287 matches
-
mistica (sau teologica) a lui Nicolae Balotă nu explică întru totul infailibilul sau discernământ politic. Înclinam să credem că, mai curând, însuși cultul sau pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabila cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturbă actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
rost. Te avertizez că prietenul meu, ambasadorul nostru la Santiago, a anunțat poliția despre cele întâmplate ieri seară, iar aceasta te caută deja...". Propoziția cu "ambasador" și "poliție" l-a dat gata pe șofer care a înțeles că tactica de repudiere a faptelor folosită până atunci nu avea sens și, speriat de-a binelea, m-a implorat: "Dați-mi trei minute și vă aduc banii!". Ei bine, zis și făcut. În trei minute s-a înfățișat cu banii. Iar mie îmi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Pentru că uneori vorbea vorbea cu mine despre bătrână ca de un străin. De fapt nu e de același sânge cu noi, știi asta, nu, Aug? Ea n-avea atât de mult a se teme de o revoltă cât de o repudiere, de o încetare de a mai fi luată în seamă, atunci când el își întindea ziarul peste întreaga masă și îl citea cu mâna la frunte și cu părul de un blond închis revărsat deasupra. Totuși, el nu avea nici un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și că judecata intolerantă nu mai este permisă de creștinism. Nu întâmplător, însă, ca simbol al păcatului este aleasă femeia, considerată în epocă la limita dintre ființă și animal. Prin această parabolă, prin refuzul de care se lovește bărbatul în repudierea femeii, Mântuitorul pune femeia în rând cu bărbatul și la nivelul său. De asemenea, Sfântul Petru considera femeia ca fiind ,,atinsă de grația divină prin darul vieții"220. Cu toate acestea și în cultura noastră, femeia a fost considerată mai
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
își dorește integrarea în UE și trecerea la moneda unică euro, România are o marjă de modalități de stingere a datoriei publice destul de restrânsă. Nu poate folosi, pentru că nu este un stat bananier, declararea incapacității de plată, deprecierea monetară si repudierea. Singurele instrumente care ne rămân sunt rambursarea la timp și refinanțarea. Refinanțarea înseamnă a plăti împrumuturile cu împrumuturi, adică o moarte lentă și sigură. O altă caracteristică a îndatorării țării noastre este aceea că datoria externă pe termen scurt este
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în primul rând pentru omul occidental. Cât de puternici mai suntem în credințele noastre? Din acest ultim punct de vedere, momentul pare a nu fi unul favorabil, fiind caracterizat, așa cum spune Paul Johnson prin: ascensiunea relativismului moral, declinul responsabilității personale, repudierea valorilor iudeo-creștine și nu în ultimul rând convingerea arogantă că oamenii pot rezolva toate misterele universului doar cu propriul intelect...101. De asemenea, dacă aceste strategii de integrare se vor baza în continuare pe fundamentul eronat al multiculturalismului, atunci rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nu trece de gât. Dincolo, în luncă, același spectacol. Mantale omenești... ranițe... câțiva răniți, câteva cadavre..."50 Și participarea, ca voluntar în război, a lui Gheorghidiu are o semnificație oedipiană. Tensiunile tot mai agresive în relația de cuplu, cauzate de repudierea maternă, îl transformă pe erou într-un tip compulsiv, iar nevroza se manifestă prin teama de a nu săvârși un gest violent cu fatale consecințe. În repetate rânduri, Ștefan e hotărât să-și ucidă soția. Ca într-un act de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ei este al unei ape în nemișcare, ochii săi nu au nici o urmă de strălucire care să trădeze cerebralitatea, fiind comparați cu o baltă verde, stătută. Prin medierea chipului matern, apa se contopește cu însăși moartea. Complexul matern camilpetrescian și repudierea primei părți a vieții sale fac din Emilia o imagine iconică a arborelui morții (Todtenbaum): "Apa, substanță de viață, este și substanță de moarte pentru reveria ambivalentă. Pentru a interpreta corect capacul morții, "Todtenbaum " trebuie să ne amintim, împreună cu C.G.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
penetrarea regiunii pectorale este semnul suprimării trăirii afective. Fără a zăbovi asupra speculațiilor ezoterice, (deși erudiția lui Eco este provocatoare), dihotomia moarte spirituală moarte afectivă permite reiterarea constatării că, din perspectiva lui Camil Petrescu, sfârșitul tragic al protagoniștilor înseamnă o repudiere a celor două personae, uciderea lor în inconștientul personal. Înnobilarea eroului prin decapitare e o șansă suplimentară pentru perspectiva psihanalitică; orfanul, umilit și pauper, dar, ambițios și inteligent, își construiește blazonul prin Operă, conferind, în același timp, un aer de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
