine de cine își bate joc
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
acolo umblă cîinii cu covrigi în coadă... După două ore, nici mai mult, nici mai puțin, obțin legătura cu Canada. În casă e liniște, găurile de la țevi tronează ca niște trofee pe pereți. Casa asta nu-i perfectă, spune cu reproș copilul meu. Și are dreptate. Dar ce-i perfect pe lumea asta? "Norilor, o, norilor Unde-i țara florilor?"
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
deceniile viitoare. Ce nu se înțelege e spiritul responsabil în care trăiesc americanii: ei n-au nesimțirea atâtora și atâtora dintre puterile lumii de-a închide ochii atunci când se petrec crime la scară mare. Am auzit de mii de ori reproșul că Bush a trimis avioanele și tancurile în Irak deși nu s-au găsit mult invocatele arme de distrugere în masă. E adevărat, nu s-au găsit. Dar la fel de adevărat e că - așa cum scria Michael Ignatieff - Saddam însuși era o
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
vorbitorilor din zona sudică a țării" (p. 98). Foarte interesante sînt descrierile unor evoluții pragmatice muntenești: "indicele de solicitare" și eu/și noi (p. 86-87): "vrem să videm și noi mireasa!"; clișeele mobilizării și ale demobilizării (hai... / stai...), "indicele de reproș": bine, mă.... Ardelenii par a se caracteriza prin tendința spre precauție, neangajare: "nu vor să facă afirmații nefondate și nici nu vor să se angajeze la ceva prin cele afirmate" (p. 72); "mărgineanul cere direct, întreabă mereu, dar dă sau
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
ce pomenesc de ținuturi îndepărtate (tip Nuovissimo Melzi, din 1905), ca să nu mai vorbim de almanahuri, timbre sau plăci de patefon. Pe scurt, o lume al cărei farmec ambiguu poate fi încifrat într-un sunet cu rezonanțe cabalistice: amarcord. Câteva reproșuri (în loc de concluzie) Chiar dacă ultimul roman al lui Eco se citește aproape pe nerăsuflate, nu s-ar putea spune, nici pe departe, că este fără cusur. La acest capitol aș ține să remarc calitatea îndoielnică a fragmentului în care ni se
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
Observăm că unele publicații, și mai mult decât toate ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC, sunt preocupate intens, de la o vreme, de existența Uniunii Scriitorilor. îi examinează trecutul și prezentul, obiectivele, activitățile curente, felul cum este organizată și condusă. îi fac și reproșuri cu nemiluita, dintre care unele se bat cap în cap: ba că este un turn de fildeș, ba că și-a deschis porțile prea larg, lăsându-se invadată de cohorte de veleitari. Cronicarul n-a intervenit în aceste discuții, socotindu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
instabilității psihice pe care nu i-o cunoșteau decât cei apropiați, deși nu prea existau nici pentru oficiali secrete ale vieții particulare. Probabil că secretele erau cunoscute și exploatate ca vulnerabilități profitabile pentru șefi. Radu Enescu era foarte fricos de reproșurile oficialităților, pe care le dramatiza apocaliptic în fața colaboratorilor. E apoi și mai surprinzător, ca să revin la subiectul debutului, că după 1990 Radu Enescu nu a găsit răgazul necesar pentru a-și reconstrui monografia Franz Kafka pe fundamente pe deplin oneste
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
literaturii. Concepe aici comedia cu valențe shakespeariene Cununia, reprezentată în 1974, și romanul Trans-Atlantic, publicat la Paris în 1953 (și în Polonia în 1957) - o metaforă originală a atitudinii autorului față de vârfurile culturii polone din trecut, care-i va aduce reproșuri violente din partea compatrioților. Aura de om dificil cu convingeri excentrice, care stăruie în jurul lui, și controversele aprinse, declanșate de cărțile sale, îl smulg din anonimatul literar relativ repede, numele lui plonjând în agitația celebrității. Prozele Pornografie (Paris, 1960) și Cosmos
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
el "nu există": mănâncă, doarme, face baie, se vede-n oglinzi și la sfârșit se și sinucide! Să fie atunci un impostor care se dă drept prințul Morudzi? Iarăși imposibil, din cauza flashbackurilor, din cauza fantomelor care-l vizitează ca să-i facă reproșuri pentru modul în care le-a tratat în tinerețe, ca Isabel. Ca atare, personajul lui Sergiu Nicolaescu, pivotul filmului (ocupă cam trei cadre din cinci), nu-și justifică defel existența, după cum nici CNC-ul nu poate justifica fondurile oferite unui
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
Așa îți spun maimarii tăi stăpîni, și rîd/ pe cînd tu-ngălbenești mereu flămînd și hîd...// ai uitat că țara nu mai e și-a ta:/ că doar ciocoiul roșu face din ea ce vrea!". Și nu ezită a adresa reproșuri amare Americii, care prin Pactul de la Yalta a cedat puterii bolșevice Europa răsăriteană, devenită în consecință un enorm laborator de experimentare a comunismului: "Legatu-te-ai, cu Diavolul roșu alături/ oceane să treci și pămîntul să-l mături:/ Să-l
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
că un scriitor, mai cu seamă unul din vechea generație, ca N. Breban, le-ar putea pretinde o astfel de experiență. Nu o vor face, spre paguba, cred eu, și a lor și a scriitorului în cauză. Nu le aduc reproșuri noilor critici pentru că se dezinteresează de literatura lui Breban, altădată atât de mult discutată, ci constat doar un fapt care se petrece sub ochii noștri. L-am putea încadra în categoria lovinesciană a mutațiilor de sensibilitate. Sunt în natura oricărei
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
