451 matches
-
în fața buclelor largi, de întindere barocă a cuvintelor sale, simți nu o dată nevoia de a relua lectura. Așadar, iată cazul straniu al unui cărturar care nu pune preț pe calitatea estetică a expresiei. Mai mult chiar, lui Ion Papuc îi repugnă scrisul frumos, acea însăilare atrăgătoare sub care autorii își camuflează de obicei lipsa unei culturi temeinice. Pentru autor, literații sunt pecinginea culturii, acea breaslă a diletanților lipsiți de instrucție filozofică care zumzăie cuvinte a căror sonoritate e lucie și goală
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
mult, unii strămoși s-au stabilit acolo, venind de prin țări vecine. Nu numai bunica grecoaică, dar și străbunica unguroiacă, și mama ei vieneză, și un străunchi polonez, în fine. După cum vezi, sunt o "alogenă" (motiv în plus să-mi repugne naționalismele de orice culoare). În 1982, dorul meu de ducă avea însă o explicație mai banală; el ținea de mizeria morală, de schizofrenia societății în care trăiam: câteva milioane de compatrioți au făcut același lucru la vremea aceea, nu are
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
la înfruntarea bolii, cu presimțirea morții (Radiografiile timpului citite în lumină) și la atrocitățile veacului (o atmosferă de cruzime și de resuscitată păgânătate aflăm în Legea talionului). Doar că poetul este o natură delicată, de o finețe constitutivă, căreia îi repugnă exprimarea fățișă, preferând nuanța, aluzia, sugestia, mult mai poetice, în opinia noastră, decât ostentația și brutalitatea expresiei. Profesarea scrisului ca luciditate, rostire surdinizată (understatement), transfigurare și sublimare îl exprimă, credem, cu fidelitate pe poet. Nu din slăbiciune vitală își exersează
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
în schimb acea formă de cinism matur care echivalează cu stingerea vînei creatoare. Un medic, obișnuit să-și păstreze vigilența la treapta lucidității raționale, nu mai are înțelegere pentru laturile întunecoase ale talentului. Tot ce e tenebros și irațional îi repugnă, iar talentul cere un teren premorbid și tulbure. Vrem nu vrem, predispozițiile artistice nu-și ating apoteoza decît pe fundalul unei naturi patologice. În sine, ele nu sunt nici morbide și nici indemne, dar fără morbiditețe ele devin sterile. Iar
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
stă în referința exterioară, ci în dansul ritualic pe care Andrei Pleșu îl face în pagină, un dans de scriitor pur-sînge, al cărui simț al limbii ține de un privilegiu de conformație rarisimă. În fine, de la un autor căruia îi repugnă patetismele nu te-ai fi așteptat la atîtea texte apăsat elogioase, cititorul resimțind intenția laudatoare ca pe o pană ce despică finalitatea artistică a volumului. Portretul reușit e fiul maliției, vorba lui Călinescu, chiar dacă aici avem schițe de portret. Indiferent
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
deprindere elitistă și morb aristocratic, rafinamentele ei neavînd nici o înrîurire asupra prostiei maselor. Tot ce poate spera un filosof este să se schimbe pe el însuși, dar sub nici un chip nu poate spera la educarea unor indivizi cărora filosofia le repugnă spontan, grație unei incompatibilități constitutive. Pe scurt, a filosofa nu e o calitate inerentă omului, adică o pleașcă democratică menită a ne încununa noblețea și a ne dovedi că toți sîntem egali. Omul în genere e o ființă stupidă fără
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
creștinismului, Onfray se consideră un „nietzschean de stînga", sintagmă enormă prin chiar absurdul pe care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea, supraomului Onfray îi preferă termenul de „radicalitate existențială", încredințat fiind că tonul cultural trebuie dat de figurile radicale, un fel
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
în inuman, au avut loc și Iisus și Hitler, umanismul meu nu va exista decât cu prețul acestei duble căutări. Nu vreau să fac ceva care-mi place, am nevoie să înțeleg. După ceea ce mă atrage, voi descrie ceea ce îmi repugnă" Și a scris două istorisiri paralele: o biografie romanțată a lui Hitler și o biografie „ucronică" a unui anume Adolf H. Au pornit cot la cot, dar au luat-o pe căi diametral opuse. Pentru că n-a reușit, în 1908
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
instituționalizată, cea care consideră că aceste încercări ar fi pedepse care vin din partea divinității. De unde sintagma „L-a bătut Dumnezeu". Eu nu cred în așa-ceva. Divinitatea supremă este ori bunătatea totală, ori. nu există. Drept care ideea de pedeapsă îmi repugnă. - Este firesc să ne întrebăm asupra rolului muzicii în contextul civilizației actuale de început de mileniu. - Trebuie să aibă rol de „trezire". Nu trebuie să se adreseze numai senzorialului acustic. La teza artei pentru artă și cea a frumosului de dragul
