717 matches
-
baterie de artilerie păzea unică cale liberă. Cu unanimitatea ofițerilor săi, Burgoyne a început negocierile. După două zile de negocieri, Gates și Burgoyne au încheiat tratatul de capitulare, ce prevedea că britanicii să se întoarcă liberi în Anglia. Congresul a repudiat convenția. Soldații britanici au fost ținuți în captivitate lângă Boston un an, transferați în alte părți. Unii au dezertat, alții s-au integrat în populația americană. La 17 octombrie, armata lui Burgoyne, 5700 de soldați și câțiva generali și-au
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și 20 aprilie 1089) de către cetățenii acelui oraș, pentru a-i sprijini în fața invaziilor lui Robert Guiscard, însă a încetat din viață înainte de 1090. Nu a avut niciun urmaș cu soția sa Gemma, pe care se pare că ar fi repudiat-o.
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
cu ducele Henric al III-lea de Limburg. În 1171, Henric s-a căsătorit pentru a doua oară, de această dată cu Agnes, fiică a ducelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. Tot lipsit de urmași, el a repudiat-o pe Agnet în 1184, însă s-a îmbolnăvit grav, după care a plecat după ea. În septembrie 1186, li s-a născut o fiică, Ermesinda. Această naștere a repus pe tapet chestiunea succesiunii, dat fiind că Henric a considerat
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
caz. Pentru anabaptiștii ce se opuneau utilizării forței, a devenit de importanță majoră să se delimiteze de rebelii din Münster. Mulți anabaptiști non-rezistenți și-au găsit conducătorii în Menno Simons și frații Obbe și Dirk Philips, lideri anabaptiști olandezi care repudiau doctrinele distinctive ale anabaptiștilor din Münster. Această grupare a devenit mai apoi cunoscută ca menoniți, după numele lui Simons. Ei respingeau orice folosire a violenței, predicau o credință bazată pe iubirea dușmanilor și compasiune și nu au țintit niciodată la
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
Serbia și Bizanțul au intrat într-o perioadă de relații tensionate. Pe de altă parte, Împăratul Bulgariei Mihail Șișman (Mihail Asen al III-lea) își susținuse cumnatul - pe Andronic al III-lea. În plus, în 1324, Mihail divorțase și își repudiase prima soție, nimeni alta decât sora regelui sârb, Ana Neda, pentru a se putea căsătorii cu prințesa bizantină Theodora. În acea vreme sârbii cucerisă câteva orașe importante ca Prosek și Prilep ajungând chiar să asedieze Ohridul (1329). Cele două Imperii
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
ca apanaj în favoarea fratelui său Álmos. Regele Coloman a învins răscoala lui Petar Svačić din 1097. Coloman (Kálmán) l-a privat pe fratele său, Álmos, de ducatul său ("tercia pars regni") în 1107. Pe soția sa, Eufemia a Kievului, a repudiat-o ca adulteră; a divorțat de ea și a trimis-o înapoi la Kiev (cca. 1114). Eufemia a născut un fiu, pe nume Boris, la Kiev, dar regele Coloman a refuzat să-l recunoască de fiu. În preajma anului 1115, regele
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
domnitorului. Simbolul a fost un semn al clasei sale cavalerești de Gniezno: vulturul alb. Prima căsătorie: 984-985 O fiică necunoscută a lui Rikdag, Margraf de Meissen, probabil numită Hunilda sau Oda. După moartea lui Rikdag în 985, ea a fost repudiată de către soțul ei și trimisă departe. Copii: A doua căsătorie: 986 - 987/89 O prințesă necunoscută maghiară despre care se credea înainte că ar fi fost Judith, fiica lui Géza, Mare Duce al Ungariei. După 987, ca urmare a deteriorării
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
căsătorie: 986 - 987/89 O prințesă necunoscută maghiară despre care se credea înainte că ar fi fost Judith, fiica lui Géza, Mare Duce al Ungariei. După 987, ca urmare a deteriorării relațiilor politice dintre Polonia și Ungaria, ea a fost repudiată. Copii: A treia căsătorie: 987/89 - 1013 Emnilda, fiica lui Dobromir, prinț de Luzacia. Copii: A patra căsătorie: 1018-1025 Oda (n. cca. 996 - d. după 1025), fiica lui Eckard I, Margraf de Meissen. Copii:
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
a Hildegarde de Baugency). Filip I (n. 1052 - d. 1108), rege al Franței și-a închis prima soție, Berthe de Frise, într-o mănăstire a castelului de Montreuil, care constituia mare parte din zestrea ei, cu scopul de a o repudia și de a se recăsători. El intenționa să se căsătorească cu Emma, fica contelui Roger I al Siciliei. Istoricii au susținut că Bertrade a făcut să-i parvină regelui un mesaj prin care-i spunea că mariajul ei cu Foulque
