456 matches
-
vară, la Maryville și putea fi privită ca un soi de rememorare sau de comemorare a casei care se găsea la mai puțin de o milă distanță de locul unde campase acum clanul. Acesta era unul dintre aspectele care-i repugnau lui Brian. Nu-i plăcuse niciodată prea mult reședința de vară a familiei McCaffrey; lui nu-i plăcea decât casa lui. Totuși îl supărase (așa cum îi supărase pe toți) actul samavolnic al lui Alex de a vinde casa fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un fel, fusese o experiență cumplită, un supliciu de neputință și de milă zadarnică.) Îi spuse că ar fi trebuit să telefoneze la poliție, dar că acum nu mai avea nici un rost. (Brian avea oroare de contactul cu poliția, îi repugna orice fel de tulburare, orice ar fi putut stârni publicitatea sau ar fi putut pricinui apariția numelui său în ziare.) Totuși, a doua zi se răzgândi și telefonă la poliție, fără să o avertizeze însă pe Gabriel. Când aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Totuși George nu s-a dus la cinema. Când a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude, hainele ude. Nu avea umbrelă. Și nu prea se simțea bine, parcă avea puțină febră. Și-apoi voia să savureze în liniște sendvișurile rămase. Voia o pauză în existența lui, în viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Că doar ești negru complet, fără semne particulare, ca și noi, reflectează Al patrulea. Și continuă: Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă. Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți, să tragem consecințele ori să jucăm împușcă măgaru'. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de minciuni! Vă previn! Sunteți în rahat până-n gât! Ori spuneți cum a fost, pe bune, ori vă pun cătușele, nerușinaților și vă trimit la carceră, lângă Bogdănel-Parazitu', ca să-i țineți puturosului de urât! Iisuse...! Perspectiva unei asemenea companii, îi repugnă intestinal Fratelui, care se schimonosește, dezgustat. Nenea Sandu sesizează reacția și se hotărăște să preia personal, din condescendență, firul interogatoriului: Dă-mi voie! intervine el. Și le explică blajin: Pe caseta de supraveghere, pe care am vizionat-o la fața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali. Avem o educație și un stil. Evităm să intrăm în belea. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara lumii pune o problemă: comunitatea o rezolvă, oferind aici și acum o soluție viabilă. Grădina trimite la paradisul terestru, situat pentru unii antici în zona Tigrului și Eufratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Părea că noi doi aveam orașul la picioare. Ai mei Își sărbătoriseră acolo nunta de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau În astfel de locuri Îmi repugnau. — De ce-mi spui toate astea? Întrebă Aris sâcâit. Privea semaforul roșu - umbra violetă a norilor care mângâiau ruinele palatelor imperiale de pe Palatino. Cine știe, poate că spera să o vadă În ea pe fata aceea care fusese de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care o realizez o consider făcând parte din trupul meu. Astfel, acum mă cunoști cu adevărat. Dar eu te cunosc deja, ar fi vrut să strige Maja. Ce rămâne dacă Aris va pleca? E singurul meu prieten. Restul Îmi repugnă prin falsitate. Chiar și eu Însămi sunt falsă. Privi atentă omuleții melancolici atinși de lumina lanternei și imediat după aceea Înghițiți de Întuneric. Figuri de tineri ductili - care se adecvau formelor și se adaptau spațiului, se confundă cu acesta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mult. Infamia Shebei a terminat-o, zice ea. Nu mai poate suporta „să stea în Anglia nici o clipă“. Simțind ocazia, am sărit. Ar fi posibil, am întrebat, ca eu și Sheba să stăm în casa ei cât era plecată? Îi repugna ideea, clar. Dar deja recunoscuse că avea să lase casa goală, așa că ar fi fost greu să zică nu. A ridicat tot felul de obiecții, bineînțeles. Sigur nu se găsea vreun loc mai convenabil pentru noi? Nu voia Sheba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
revista își menține acest caracter în tot cursul apariției. În primul număr, C.Z. Buzdugan susține necesitatea ca provincia „să-și cucerească și ea dreptul la o viață literară și culturală proprie (Descentralizare). Revista este dedicată celor „cărora nu le repugnă propășirea prin cultură a maselor populare”, propășire ce trebuie „stimulată prin înrâurirea curentelor cultural-poporaniste ce se formează în jurul unor publicații ca «Viața românească» și altele” (Partizanii descentralizării). Ca și „Gazeta săteanului”, D. de J. conține numeroase informații practice de interes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
diferită de Dumnezeu și de gândirea noastră, ne pare că ideea pe care o avem despre ea se formează În noi provocată de corpurile din afară, cărora le e În Întregime asemănătoare. Or, pentru că Dumnezeu nu ne Înșeală, deoarece aceasta repugnă naturii sale, ș...ț trebuie să tragem concluzia că există o anumită substanță Întinsă În lungime, lărgime și profunzime, care există În prezent În lume cu toate proprietățile ce le cunoaștem ca aparținându-i. Și această substanță Întinsă e cea
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
diferită de Dumnezeu și de gândirea noastră, ne pare că ideea pe care o avem despre ea se formează În noi provocată de corpurile din afară, cărora le e În Întregime asemănătoare. Or, pentru că Dumnezeu nu ne Înșeală, deoarece aceasta repugnă naturii sale, după cum a fost arătat deja, trebuie să tragem concluzia că există o anumită substanță Întinsă În lungime, lărgime și profunzime, care există În prezent În lume cu toate proprietățile ce le cunoaștem ca aparținându-i. Și această substanță
