167 matches
-
regiuni. Can. 36 - Orice trecere la o altă Biserică sui iuris are valoare din momentul declarației făcute în fața Ierarhului locului acelei Biserici, parohului propriu sau sacerdotului delegat de unul sau de celălalt și a doi martori, exceptând cazul în care rescriptul Scaunului Apostolic dispune altfel. Can. 37 - (cf 535 § 2) Orice înscriere într-o Biserică sui iuris sau trecere la o altă Biserică sui iuris trebuie să fie însemnată în registrul parohial al botezaților, chiar și în cazul Bisericii latine, unde
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
drept necesită mandatul său special, care, dacă nu este obținut, actul pentru care este cerut un asemenea mandat este nul. § 2. Protosincelului și Sincelilor, în cadrul competenței lor, le revin și facultățile obișnuite acordate de Scaunul Apostolic Episcopului eparhial, precum și executarea rescriptelor Scaunului Apostolic sau ale Patriarhului, exceptând cazul în care a fost dată în mod expres o altă dispoziție sau a fost ales pentru sârguința personală a Episcopului eparhial. Can. 249 - (= 480) Protosincelul și Sincelii trebuie să raporteze Episcopului eparhial atât
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
CLERICALE Can. 394 - Sacra hirotonire, odată primită în mod valid, nu poate fi niciodată anulată; un cleric își pierde totuși starea clericală prin: 1° sentință judecătorească sau decret administrativ, care declară invalidă sacra hirotonire; 2° pedeapsa depunerii, impusă legitim; 3° rescriptul Scaunului Apostolic sau, conform normei can. 397, al Patriarhului; acest rescript nu poate fi dat în mod licit de către Patriarh și nu este dat nici de către Scaunul Apostolic diaconilor fără motive grave, iar cel privitor la preoți fără motive foarte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
poate fi niciodată anulată; un cleric își pierde totuși starea clericală prin: 1° sentință judecătorească sau decret administrativ, care declară invalidă sacra hirotonire; 2° pedeapsa depunerii, impusă legitim; 3° rescriptul Scaunului Apostolic sau, conform normei can. 397, al Patriarhului; acest rescript nu poate fi dat în mod licit de către Patriarh și nu este dat nici de către Scaunul Apostolic diaconilor fără motive grave, iar cel privitor la preoți fără motive foarte grave. Can. 395 - (= 292) Clericul care, conform normei dreptului, își pierde
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
propriei Biserici patriarhale, care nu sunt obligați la celibat sau, dacă sunt ținuți, să nu ceară dispensă de la această obligație; în celelalte cazuri chestiunea va fi înaintată Scaunului Apostolic. Can. 398 - (cf 293) Cel ce a pierdut starea clericală prin rescriptul Scaunului Apostolic poate fi admis din nou în rândul clericilor numai de către Scaunul Apostolic; însă, cine a obținut pierderea stării clericale de la Patriarh, poate fi din nou admis între clerici și de către Patriarh. Titlul XI DESPRE LAICI Can. 399 - (cf
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
1081) Sacerdoții la care se referă cann. 796, § 2 și 797, § 1, îl vor înștiința imediat pe Ierarhul locului despre dispensa sau validarea acordată pentru forul extern, iar aceasta va fi notată în registrul căsătoriilor. Can. 799 - (cf 1082) Dacă rescriptul Scaunului Apostolic sau, în limitele competenței lor, acela al Patriarhului sau al Ierarhului locului nu dispune altfel, dispensa acordată în for intern nesacramental pentru un impediment ocult va fi notată în arhiva secretă a curiei eparhiale, nefiind necesară o altă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
care are loc prevederea canonică; 2° (cf 49) preceptele singulare, prin care se impune în mod direct și legitim unei persoane sau unor persoane determinate să facă sau să omită ceva, mai ales în vederea urgentării respectării legii; 3° (cf 59) rescriptele, prin care se acordă un privilegiu, o dispensă, o permisiune, sau o altă grație. Can. 1511 - (cf 54 § 1) Actul administrativ are efect din momentul în care este intimați sau, în cazul rescriptelor, din momentul în care este dată scrisoarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
în vederea urgentării respectării legii; 3° (cf 59) rescriptele, prin care se acordă un privilegiu, o dispensă, o permisiune, sau o altă grație. Can. 1511 - (cf 54 § 1) Actul administrativ are efect din momentul în care este intimați sau, în cazul rescriptelor, din momentul în care este dată scrisoarea; în schimb, dacă aplicarea unui act administrativ se încredințează unui executor, are efect din momentul executării. Can. 1512 - § 1. (36 § 1-2) Actul administrativ trebuie înțeles conform sensului propriu al cuvintelor și conform uzului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
