707 matches
-
când acesta este dublat de un actor. Interioritatea cucerită îl umple pe Emil Botta de amărăciune. Însuși spațiul interior este populat de paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și cu atât mai puțin profet, încearcă să le repudieze. Există un moment derutant, aproape fatal în această experiență, pentru că nu mai înțelegem prea bine dacă asistăm la o dramă pură, esențializată atât de mult încât se întoarce la origini, se confundă cu gestul și poezia pură? Sau totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de-a face cu un sentiment echivoc: acela că te afli în teatru fără să existe realitatea scenei, te afli în ironie, farsă, joc, fără să existe realitatea bucuriei. Până la urmă, un poet ca Emil Botta tinde spre echilibru dar repudiază cu strășnicie ținta spre care tinde (poate și ca urmare a unei prejudecăți culturale), așa cum tinde spre a epuiza resursele gestuale, dar fără să o facă. Există mereu tendința deplasării atenției în zone sublatente, colaterale, care se vor iluminate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poetului cu actorul, se dovedește un joc tragic, asumat în întregime. Așa cum umbra nu are nimic de câștigat de pe urma omului care o proiectează, nici omul nu câștigă nimic pe seama umbrei; așa cum imaginea este dezamăgită de actor și încearcă să îl repudieze, să îi întoarcă spatele cu hotărâre și pentru totdeauna, nici actorul nu se bucură de imaginea lui, sperjură și, vai!, atât de inconsistentă; în sfârșit, așa cum actorul, cu o ultimă speranță și un ultim alint, își trimite ambasadorii plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mult decît orice dezbatere sau analiză, lasă să reiasă cu limpezime drumul de la cauză la efect pe linie generațională felul în care s-a raportat Gioia la parabola propriului tată, profesor, primul licențiat al încercatei sale familii. Constrîns să-și repudieze succesiv crezurile (de la cel religios la cel comunist), mult prea înalte față de realitate și de tovarășii de drum, la senectute, el va fi un resemnat. În ciuda saltului material, profesional și cultural al propriilor părinți, în fața eșecurilor ideologice, congenerii Gioiei își
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
la pierzanie. Iar de aici, în chip firesc, o sumedenie de povești captivante. Nu lipsite de umor sau de fiori tragici, nu private de disponibilități ale comunicării (între ele și-n afara lor). A le crede copilărește sau a le repudia sec devine strict o opțiune strict individuală. A le ține minte e mai mult sau mai puțin facultativ, din moment ce - numeric - ele sunt covârșitoare chiar pentru o memorie bine antrenată. Cu cine să pactizăm, atunci? Vă ofer un indiciu: cu discursul
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
Cosmin Ciotloș Probabil ceea ce face ca textualismul să fie deopotrivă temut și repudiat în poezia ultimilor ani nu e, așa cum se induce adesea, o eventuală carență de autenticitate, ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
cerească și semnele zodiacale ce le marchează pelerinajul spațial influențează negreșit viața oamenilor. Amănuntul acesta nu are nimic uimitor dacă îl privim ca pe o însușire a unei religii de mult apuse. Numai că succesul cu care clerul creștin a repudiat odinioară astrologia mithraică, sub motiv că cei care venerau planetele se făceau vinovați de idolatrie față de întruchipări materiale, s-a transformat azi într-un eșec. În secolul XXI europenii trăiesc fără să știe o reînvigorare uimitoare a astrologiei mithraice. Religia
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
evazionist, un thriller conceptual sau un film de artă în sensul de "artist" așa cum o serie de prozatori esteți sunt caracterizați prin stil, prin scriitura artistă. Gheorghe Preda se consideră un stilist care joacă totul pe o singură carte, vizualul, repudiind programatic aportul actorului definit ca prezență care refactă lumina și emoția și atît. Regizorul declară tranșant că nu va realiza niciodată filme "de actori". Acest lucru i-a reușit remarcabil în film: actorii pur și simplu nu se văd, iar
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