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
pretențioasă, pictorul dovedește o apetență lexicală care îl ridică cu ușurință deasupra lor, dar o apetență cu atît mai inexplicabilă cu cît ea răsare spontan, fără o sforțare deliberată care să-i trădeze o voință estetică. Lui Sorin Dumitrescu îi repugnă estetica, fie ea a cuvîntului, fie a culorii. Tocmai de aceea, autorul pare a cădea peste expresii fericite fără să-și propună asta, muncit parcă de un drac expresiv care îi pune în gură, la momentul potrivit, vorba cea mai
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
preschimbat genealogia în dinastie, caz în care istoria unei nații nu o fac partidele, ci relațiile de rudenie din care se țese stofa biologică a neamurilor dintr-o generație. În fine, paseismul nu apare decît în mintea celui căruia îi repugnă trimiterile la trecut. În Glossariumul din anii 1947-1951, Carl Schmitt reproduce în franceză remarca lui Henry Miller privitoare la paseism: „il y a quelque chose d’obscène dans cet amour du passé”, neamțul apăsînd pe platitudinea de spirit a celui
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
deplorabilă, trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai mult, îi repugnă abstracțiunile și atunci cînd încearcă să facă teorii e lamentabil, de unde și observația lui Ibrăileanu: cînd iese din „țărăniile“ sale, Creangă își pierde vraja. În totul, Creangă este un exemplu uimitor de cît de sus se poate ridica un talent
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
al senzațiilor tari. E limpede că odrasla ieșită de pe băncile unui astfel de învățămînt este un mic idiot fără simț critic al cărui univers se mărginește la sex, droguri și muzică ușoară. Unui asemenea handicapat perspectiva atingerii rangului adult îi repugnă, fiindcă nimic nu-i displace mai mult decît supunerea la coerciții formatoare, de aceea șansele ca din el să iasă un debusolat incapabil să înțeleagă regulile vieții mature sînt mari. Iar cînd o generație întreagă rezultă din multiplicarea aceluiași tip
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
masochism scriptural, el extrăgându-și plăcerea și din dilema în care își pune cititorii? Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă - îmi repugnă. Violența lor patetică, trufașă, pretinzând atenție exclusivă și regim preferențial în numele dezgolirii fără rest pe care o pune în scenă îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc pe care nu-l pot accepta. Îmi anulează libertatea de atitudine și
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii ascunse. Exemple: André Gide, Petre Pandrea sau Jeni Acterian. Pedanteria lor descinde cu precădere din obsesia pentru detalii interioare, de aici și nepăsarea pentru rutina propriu-zisă a scrisului, care le repugnă cu totul. Cît despre stuporoși, aceștia nu scriu decît sub bruschețea unei tensiuni de care vor să scape notînd- o. E cazul memorialisticii în ipostaza de cazan în clocot, cînd motivația stă în ușurarea de o stupefacție, în eliberarea de
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
fi absolvit de păcatul condamnării unui nevinovat, este un obicei menționat de juriști. Era un gest prin care un magistrat se desolidariza de o mulțime (juriul, în sens modern!) care îl constrângea să facă în extremis un gest care îi repugna. Sentința După acceptarea vrerii mulțimii înfierbântate și eliberarea lui Baraba, judecătorul Pilat este clarificat asupra soluției ce se impunea a fi pronunțată și pe care o va da în cauză. Într-adevăr, în explicarea atitudinii prefectului trebuie să avem în
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
Și, mai ales, care este prețul său - în treacăt fie spus -enorm. Căci totul se plătește în viață. „Nimic nu vine pe gratis" (Epictet, 12, 2). Într-adevăr. Din care cauză - deși nu am nimic grav să-mi reproșez - îmi repugnă pur și simplu punerea impudică în valoare. Nu sunt nici „erou", nici „rezistent", nici măcar „fost deținut politic" profesionist. Sunt doar un autor de o anume speță, prost situat și înțeles, care a înaintat constant într o anume direcție. Foarte singulară
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