Actul administrativ care privește forul extern, rămânând neschimbate cann. 1520, § 2 și 1527, trebuie consemnat în scris; tot astfel și actul executării sale, dacă se face sub formă de încredințare. Can. 1515 - (= 38) Actul administrativ, chiar dacă este vorba de un rescript dat din proprie inițiativă, este lipsit de efect ori de câte ori lezează drepturile câștigate ale altora, sau este contrar legii sau obiceiului legitim, exceptând cazul în care autoritatea competentă a adăugat în mod expres o clauză derogatorie. Can. 1516 - (cf 39) Condițiile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute pentru actul administrativ; dacă în schimb executarea actului administrativ pare inoportună din cauza circumstanțelor persoanei sau a locului, executorul va suspenda executarea și va înștiința imediat autoritatea care a dat actul. § 2. (= 70) Dacă în rescript acordarea grației este încredințată executorului, acesta are competența, după propria sa judecată prudentă și după conștiința sa, să acorde sau nu grația. Can. 1523 - (= 42) Executorul unui act administrativ trebuie să procedeze conform normei mandatului; dacă nu a îndeplinit condițiile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
executorului, exceptând cazul în care a fost ales pentru sârguința personală. Can. 1526 - (= 45) Executorului îi este permis să dea din nou spre executare actul administrativ, dacă a greșit într-un fel oarecare în executarea aceluiași act. Articolul III Despre rescripte Can. 1527 - § 1. (= 59 § 2) Cele ce sunt stabilite în canoane cu privire la rescripte sunt valabile și pentru acordarea unor grații făcute verbal, dacă nu rezultă altfel în mod evident. § 2. (cf 74) Grația obținută verbal, cineva trebuie să o dovedească
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
45) Executorului îi este permis să dea din nou spre executare actul administrativ, dacă a greșit într-un fel oarecare în executarea aceluiași act. Articolul III Despre rescripte Can. 1527 - § 1. (= 59 § 2) Cele ce sunt stabilite în canoane cu privire la rescripte sunt valabile și pentru acordarea unor grații făcute verbal, dacă nu rezultă altfel în mod evident. § 2. (cf 74) Grația obținută verbal, cineva trebuie să o dovedească ori de câte ori i se cere în mod legitim. Can. 1528 - (cf 61) Un rescript
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
rescripte sunt valabile și pentru acordarea unor grații făcute verbal, dacă nu rezultă altfel în mod evident. § 2. (cf 74) Grația obținută verbal, cineva trebuie să o dovedească ori de câte ori i se cere în mod legitim. Can. 1528 - (cf 61) Un rescript poate fi cerut și pentru altcineva, chiar și fără asentimentul acestuia, și intră în vigoare înaintea acceptării sale, exceptând cazul în care apare altfel din clauzele adăugate. Can. 1529 - § 1. (63 § 1) Reticența adevărului în cerere nu împiedică rescriptul să
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
Un rescript poate fi cerut și pentru altcineva, chiar și fără asentimentul acestuia, și intră în vigoare înaintea acceptării sale, exceptând cazul în care apare altfel din clauzele adăugate. Can. 1529 - § 1. (63 § 1) Reticența adevărului în cerere nu împiedică rescriptul să aibă putere, dacă au fost exprimate cele ce trebuie exprimate pentru validitate, conform stilului curiei Ierarhului care acordă rescriptul. § 2. Nici nu împiedică expunerea falsului, dacă măcar o cauză din motivele propuse este adevărată. Can. 1530 - § 1. (cf 65
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
exceptând cazul în care apare altfel din clauzele adăugate. Can. 1529 - § 1. (63 § 1) Reticența adevărului în cerere nu împiedică rescriptul să aibă putere, dacă au fost exprimate cele ce trebuie exprimate pentru validitate, conform stilului curiei Ierarhului care acordă rescriptul. § 2. Nici nu împiedică expunerea falsului, dacă măcar o cauză din motivele propuse este adevărată. Can. 1530 - § 1. (cf 65) Grația refuzată de autoritatea superioară nu poate fi acordată în mod valid de către autoritatea inferioară, exceptând cazul în care autoritatea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
de nord-est a Cetății Praga și la sud-est de Grădinile Regale. Situată lângă Mănăstirea Sf. Gheorghe, ea se învecinează cu Turnul Alb ("Bílá svěž") la vest și cu Turnul Daliborka ("Daliborka svěž") și Turnul Negru ("Černá svěž") la est. Prin rescriptul din 16 septembrie 1597, Rudolf al II-lea de Habsburg a acordat dreptul de a se stabili aici celor 24 de gardieni regali („tunarii roșii”) și membrilor familiilor lor. Ei și-au construit casele pe cheltuiala proprie. Dimensiunile mici ale
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