e numai urma unor pași, la ora la care, jucăușă, aurora îmi prelungește,-n alburi, reveria. Înoți în lapții zărilor opace, iar nudul tău dizolvă-ntreg decorul; trecutului i-asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-am vrut pământul tot servit pe tavă, ci doar un pic dintr-însul... Baliverne rostite-n timp ce aurora-mi cerne,-n tăcere,-n sita-i deasă, reveria. Poza Cum
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
formulare din 1992 a lui G. Liiceanu - ,prostia ca încremenire în proiect" - s-a transformat într-un eufemism popular, într-un adevărat clișeu, folosit, e drept, nu numai pentru desemnarea prostiei, ci și a rigidității, inerției etc.: ,adesea am primit reproșuri, iar cei de la care veneau îmi spuneau ca sînt Ťîncremenit în proiectť" (liternet.atelier.ro); ,cu riscul de a părea Ťîncremenit în proiectť" (virtualarad.net); ,oamenii complet nepregătiți (încremeniți în proiect)" (dbrom.ro); ,iese din mijlocul gloatei sale de încremeniți
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
și au refuzat să colaboreze. Ușor de zis, dar mai greu, infinit mai greu de făcut. Sigur că formele cedării trebuie să fie cunoscute, comentate, analizate, sigur că sunt regretabile cedările, dar nu oricine are căderea, cred eu, să aducă reproșuri celor care au cedat sub constrângere. Cum poți să acuzi pe altul, mă întreb, cum poți să denunți public pe cineva pentru slăbiciune dacă nu ai făcut tu însuți, în aceleași condiții, proba tăriei, a rezistenței până în pânzele albe? Au
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
București, din moment ce sunt prezenți atâția alți scriitori și nu doar critici. Adversari ai postmodernismului, ei au participat la disputele dintre generații și la controversele pe probleme de actualitate, așa încât ar fi fost firesc să se regăsească în sumar. E un reproș, care nu prea cred că ar putea fi respins cu seninătate. Această ignorare polemică a celor doi e, de altfel, un semnal de reconsiderare. Rezistența lor la înnoire și oportunismele i-au făcut antipatici. Poezia lui Grigore Vieru a fost
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
în chiar ficțiunea operei. Ficțiunea criticii e capcana din care trebuie să iasă, totuși, neatinsă, opera. Ea îi provoacă pe cei ce o comentează, se lasă explicată în componentele ei dificile, de vocabular și figuri retorice, dar rămâne impasibilă la reproșurile câtorva dogmatici. Multiperspectivismul criticii a fost încercat, după o sută de ani, cu sporită siguranță, șarjant la culme, de Eugen Ionescu, în controversatul Nu. Numai că, el făcea exercițiul pe opera altuia și într-un timp când existau mari critici
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
în proporții egale". Cam ca Pascal Bruckner, îmi vine să zic, acum că ne-a vizitat țara. Cu toate acestea, cartea nu e rea deloc. Scrisă sub pecetea defamiliarizării, ea reușește să trateze un subiect tabu, fără să-și atragă reproșuri și fără să lezeze orgolii. Povestea unui fost medic la Auschwitz spusă de conștiința lui are ceva vesel, o veselie amară, ceva dintr-o istorie spusă unui copil seara, la culcare. O istorie terifiantă care poate fi spusă doar așa
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
în mod greșit socotit alb; delimitarea materiei nu s-a făcut pe criterii obișnuite de periodizare" (p. 6). Dintr-o astfel de procedare comodă, fără nici un fel de perspectivă și fără observații de ansamblu asupra epocii, provin insatisfacțiile cititorului și reproșurile specialiștilor. Din panorama lui Al. Piru nu putem afla decât ce a publicat cutare scriitor în intervalul 1940-1950. Criteriul ordonator e generația (Al. Piru departajează pentru fiecare gen literar trei generații), iar instrumentul principal e rezumatul. Nimic mai mult: istoricul
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
alt context, orizontul de așteptare a suferit modificări. A stărui, pe urmele lui Vladimir Streinu, în înțelegerea revoluției poetice argheziene ca emanație a unui geniu verbal, înseamnă nu a repeta ceva deja știut, ci a perpetua un adevăr parțial, un reproș camuflat sub un elogiu aparent. Arghezi înțeles doar ca geniu verbal înseamnă mult prea puțin pentru exigențele cuiva care vrea să vadă mutațiile săvârșite în sintaxa poetică a modernității, mai importante decât un șoc păstrat și perceput la nivel lexical
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
se dilată, acoperind, indistinct, întreaga critică autohtonă ("provincială"), lumea noastră culturală ("prăfoasă"), societatea românească în ansamblul ei. Trec peste detaliul că Mircea Cărtărescu însuși scrie propoziții dure la adresa altor scriitori, pentru a preciza că nici Occidentul nu e scutit de reproșuri. Aproape fiecare ieșire în străinătate aduce o dezamăgire: autorul nostru, cu structură europeană și cu teme universale, se vede introdus în categoria prea strâmtă a unei țărișoare din Sud-Estul Europei. Pe de o parte, un orgoliu exacerbat și un complex
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
rămas pentru mine o limbă "de lectură". Milanezul plasa și această frază : Dar n-aș vrea să vă cer un lucru care v-ar fi anevoios acum când trăiți în Occident. Nu știu dacă era din partea sa o continuare a reproșului inițial, de a-i fi scris în franceză, dar motivul era bine intuit : în situația mea de "fugit" nu mi se mai părea cuviincios să prezint poeți din țară, lucru pe care îl puteau face alți italieniști. Faptul că printre
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]