290 matches
-
această calitate ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Elizabetei Rizea să-l ierte pe Cârnu ? Să nu fim „resentimentari”, să nu fim răzbunători. Mai întâi, „resentimentar” înseamnă altceva, e un viciu de structură în ordine morală, analizat de Max Scheler, care nu intră în bilanțurile justițiare ale victimelor și călăilor. Dar răzbunarea trebuie evitată. Zic evitată și nu exclusă, căci pentru ca răzbunarea să nu se reverse
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care Îmi este imposibil să le prezint aici În amănunt, dar care Îmi par evidente: izolarea primejdioasă În turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare. 3) Am Încercat, de asemenea, să arăt că marea dragoste a lui Stăniloae pentru Părinți, departe de a fi fructul exotic al perioadelor sale de studii În străinătate, a fost provocată și Întreținută de câțiva teologi români dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
se sfîrteca Între ei, au aplicat modelul cel mai grosolan de „naționalizare” și „colectivizare”, nimicind nu numai elitele financiare, politice, culturale, bisericești, ale țării, dar deposedând pe toată lumea, adeseori inutil, de toată avuția și instrumentele de lucru, Într-un turbion resentimentar nemaivăzut, dând expresie unei uri, nu de clasă, ci a acelei pături a lumpenului de orice fel - observat și de Marx! -, indivizi care, nesiguri de ei, de originea lor, fără nici o pregătire profesională (vezi Dej sau Ceaușescu!Ă, se „răzbună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu Îi citiseră cu atenție pe marii noștri romancieri, care erau și remarcabili psihologi și cunoscători ai sufletului și specificului național!Ă În ce privește „orașul”, dl Iliescu mi-a dat un argument perfect ridicol, dar care trăda nu numai o sechelă resentimentară comunistă, ci și o eternă confuzie În legătură cu proprietatea și principiile ei, pe care se bazează, În esență, societatea democratică de profil burghez și capitalist, pe care În discursuri publice o accepta. M-a Întrebat dacă știu cine a fost familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În societate - sau chiar și În existență! -, vor dori să schimbe „totul”, nu bazându-se sau făcând uz de propriile calități și forțe, ci „apăsând” pe alții, urcându-se În „cârca altora”. Iar pentru aceasta, vor avea nevoie Întotdeauna, acești resentimentari - resentimentari nu Într-un sens curent și banal, ci În acela adânc, abisal, descris de Nietzsche! -, de indivizi și categorii sociale sau etnice pe care să-i declare inferiori, dacă nu de-a dreptul nocivi. Cât de teribilă și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
societate - sau chiar și În existență! -, vor dori să schimbe „totul”, nu bazându-se sau făcând uz de propriile calități și forțe, ci „apăsând” pe alții, urcându-se În „cârca altora”. Iar pentru aceasta, vor avea nevoie Întotdeauna, acești resentimentari - resentimentari nu Într-un sens curent și banal, ci În acela adânc, abisal, descris de Nietzsche! -, de indivizi și categorii sociale sau etnice pe care să-i declare inferiori, dacă nu de-a dreptul nocivi. Cât de teribilă și de „fioros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nimănui în loc să fie al oricui? De ce ne roade pizma pe semenii noștri care reușesc? De ce nu facem norme, ci le importăm și adesea doar ne prefacem că le respectăm? De ce nu suntem mândri de reușitele colegilor noștri? De ce facem politici resentimentare? De ce politica nu e știința noastră de a trăi împreună, oricât de diferiți suntem, ci de a ne dezbina sau de a ne anihila reciproc? De ce nu ne coagulăm în comunități prin care să ne promovăm interesele? De ce, în ultimă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
guvernatorului, președintelui, extraodinarul simț civic al comunităților locale, îndemnul lui Giuliani: mergeți la teatre, la restaurante, reluați-vă viața așa cum era înainte ca iubitorii de moarte să încerce să o facă praf! Mi-e greu să înțeleg cinismul invidios și resentimentar al acelora care jubilează că au pățit-o și „cei mai cei” dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să protejeze drepturile omului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a „balcanismului”, care a devenit o etichetă pentru segregare și dezbinare. Dacă nu dezvoltă strategii politice de emanciparexe "„emancipare" din acest statut, grupurile marginale pot dezvolta strategii obediente față de grupurile conducătoare, dorind să fie acceptate sau incluse, sau dezvoltă strategii resentimentare (vezi naționalismul șovin, de exemplu). În aceste condiții, solidaritatea internă scade sau este una de tip adversativ. Pentru oricare dintre teoriile politice feministexe "„teoriepoliticăfeministă", ieșirea din anonimatxe "„anonimat" nu înseamnă doar ieșirea în arena publică și participarea femeilor la decizie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