polemiza. Titlurile incluse pe lista lui de preferințe au fost selecționate în așa fel încât să arate ce este o inimă inteligentă, la ce folosește ea și ce anume califică literatura să răspundă la străvechea întrebare. Lui Alain Finkielkraut îi repugnă deopotrivă „inteligența pur funcțională" întruchipată de birocrație și „sentimentalitatea binară și suveran indiferentă față de singularitatea destinelor individuale" a ideologiei. Acționând laolaltă și potențându-se reciproc într-un mod malefic, ele au nenorocit secolul al XX-lea. In condițiile date, „perspicacitatea
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
câștigat dacă l-ar viziona. Nu sunt, Doamne ferește, partizanul academismului rânced și-al conservatorismului lipsit de imaginație. Dar nici al amatorismului cras, al lipsei crunte de talent și de imaginație. Ador modernitatea inteligentă, plină de idei și savoare, dar îmi repugnă minimalismul vulgar, mecanicitatea greoaie, violența gratuită și ambițul în spatele cărui gâlgâie lăcomia. Dacă noul Mesia al artei românești și-ar vinde produsele la iarmaroc, n-ar fi nici o problemă: acolo s-au născut, acolo să-și trăiască gloria. Dar când
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
ale științelor care pot fi transferate în teritoriul literaturii cu beneficii indiscutabile pentru înțelegere. Literatura, în întregul ei, este într-un anumit fel. Traducerea în cuvinte expresive a existenței umane este un proces deschis, viu, în permanentă modificare. Absolutul îi repugnă, deși un anume miez imuabil, pe care îl numim generalumanul, se conservă de la o epocă la alta. Lecturi/interpretări succesive propun configurații acceptabile la un moment dat. Valabilitatea lor depinde de coerența intrinsecă a lecturii, nu de evenimentul totdeauna trecător
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
gesticulând - prin urmare, e o secvență intens vizuală, de ilustrată trimisă de la băile pe care această lume le frecventa de altfel asiduu: Baden-Baden, Karlsbad (Karlovy Vary), și chiar Odessa ori Balcic. Firește că e o percepție naivă, idealizată. Dar îmi repugnă interpretările conform cărora lumea lui Caragiale e una isterică, în care se urlă necontenit (hibă preluată și într-un film, de altminteri complet ratat, al lui Lucian Pintilie), se joacă la cacialma, iar indivizii se altoiesc unii pe alții cu
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
la adresa studenților moldoveni din România. Platforma unionistă Acțiunea 2012 susține într-un comunicat de presă că doar 12% dintre români nu vor unirea Republicii Moldova cu România și că ,,patria”, ,,neamul” și ,,țara” sunt pentru acesta niște concepte abstracte, care îi repugnă”. Protestul va avea loc la ora 20.00 în fața televiziunii B1 TV. ”Aproximativ 500 de bucureșteni vor protesta joi seară în fața postului de televiziune B1 TV, ca urmare a afirmațiilor jignitoare ale realizatorului Radu Banciu adresate moldovenilor, deci românilor. În
Banciu scoate oamenii în stradă...împotriva lui. Protest la B1 TV () [Corola-journal/Journalistic/49910_a_51235]
-
nejustificate și atacurile dizgrațioase îndreptate împotriva unei părți a poporului român ne determină să credem fie că autorul lor se afla în căutarea unui rating confortabil, fie că ,,patria”, ,,neamul” și ,,țara” sunt pentru acesta niște concepte abstracte, care îi repugnă”, a declarat pe această cale Mihai Nicolae, co-președintele Platformei unioniste Acțiunea 2012. Acțiunea 2012 amintește că Radu Banciu nu reprezintă societatea din România, ci un caz izolat, încadrat în cele 12 procente ale persoanelor care nu susțin unirea celor două
Banciu scoate oamenii în stradă...împotriva lui. Protest la B1 TV () [Corola-journal/Journalistic/49910_a_51235]
-
dominare a credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță față de păreri opuse. Ca adept al tradiției căruia îi repugnă schimbarea, absolutistul e predispus la melancolii severe în marginea trecutului, fiind deci un atrabilar cu vederi conservatoare, un spirit inert otrăvit de bila neagră a întoarcerii la vestigii. Invers, relativistul e etichetat drept un spirit multiculturalist care corupe standardele morale
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
visceral” - l-au păstrat pe Ion Ianoși într-o dezbatere de idei necesară în inflamatele decenii postrevoluționare. Dincolo de prolixitate și de deficiențele de compoziție, Internaționala mea rămâne, de aceea, o probă convingătoare (lecție deloc programatică, întrucât lui Ion Ianoși îi repugnă afirmațiile peremptorii și autoeroizările) că am avut intelectuali veritabili de stânga chiar sub totalitarism și că nu toți angajații statului comunist au muncit asiduu în favoarea aberațiilor lui. Nimic mai mult, dar nici mai puțin de atât.
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]