interpretarea lui Sigmund Freud. Accesele de gelozie ale lui Ștefan Gheorghidiu apar după ce mama sa devine aliata unchiului Nae, în intenția de a-i spolia averea lăsată prin testament de celălalt unchi, Tache. Printr-un fenomen de transfer în inconștient, repudierea mamei face din Ela o victimă cvasi-inocentă. Impresia noastră se susține, între altele, și pe o subtilă constatare a unuia din cei mai avizați shakesperiologi ai secolului XX, G. Wilson Knight. Hamlet vede răul și vinovăția nu doar în persoana
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Alexandru Sadoveanu, și încă din adolescență a rupt definitiv legăturile cu el. Din perspectiva acestei relații tensionate, viitorul scriitor pare a enunța, înaintea lui Eugen Ionescu, teribilul verdict: "Il n'y a pas des bons pères, c'est la règle!". Repudierea părintelui echivalează la Sadoveanu cu o ucidere a acestuia în inconștient. Nu e nici o exagerare aici, pentru că Freud demonstra încă din studiul Totem și tabu că trebuie să-ți ucizi tatăl pentru a deveni tatăl Operei tale. Extinzând raționamentul, să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Tentația de a-și proteja și înfrumuseța opera prin natură este inexistentă fiindcă el însuși, copil fiind, nu a beneficiat de aceste stări de beatitudine, simțindu-se, dimpotrivă, copleșit și agresat de tot ceea ce îl înconjoară. Restrângând raționamentul doar la repudierea frumosului, avem aici o explicație psihanalitică a teoretizărilor sale anticalofile. Cât privește misoginia sa, am mai amintit că, până la punerea în scenă a piesei Suflete tari (1922), el a tot nutrit speranța că își va întâlni mama. După acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
d-ta, trebuie să fie un om de nimic. Ești un părinte nenorocit. Dar ești nenorocit mai mult pentru că vrei ca fiecare să trăiască și să-și măsure pașii după cum dorești d-ta." 286 Nu e dificil să constați că repudierea încă din copilărie a părintelui conturează la maturitate în inconștientul scriitorului figura mitologică a lui Procust. Gheorghe Eminovici nu agreează nici o abatere de la dogmele ferm stabilite de el, idealurile fiilor trebuie să fie conforme cu ale sale. Poetul contemplativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
suflet un schit cu resturile de ambiție și de orgoliu ce mi-au rămas” (idem). Numai că sfaturile acestea imperative, exprimând voința disperată a lui Cioran, nu devin foarte ușor fapt. Oricum, a trecut în etapa căutării anonimatului și a repudierii celebrității. Transcrie din Cocteau, pe care recunoaște că l-a disprețuit, următoarea cugetare: „Să nu aspirăm niciodată la glorie, care nu e decât o farsă. (Nu ne putem imagina o floare ce ar visa să sfârșească într-o vază...” (III
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și că trebuie evitată „cultura unilaterală a inteligenței”. Aceste păreri erau, la o treaptă joasă, în consens cu ceea ce, la o treaptă superioară, Curtius numea tendința pseudoromantică a filozofiei lui Klages, care denunța „spiritul” ca pe un antagonist al „sufletului”. Repudierea „spiritului” și a „rațiunii” ca vinovate de uscăciune, sterilitate și insensibilitate e un vechi refren cântat de lenea minții în ipostaza ei de adulatoare exaltată a „vieții”: generația mea a apucat să vadă prea bine unde a dus această „biolatrie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mi se par importante: protestul, asimilarea crizei odată depășite și, eventual, soluția ce se întrevede în momentul acesta. — S-o luăm atunci în ordinea propusă de d-ta. În atari momente se manifestă diferite tendințe de “întoarcere la natură”, de repudiere și de contestare a formulelor hipertrofiate și dezumanizate ale societății. Tehnolatria, cursa după acumularea de bunuri, emulația în sensul epatării de confort și de tehnică, nu înseamnă altceva decât, cum spuneam, o sărăcire sufletească, o falsificare a valorilor, o anihilare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a luptat în fața cetăților cu porțile închise/ și a știut să citească viața întocmai ca pe o carte”. Revolta existențială își află locul în versuri ce transmit o exasperare profundă, iar scrisul, deopotrivă catharsis și asumare dinamică a vieții, înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de tabuuri, bazate, ca și arta autentică, pe dorința descătușată. Imagistica se remarcă prin tendința de a epata: viziuni insolite, asocieri încifrate, exprimări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