literatură și să-și venereze propria prestație, anvergura, curajul delimitărilor, retorica autoafirmativă. Adică să uite că nu-i decât un slujitor al Textului și să-și aroge puteri magisteriale, cate-dratice, la limită inchizitoriale. În al doilea rând, înveninarea, ranchiuna, atitudinile resentimentare, setea de putere și răzbunare, toate derivate din faptul că-și ia meseria doar ca pretext de câștigare cu orice preț a autorității. Al treilea pericol vine din plăcerea jocurilor de politică literară, fascinația combinațiilor și utilizarea în scopuri autoprofitabile
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
adeseori e vorba de virtuali „dușmani”!... Și iată, astăzi, Întreg frontul literar - dar și intelectual, artistic, universitar! - e la pământ, pradă ușoară a nu contează cărui guvern sau ministru tembel, frustrat față de unele „nume” sau, pur și simplu, un rudimentar resentimentar, iar scriitorii, dar și alții, se Întreabă buimăciți de ce intelectualii, vârfurile intelectuale ale acestei țări, urmașii de drept ai celor care au aprins flacăra națională a acestui popor și care au contribuit efectiv la eliberarea națională și la constituirea statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se adaugă Tudor, fiul Ivonei, A. fiind interesată în chip aparte de psihologia emigrantului (ca și în Întâlnirea, lunga proză finală din volumul Vară-primăvară, 1989). Toată țesătura elitei stă sub privirea Vicăi Delcă, omul de rând și fără cruțare, când resentimentar, când înțelegător și compătimitor, iar în final supus aceleiași legi a degradării fizice, singurătății și morții. Seducător (dar și iritant) amestec de vitalitate mercantilă, scepticism arțăgos, cinism bârfitor și sentimentalism comprehensiv, Vica Delcă transfigurează în derizoriul bătrâneții ei servile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
pentru că îi disprețuim pe toți. Înrăirea generală este și efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală și violență. Sentimentul insecurității te înrăiește de a semenea. Trăiești îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanția că ești protejat de legi și instituții. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc cetățenii țării. Spiritul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a treia treaptă a păcatului. Urmează a patra: mânia. Ca sa faci rost de bani, e musai să fii competitiv. Te agiți, câștigi și pierzi, devii irascibil. Te enervează obstacolele, te enervează bogăția altora, te enervează tot: faci scandal, mocnești resentimentar, porți ranchiună. Din când în când, resursele tale de uma nitate își iau distanță față de asemenea devieri temperamentale. Îți dai seama că ceva nu e în regulă și te apucă tristețea. E păcatul numărul cinci. Tristețea e starea care survine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea acestuia personal și aruncau priviri neputincioase și resentimentare înspre trăsura care aștepta. În același timp, totuși, un licăr de triumf pe care nu-l puteau reprima, dar pe care nu îndrăzneau să îl conștientizeze le apăru în ochi. Era triumful viilor asupra celor morți, iar pe moment erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din Mehedinți”, „Mehedințeanul”, „Școala Mehedințiului”, „Gorjeanul”, „Bucovina”, „Biruința”, „Severinul liber”, „Viitorul”. A mai semnat N. Bocșe, precum și cu pseudonimul B. Montana. Vehemența articolelor lui B., care împarte lumea în săraci și bogați, vine dintr-un complex social, cu energice descărcări resentimentare. Violent, dar fără spirit, el încearcă să-și convertească înverșunările în sarcasme. Numai că, în „petardele” rimate, pamfletarul nu-și alege imprecațiile. O grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