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sunt În conflict unele cu altele, nu vine decât din faptul că nu s-a făcut bine distincția Între funcțiile sale și cele ale corpului, singurul căruia se cuvine să-i atribuim tot ce poate fi descoperit În noi ca repugnând rațiunii; așadar, nu există aici alt conflict decât acela că mica glandă din mijlocul creierului poate fi Împinsă de o parte a sufletului, iar pe de altă parte de spiritele animale, care, cum am spus mai sus, nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
privește pe cele dintâi, cu toate că adesea ele Împiedică acțiunile sufletului sau, dimpotrivă, sunt Împiedicate de ele, din cauză că nu sunt chiar contrare, nu se face remarcat aici nici un conflict. Conflict se constată numai Între acestea din urmă și voințele ce le repugnă: de exemplu, Între efortul prin care spiritele Împing glanda pentru a provoca În suflet dorința a ceva și efortul cu care glanda o respinge prin voința, de a fugi de acea dorință; iar ceea ce pune În evidență mai ales această
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
din primele pagini ale cărții, după ce traversează experiența definitivă a frontului. Războiul este o dramă al cărui caracter cognitiv risipește suferințele maladive provocate de iubire, gelozie și incertitudine. E greu să nu convii, alături de Al. Paleologu, că spiritului cavaleresc îi repugnă războiul, fără a refuza lupta. Cavalerul concepe erosul în sensul filozofiei eline, ca dragoste pentru un anume tip de creație sau ideal (ce nu exclude eternul feminin), intrând astfel în contradicție cu rigiditatea și antiintelectualismul cazon. Nu-și sacrifică eroismul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mircea are imense calități și multe înzestrări, dar nu cred că ar fi fost un bun călugăr. E prea scriitor, adică ține prea mult la aparențe, cele care sunt însăși substanța romanului” (23 ianuarie 1981, 472). Dar tocmai pentru că îi repugnă aparențele, acum, când nu mai este posibil să fie altceva, crede despre sine că ar fi fost un bun sihastru. De fapt, se hrănește din convingerea că vocația lui Ă ratată și abia astfel relevantă Ă era aceea de sihastru
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mele actuale”, spune Cioran, „verva, furia, acțiunea”, faptul că acesta „voia să schimbe, să răstoarne totul” (II, 338). Îi aduce, oricum, aminte de pasiunile sale din tinerețe. Or, acum, Cioran mărturisește: „ideea însăși de a mă lupta pentru ceva îmi repugnă și mă depășește. Am trecut definitiv de vârsta la care-ți place să te bați, să te pui în valoare, să ieși în evidență. De altminteri, de ani de zile nu fac decât să-mi abandonez vechile poziții, să tăgăduiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara lumii pune o problemă: comunitatea o rezolvă, oferind aici și acum o soluție viabilă. Grădina trimite la paradisul terestru, situat pentru unii antici în zona Tigrului și Eufratului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și curat, despre a iubi frățiorul sau surioara, despre a respecta adulții și bătrânii, despre muncă și despre cinste, etc. Copilul preia valorile de la adult prin imitație, prin observații „la obiect” și nu prin teoretizări și reguli rigide. Acestea îi repugnă și nu fac decât să-i inducă o atitudine de respingere față de valorile respective. Din păcate, părinții oferă exemple personale puține, ba chiar contra-exemple, și se mărginesc la a impune reguli (” Să faci așa!”, „Nu ai voie să faci asta
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
citatului. Același lucru se întâmplase cu un secol înainte prin revoluția romantică, revoluție ce a dus la resemantizarea în cheie denigratoare a trăsăturilor clasice impersonalul devine răceală, rigurozitatea este percepută drept uscăciune, claritatea drept ariditate "Soliditatea uscată a clasicilor îi repugnă cititorului de azi. Poezia care nu e jilavă nu e poezie." Demersul lui Hulme este unul dublu de a sugera intoleranța creată de romantism la adresa clasicismului (greșeala de a construi anumite prejudecăți literare) precum și de a "ataca" maniera romantică de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
instituție religioasă concretă), pe de o parte, și la transcencent, pe de altă parte. Se știe că experienței monahale i se datorează, în mare parte, inaderența la formele exterioare de trăire liturgică. Lui Arghezi, ritualul religios, prin gesticulația stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suma de experiențe pe care le-a traversat și care i-au conturat, puțin câte puțin, personalitatea, ca poetul să considere familia tradițională drept centru gravitațional al existenței și să vadă în femeie resortul echilibrului domestic. Femeia "androginizată" sau împăunată repugnă gustului său neaoș țărănesc pentru simplitate, iar mondenitatea ei este ridiculizată: "Nu-ți înțeleg, grațioasă doamnă, pălăria. Cum ți-ai degenerat ochiul și gustul de olteancă într-atât, încât să nu te mai cunoști în oglindă și să înmulțești în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formularea clară și melodioasă", "construcția solidă a clasicilor" (Fragment dintr-o scrisoare). Neputând fi doar produsul hazardului, zice el, ci "operă de voință și discriminare", poezia dă curs unei noi ordini în univers; revoluția poetică "permanentă" invocată de suprarealiști îi repugnă franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuvântului în sine. Noi asimilăm viziunile cu imaginația, visele și halucinațiile, cu Ebeneezer Scrooge în „Colindă de crăciun” și cu viziunea sa asupra fantomelor de Crăciun. Bineînțeles, fantomele lui Scrooge nu erau reale, așa cum sunt întotdeauna viziunile. Însă afacerilor le repugnă irealul, în mare parte datorită faptului că provocările reale sunt destul de dificile. Viziunile par nepractice, eterice, ireale. Trebuie să schimbați acest lucru prin înlocuirea cuvântului. Trebuie să redenumiți viziunea dumneavoastră. Un alt nume va clarifica celorlalți ce este o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]