a cărei reflectare a fost definitiv alterată de schimbările multiple produse în domenii de importanță majoră precum fizica, psihologia, științele naturii etc. Dar mai presus de toate, modernismul este, în genere, asociat cu o atitudine insurgentă față de tradiție, cu o repudiere a trecutului, în numele unui prezent dinamic și, mai ales, al unui viitor promițător, după cum sugera și Matei Călinescu în studiul său asupra acestei etape literare: "Din perspectiva modernității artistul este cu sau fără voia sa rupt de trecutul normativ cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
propune „să arate nepotrivirea dintre Noul Testament și Vechiul Testament, discordia euangelii cum lege”29. Prin ce metode se realizează acest lucru? Pe de o parte, după cum am arătat, printr-o hermeneutică a suspiciunii aplicată Vechiului Testament; pe de altă parte, prin repudierea canonului neotestamentar 30. Dintre Evanghelii, Marcion a acceptat numai pe cea a lui Luca, pe care o consideră Întemeiată pe Evanghelia despre care vorbește apostolul Pavel În Gal. 2:2 sq., deși adulterată și ea de iudeo-creștinii ignoranți, oameni induși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
publicistica argheziană întreprinse de Cioculescu surprind o latură semnificativă care se cere studiată în profunzime. E vorba de similitudinile tematice și principiale pe care Arghezi la împărtășește cu Eminescu (critica politicianismului, ostilitate față de statul laic, dorința reabilitării unor valori tradiționale, repudierea importului de modele străine fără discernământ etc.) și, mai ales, de elementele din sfera afectiv-spirituală, dar și social-conjuncturală, care generează două paradigme jurnalistice diferite atât din punctul de vedere al motivării intenției, al finalității urmărite, cât și al gramaticii discursive
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să fie răsplătit prin aplauze"218. Șerban Cioculescu, în încercarea de a identifica similitudini ideatice în gazetăria social-politică a celor doi poeți, invocă unele teme comune, de pildă ostilitatea față de statul laic, reabilitarea valorilor tradiționale monahismul, deprinderile domestice ale femeii, repudierea importului instituțional fără discernământ sau critica politicianismului, considerându-l pe Arghezi, printr-o asociere fără echivoc cu Eminescu, "reprezentant al marilor permanențe naționale". În esență, predispoziția polemică a celor doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
palierului ideologic. Până acum, atacurile, și de o parte, și de alta, erau sporadice. Iorga își făcuse cunoscut refuzul de a accepta poezia modernă, în repetate rânduri, prin intervenții publice vorbite sau scrise, însă, în ceea ce-l privește pe Arghezi, repudierea sa ia forma cea mai virulentă în Istoria literaturii românești contemporane, în care lirica poetului este, pur și simplu, anulată pe motiv că ar conține "ce poate fi mai scârbos ca idee în ce poate fi mai ordinar ca formă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și economiști, cei mai preocupați să o definească 75. Referința la mondializare a devenit într-adevăr purtătoare a unui schematism cu o puternică dimensiune politică, cercetătorii neputându-i scăpa întotdeauna 76: între apologia unui univers condus de mecanismele pieței și repudierea acestuia, între economia-adevăr și exaltarea rezistenței 77, antropologia poate manifesta o distanță cu atât mai mare și mai justificată cu cât investigația etnologică a unui microgrup restrâns rămâne o valoare fundamentală a disciplinei. Această atitudine primește un impuls din partea cercetărilor
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
susține existența unei tendințe puternice de a folosi standardele propriului grup în evaluarea altor grupuri și de a plasa in-grupul în vîrful ierarhiei simbolice a prestigiului, iar out-grupul, pe ranguri inferioare. Fiind o atitudine colectivă general împărtășită, etnocentrismul constă în "repudierea [...] formelor culturale: morale, religioase, estetice diferite de cele ale unei societăți date" (Summer, 1907, apud Renard-Casevitz, 1999, p. 220). Această tendință constituie o trăsătură universală a relațiilor culturale intergrupuri, dar nu și a psihologiei interculturale, care evită judecățile "absolute" înrădăcinate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
apa, și copilul din copaie. Dacă în perioada comunistă, în științele socioumane te împiedicai de „marxismul creator” la tot pasul, după decembrie ’89, Karl Marx a fost izgonit din istoria sociologiei, iar Friedrich Engels parcă nici nu a existat. Dacă repudierea „marxismului creator”, dată fiind teroarea ideologică din perioada comunistă, este de înțeles, încercarea de a șterge concepția marxistă din istoria gândirii sociologice mi se pare cel puțin discutabilă. Profesorul și strălucitul scriitor de literatură științifică Allan G. Johnson ne aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]