făcea, astfel, procesul artificiului disimulat, al mediocrității care încearcă să păcălească, prezentînd "falsul" drept ceva "adevărat". Implicit, Barthes apela la ceea ce am putea numi morala materiei. Discursul lui se referea la Brecht, modelul său de atunci: la Berliner Ensemble, acesta repudiase "falsul", străduindu-se să lucreze obiectele și costumele în așa fel, încît să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în metalele ruginite, în fustele petecite, în pantalonii uzați. În felul acesta, obiectele de recuzită
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
către dictator, dă interviuri virulent critice în presa străină până ce, în 1977, este forțat să se expatrieze. Dan Deșliu fusese, în anii '50, copilul teribil al "revoluției", mizase totul pe comunism până ce, în anii '80, își schimbă radical poziția. Își repudiază trecutul "revoluționar", părăsește partidul și-i aduce lui Ceaușescu învinuiri directe, printre care și aceea că se comportă ca și cum ar fi "proprietarul României". Dorin Tudoran, și el fost membru de partid, reporter la "Flacăra" și redactor la "Luceafărul", de unde este
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
Nebun după femei, 2002), 100 Girls (100 de șanse, 2000) și Eight Days a Week (Opt zile pe săptămînă sub fereastra ta, 1997) se joacă convingător cu convențiile, nu se lasă dominat de ele, le utilizează inteligent fără a le repudia, conferindu-le o doză de relativism: este forma de inteligență a filmului american al ultimului deceniu.
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
Derrida-Bahtin". Pasajul citat este revelator (și nu e singurul) și pentru atitudinea critică a Monicăi Spiridon față de tabăra deconstruc-ționiștilor, care și-au ascuns pretențiile hegemonice asupra întregii arii discursive (inclusiv științifice) sub o maximă toleranță epistemică ("Merge orice") și au repudiat teoriile (v. Paul de Mann), denunțate ca totalitare, dezvoltând ei înșiși o formă de totalitarism anti-teoretic. Deschiderea lipsită de orice discernământ, concesiile majore făcute mediilor populare (în planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în planul metadiscursului) au parafat "sentința
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
nu se înghesuie să învețe de la James Joyce sau de la stilul lui Proust - fiindcă asta i-ar rupe de cititori, i-ar condamna la un cerc restrâns, despărțit de poporul căruia vor să i se adreseze" (p. 241). Era de repudiat categoric "falsul modernism antirealist" - și, din păcate, constată prozatorul, tot modernismul e antirealist, dintr-un motiv esențial pe care îl va analiza stăruitor în mai multe articole din al doilea volum de critică literară, Noi și neobarbarii: modernismul e construit
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
deruta și care mai este aici, în fața mea, după atâția ani de când el a dispărut. Plângea. Tata. Acolo, întins pe patul lui îngust, legat cu atâtea tuburi de mașinării zgomotoase, prost bărbierit, nepieptănat, flancat de un fiu pe care îl repudiase, tata plângea. Trebuia să reacționez. Să zic ceva. Dar ce? Mă simțeam oprit la o intersecție de drumuri necunoscute. Trebuia să merg drept înainte și să traversez răscrucea? S-o iau la stânga? La dreapta? M-aș fi lăsat și eu
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
al clasei muncitoare. Așa cum sunt, aceste filme conectau la o altă lume invariabil decrepită, cu o dimensiune maladiv-estetizantă și plaisirisme amendabile care erau de mii de ori mai atractive decît heirupista lecție de morală proletară. Această zonă a filmografiei românești, repudiată pe nedrept pentru artificiile ei și un pronunțat caracter estet, livresc, constituia un balon de oxigen, era capabilă să transmită sentimentul unui altceva, a unei alte istorii decît a celei contrafăcute penibil de inginerii de suflete. Ștefan Iordache este unul
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
proletar" a fost substituit de formele lexicale sinonime "muncitor" și "muncitoresc". Doctrina însăși s-a remaniat. "Dictatura proletariatului" a fost înlocuită cu "democrația populară" și alianța, mereu invocată, dintre muncitorime și țărănime. Proletcultismul a fost rebotezat realism socialist, dar niciodată repudiat în sensul lui tezist muncitoresc, adică proletar. Clasa muncitoare a fost recunoscută doctrinar drept clasa conducătoare în comunism, iar arta trebuia să fie pe măsura ei. Că puterea a fost confiscată de o elită de profitori în frunte cu Dej
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