Bertrade de Montfort () [Corola-website/Science/330365_a_331694]
-
o formă de determinism biologic. Trebuie să fim atenți, totuși, să nu amestecăm biologicul cu culturalul. Dacă vorbim despre evoluție culturală atunci vorbim despre simboluri și interacțiuni, în vreme ce dacă vorbim despre evoluție biologică atunci vorbim despre gene. Unii critici au repudiat teoria memelor încă de la bun început pe motiv că n-ar avea niciun suport științific, ea fiind, după părerea lor, mai degrabă rezultatul nefericit al unui joc cu metafore. Pentru că ideile circumscrise în limbajul de specialitate să fie accesibile omului
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
vremurilor și unele dintre cele mai importante opere ale sale reflectă aceste preocupări, cum ar fi ""Spania"", un poem despre Războiul civil din Spania și ""1 Septembrie 1939"", despre izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial (ambele au fost ulterior repudiate de Auden și excluse edițiile selective). Poemul său ironic de dragoste Auden's ironic love poem "Funeral Blues" (inițial scris pentru a fi cântat de prietena sa soprana Hedli Anderson) a fost citit emoționant în filmul din 1994 "Patru căsătorii
Wystan Hugh Auden () [Corola-website/Science/298637_a_299966]
-
Cand a aflat de ea în 1968, desi relația romantică cu Brandon era deja încheiată, Rând și-a încheiat relația cu soții Branden, ceea ce a condus la închiderea NBI. Rând a publicat un articol în "The Objectivist", în care îl repudia pe Nathaniel Branden pentru necinste și pentru alte „comportamente iraționale din viața privată”. Branden și-a cerut mai tarziu într-un interviu scuze de la „fiecare student al obiectivismului” pentru „perpetuarea misticii ” și pentru „contribuția la această atmosferă îngrozitoare de represiune
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno. Cu toate acestea, despărțirea a fost amiabilă. Alberada era încă în viață în momentul morții fiului ei Bohemond
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
a devenit susținător al Imperiului. Atunci când socrul său, ducele Otto de Nordheim a trecut în tabăra adversarilor lui Henric al IV-lea și și-a abandonat ducatul, Welf a rămas loial față de Henric. Pentru a îndeplini ordinele acestuia, el a repudiat-o pe ducesa Ethelinde și a divorțat de ea, imediat după care (în 1070) fidelitatea i-a fost răsplătită prin numirea sa ca duce de Bavaria în locul lui Otto al II-lea de Nordheim. Acest eveniment a avut loc la
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
pe mine să-i port dragostea, Ce bine ar fi fost să am altă povară...”" El se îndrăgostește de Lubna, se căsătorește cu ea, însă cei doi nu reușesc să aibă copii, motiv pentru care familia îi cere s-o repudieze, după care acesta își va plânge nefericirea pentru tot restul vieții. Moare dupa sfârșitul secolului al VII-lea, dar unele din versurile ce-i sunt atribuite aparțin unei epoci după el. Acest poet aparține clanului Banu Udhra, rămas în istorie
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
1714, soțul Carolinei a devenit Duce de Cornwall și curând a fost investit Prinț de Wales, Caroline devenind Prințesă de Wales. A fost prima Prințesă de Wales în peste 200 de ani, ultima fiind Caterina de Aragon. Cum regele își repudiase soția Sofia Dorothea de Celle în 1694, nu exista o regină iar Caroline deținea rangul cel mai înalt al unei femei din regat. Carolina s-a împrietenit cu Sir Robert Walpole, politician și ocazional prim-ministru; influența lui a asigurat
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
ramuri concurente ale Angevinilor s-au contestat reciproc pentru stăpânirea asupra Neapolelui în următoarele decenii. Fiica lui Carol al III-lea, Ioana a II-la (1414-1435) l-a adoptat pe Alfonso al V-lea al Aragonului (pe care ulterior îl va repudia) și apoi pe Ludovic al III-lea de Anjou ca moștenitori, pentru ca în cele din urmă să hotărască succesiunea pentru fratele lui Ludovic, René de Anjou din ramura colaterală a angevinilor, iar acesta i-a succedat în 1435. René de
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