purtat-o teritoriul limitrof al comitatelor Caraș-Severin, Hunedoara, Sibiu, Făgăraș și Brașov, cu Regatul României, în perioada iulie 1917 - decembrie 1918, după respingerea cu succes a atacului și incursiunii armatei Regatului Român în Transilvania și Banat în august-septembrie 1916. Prin rescriptul împărătesc nr. 13619, emis în 12 iulie 1917, la propunerea ministrului "Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice" (MCIP) maghiar, Albert Apponyi, s-a decretat teritoriul acestor comitate ca făcând parte din această zonă, în vederea „păzirii cetățenilor Ungariei de orice influență din
Zona culturală maghiară () [Corola-website/Science/314155_a_315484]
-
prin care a suspendat, cu începere din 1 iulie 1918, toate ajutoarele de stat de care au beneficiat până atunci școlile românești, întreținerea lor rămânând doar pe seama maselor țărănești. Iminenta destrămare a imperiului austro-ungar a determinat autoritățile să revină asupra rescriptului de înființare a zonei. Astfel, noul ministru "Lovasay Marton" al MCIP, a emis o dispoziție telegrafică prin care: „ ...dispozițiunile făcute cu privire la statificarea școlilor de graniță le revoc, respectiv le scot din vigoare”. Pe fondul declanșării evenimentelor ce au dus la
Zona culturală maghiară () [Corola-website/Science/314155_a_315484]
-
și Primărie, motiv pentru care racovicenii au numit această instituție așa până la jumătatea secolului al XX-lea. În 1834 sediul Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul satului, care prin rescript împărătesc în 1866 a fost donată bisericii. Clădirea Primăriei a fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi. Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
O serie de documente ulterioare atestă prezența de negustori și meșteșugari evrei, dar numărul lor este foarte limitat, până când li se interzice să rămână. Până în secolul al XIX-lea, evreilor din Transilvania le era interzisă locuirea în orașele țării. Prin rescriptul din 4 iulie 1781 al împăratului Iosif al II-lea s-a permis stabilirea evreilor numai în orașul Alba Iulia, cu condiția ca acei evrei să se fi născut în Transilvania sau să se fi aflat aici de cel puțin
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
putut funcționa pe lângă „Biserica 'a veche” , din „Deal” . Cazul nu a fost singular în acele vremuri, el fiind menționat de [[Nicolae Iorga|N.Iorga]], care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei [[Maria Terezia]] din [[9 septembrie]] [[1743]] care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
se găsesc formulate pentru prima dată într-o corespondență oficială acele idei exaltate ale politicii internaționale care vor juca un rol atât de remarcabil în afacerile lumii la apropierea epocii revoluționare și emise la sfârșitul secolului al XIX-lea în Rescriptul lui Nicolae al II-lea și la conferința de la Haga. Alexandru susținea că rezultatul războiului nu trebuia să fie doar eliberarea Franței, ci triumful universal al „sacrelor drepturi ale omului”. Pentru a atinge acest scop, era necesar ca, „după atașarea
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
și spirituale, instituite de Dumnezeu!!" Propunerea lui Festi este transpusă în practică cu data de 15 noiembrie 1856, cu toate că pentru meritele sale deosebite în plan școlar Moise Panga a fost premiat încă din 1843 de către Hofkriegsrath-ul din Viena. Ulterior, prin rescriptul nr.12387 din 8 iulie 1857 al Locotenenței cezaro-crăiești din Sibiu, dascălul Panga este găsit nevinovat și repus în drepturile sale. Ca urmare el se stabilește la Orlat în calitate de director al Școlii normale, al cărui elev fusese în urmă cu
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
deci autenticitatea, tradiției ortodoxe, cu rol antieretic. Eusebiu nu se mulțumește doar să relateze, în mod constant - însă - citează izvoare istorice (atât bisericești cât și laice) și deseori reproduce textul documentelor importante (bineînțeles, favorabile creștinismului și temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc.. Liber III, prezintă pe cei mai însemnați episcopi și învățători ai mesajului creștin. Sunt pomeniți șaizecișișase de scriitori bisericești (îndeosebi greci și orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor și citează multe
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
edict de prigonire a creștinilor, mult mai crud; conținutul acestui edict este azi cunoscut grație unei scrisori a sfântului Ciprian, scrisoare adresată lui Succesius, episcopul de Abbir Germaniciana (Epistole l XXX). Sfântul Ciprian începe astfel: "Împăratul Valerian a expediat senatului rescriptul său cu care a hotărât ca episcopii, preoții și diaconii să fie imediat trimiși la moarte... " („episcopi et presbyteri et diacones incontinenti animadvertantur"). Papa Sixt al II-lea a fost printre primele victime ale acestui edict ("Xystum in cimiterio animadversum
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]