de schiori și alpiniști, iar peisajul asprimii alpestre este îmblînzit de înlesnirile civilizației. Moravurile se domesticesc la rîndul lor și puritanismul se stinge. Femeile își pierd aerul pudic și ajung să se închine tocmai zeului pe care creștinismul l-a repudiat secole de-a rîndul: sexul. Inima li se înveșmîntează în dezinvoltură, la fel cum, pe dedesubt, hainele lor își simplifică horbota intimă: desuurile dispar din prea mare dificultate a mînuirii lor. Din cetăți menite cuceririi, femeile devin trufandale menite culesului
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
rafinată pe care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea lui Xerses este plină de creaturi coșmarești, monștri cu aripi-satîr în loc de mîini, sclave aproape goale dan-sînd lubric, estropiați etc. Elifias, unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană care întreține un cult păgîn se bazează în același timp pe eugenie și repudierea handicapaților, pe disciplinarea
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
măicuță, ar fi fost mult îndulcită dacă tăicuța mi-ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita rușinea pe care i-o făcuse fata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
responsabilității și demnității într-un proiect de revitalizare a societății civile, odată cu experimentarea unei forme non-machiavelice de politică, numită deseori «antipolitică». Din mai multe puncte de vedere, revoluțiile din 1989 au reiterat proiectul inițial al Iluminismului prin faptul că au repudiat orice formă de absolutism mintal sau instituțional și au apelat la o abordare non-ideologică și non-manipulativă a individului. Dar s-a realizat pluralismul politic? În locul unor partide autentice, vedem figuri charismatice sau pseudo-charismatice migrând de la o grupare la alta, manifestând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
una dintre mielușelele din subordine a văpsit-o, să pară disidentă: aranjase fuga cuiva în portbagajul unui lector străin și Mistrie atotștiuse și blagoslovise. S-a mărturisit violat de comuniști la conștiință, și-a abandonat "judecățile vechi" și și-a repudiat versurile despre "chiaburani". Luptase cu GAZ-ul pentru colectivizare, putea lupta și din JEEP pentru decolectivizare. "Ieu am fost numai temporar comunist. Am făcut rău sistemului din interior. Am fost obstaculat". Ceea ce numea "îndepărtarea de la actul editorial" i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu am înțeles că predispoziția către suferință poate porni de la o insuportabilă fericire. Atunci când devine insuportabilă, fericirea este repudiată la modul cel mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de autoapărare, de eliberare de sub strivirea fericirii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atât de lungi, încât ar merita consemnate în Guiness Book. Dacă cineva ar vrea să citească o asemenea frază cu glas tare, dintr-o răsuflare, s-ar asfixia pe la mijlocul ei: „Înregistrând, din perspective preponderent senzuale, polietajarea intrași extratextuală a lumii, nerepudiind utopia mitică salvgardantă a genezei scripturale a macroexistării și a destinului orfic al autorului care se obstinează neîncetat să-și ‹ decanteze jaloanele individualității din substanța fluidă, anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cheamă lucrurile cari nu sunt, ca și cum ar fi" (Romani IV 17). (Flacăra sacră, III, 6, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XIV) În biserica creștină, afară de ortodocși și catolici, cari socotesc tradiția ca sfântă, toate celelalte confesiuni o repudiază motivând excluderea tradiției pe faptul că aceasta ar fi o simplă născocire a înaintașilor noștri, care prin repetare a devenit "obișnuință", iar obișnuința "lege". Ribot, în a sa "La Psichologie des sentiments" pag 141 spune: Dacă sunt chipuri originale de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ea a tuturor celorlalte modele spirituale constituie trăsătura decisivă a "culturii moderne". Pentru faptul de a fi avut această consecință uriașă și de a fi determinat în istoria gândirii umane mișcarea prin care aceasta s-a întors împotriva trecutului său, repudiind tot ceea ce îi adusese acesta mai însemnat, autonegarea vieții se înfățișează într-adevăr drept evenimentul crucial încă necunoscut sub forma unui demers teoretic deliberat și sistematic care a cufundat modernitatea în situația nenorocită care îi este proprie, și ea este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]