pronunțat de soț - Khuf, separarea dorită de soție prin desfacerea căsătoriei de către un judecător. Divorțul pronunțat de soț ("talăq"), prin formula "’inti tăliq", este cunoscut sub denumirea de repudiere (acesta fiind numai un drept al soțului; numai soțul își poate repudia soția, nu și invers). Căsătoria este desfăcuta, de asemenea, si in cazul înregistrării decesului unuia dintre soți. Situațiile în care soția poate cere divorțul sunt: - dacă ea a descoperit la soțul său un defect de care nu se poate vindeca
Căsătoria în Islam () [Corola-website/Science/336278_a_337607]
-
surpriza să constat că vechii imigranți Îi resping de la angajare pe cei sosiți recent, În mod tacit sau pe față, pe fondul unui zâmbet larg, dezarmant și perfid. Am fost uimit cum noi, românii, nu ne ajutăm. Ne sfidăm, ne repudiem, În comparație cu alte popoare ai căror muritori șiau făcut un rost. Am venit pe continentul fericirii și al tuturor posibilităților, ademeniți de superbele oferte canadiene, care promiteau luna de pe cer, inclusiv locuri de muncă, variate și multe. Chemările tentante aveau menirea
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
fiind în ghearele monopolului capitaliștilor, care au construit un arsenal militar „ca să pregătească condițiile pentru a câștiga supremația mondială într-un nou război." În data de 6 septembrie 1946, James F. Byrnes a rostit discursul său în Germania, prin care repudia Planul Morgenthau (o propunere dură de împărțire a Germaniei cu intenția de a înlătura posibilitatea Germaniei de a mai declanșa un război) și avertiza URSS că SUA intenționează să-și mențină prezența sa militară în Europa pe o perioadă neprecizată
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
și Praga, sperând să obțină o audiență la împăratul Rudolf al II-lea. Acesta amână repetat întâlnirea cu Mihai. Între timp, însă, Sigismund Báthory a renunțat la tratatul de vasalitate față de austrieci și a acceptat protecția Imperiului Otoman, și-a repudiat soția și l-a alungat pe generalul Basta. În aceste condiții, Mihai Viteazul este chemat în audiență la palatul imperial. Împăratul îi oferă un milion de taleri pentru a-și organiza o armată cu care să restabilească controlul austriac în
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Pierre de la Chatre a primit refugiu de la Theobald al II-lea, conte de Champagne. Ludovic s-a implicat într-un război cu contele Theobald de Champagne permițându-i lui Raoul I, conte de Vermandois și postelnic al Franței s-o repudieze pe soția lui, Eléonore de Blois, sora lui Theobald și să se căsătorească cu Petronilla de Aquitania, sora Eleonorei. Eleanor i-a cerut lui Ludovic să susțină căsătoria nelegitimă a surorii ei cu Raoul de Vermandois. Champagne l-a jignit
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
de ani au apărut pe firmamentul politic al României Mici trei tineri, ambiția cărora a fost șefia partidului conservator. Acești trei tineri se numeau Take Ionescu, Alexandru Marghiloman și Neculae Filipescu.<br>Pentru această șefie ei s-au zbătut, au repudiat idealuri, au jertfit convingeri, au nesocotit prietenii, au răbdat umilinți, au consimțit la întovărășiri nefirești, au făcut compromisiuni cu demnitatea și tranzacții cu morala. Au născocit, într-un cuvânt, tot ceea ce un scop atât de stăpânitor poate îndemna un suflet
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
pentru a produce o versiune a cărții care să aibă drepturi americane de autor de netăgăduit. Aceasta va deveni mai târziu A doua ediție a "Stăpânului inelelor". Ani mai târziu teoria drepturilor de autor avansată de către Ace Books a fost repudiată iar ediția lor a fost găsită că violase drepturile de autor ale lui Tolkien conform legii americane. De la tipăririle originale din anii 1950 și 1960, au apărut multe ediții diferite ale "Stăpânului inelelor". În anii 1990 (parte din cauza anticipării viitoarei
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Raoul a fost văr de gradul întâi cu regele Ludovic al VI-lea. Raoul a servit ca seneșal de Franța în timpul domniei rudei sale, Ludovic al VII-lea. Sub presiunea reginei Eleonora, Ludovic i-a acordat permisiunea de a o repudia pe soția sa, Eleonora de Blois în favoarea surorii Eleonorei de Aquitania, Petronilla de Aquitania. Acest fapt l-a condus pe Raoul la un război deschis cu contele Theobald al II-lea de Champagne, care era fratele primei sale soții. Războiul
Raoul I de Vermandois () [Corola-website/Science/328417_a_329746]