făcute de scriitorii români confraților lor occidentali, inclusiv de memorialistul Mircea Zaciu (1928 - 1998), pe motiv că i-ar fi părăsit, că n-ar fi înțeles drama "rezistenței prin cultură" ș.a.m.d. Este vorba, detaliază semiologul, de același simptom resentimentar al răspânditei "conștiințe de ostatec", de o maladie cronică a intelectualului estic, deci și român, de a nu se simți egalul celui occidental, ci ori inferior, ori superior, dar niciodată egal. Cele peste 1 500 de pagini ale "Jurnalului" zacian
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la A fi mereu în miezul realului. Atent să nu cadă în apologie, criticul vorbește despre o profuziune de măști ale omului baroc ce-ar fi Marin Mincu. Polemistul și creatorul aspiră la generalitatea ideilor formative. Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază în această stranie republică a literelor păcate veniale și mortale, cum ar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
scormoneala aceasta nu va face decît să îl reconfirme, șo be it, dar efortul în sine, cel al reinterpretărilor și mai ales al revalorizărilor, e cel puțin o măsură de igienă intelectuală. Apoi, în condițiile în care la noi ramură resentimentara a criticii (cum îi numește Bloom pe anti-canonici) a pătruns doar vag (practic se reduce la o modestă receptare a lui Michel Foucault, tradus pe apucate și la întîmplare), cînd despre feminism nu știm mai nimic, decît ce aflăm de la
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
scriitorilor, prin promovarea calomniei, a intruziunii în viața intimă, a speculațiilor imunde. Troaca de porci practicată, uneori, în publicistică de condeie frustrate râvnește o spurcare programatică fățișă.” Scriitoarea analizează mai larg fenomenul: „Revista România Mare a dat tonul unei agresivități resentimentare și vulgare în vara anului 1990 (când revista a început să funcționeze) cu priză la public. Această priză la public a declanșat și în cazul altor ziare o practică similară, așa încât s-a născut o direcție tezistă de injuriere în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
manipulare. Scopul era nu doar unul relaționat de vandabilitate, ci și unul psihologic, de intimidare a celor creionați inflamat și atacați.” Lucrurile stau chiar așa, cum le descrie Ruxandra Cesereanu. E neplăcut desigur că există „condeie frustrate” care practică „agresivitatea resentimentară și vulgară”, dar adevărata mare problemă este faptul că noi, ceilalți, le acordăm credit: publicându-i, citindu-i, de fapt luăm în seamă afirmațiile lor delirante. Oameni care sfințesc locul În paginile sale de jurnal din revista RAMURI nr. 4
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
luptă incredibilă pentru normalizarea situației. Daneliuc "joacă" perfect resemnarea (chiar dacă ea o fi reală, în romane așa apare). Cîteva cuvinte despre tipul de memorialistică pe care-l face Daneliuc în Pisica ruptă. A existat și există un tip de memorialistică resentimentară după '89. Amintirile au devenit de prea multe ori argumente într-o luptă surdă cu vechiul regim. Paul Goma a publicat astfel de "amintiri recente", amintiri care se auto-anihilează trist, amintiri în care o poziție aparent ideologică nu este altceva
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
psihologiei colective și te încarci cu umorile dispoziției generale, e foarte ușor să-l urăști pe Tismăneanu: numai că o faci de la distanță, beneficiind de scuza lipsei de apropiere. Cînd îl cunoști însă, dacă nu ești înțepenit într-un tipar resentimentar sau dacă nu ești complet idiot, nu ai cum să nu-i recunoști farmecul. Curtenitor, patetic și deopotrivă blînd, Tismăneanu suferă de o naivitate incurabilă. E naivitatea celui care se investește afectiv în atîtea relații umane încît, în mod inevitabil
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
acestui contrast, dar nici Bucurescii culturali nu stau prea comod în scrisorile cu ghimpi ale eseistului editor, universitar și poet. Unii sunt provinciali în raport cu capitala României, ceilalți sunt marginali față de capitalele artistice ale lumii de azi: ,O mentalitate de margine resentimentară, obidită, pe care - la un alt nivel și cu un alt orizont de referință - o regăsim și la... București. Doar că bieții bucureșteni sunt Ťoprimațiť & ignorați de parizieni, de newyorkezi. Degeaba se agită să le arate că și noi suntem
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
prin closetele ecologice! Dar, de gustibus... Alte căi, mai încurcate În nr. 5-6 (iulie-august 2006), revista focșăneană PRO SAECULUM își continuă, nonșalant, în linie dreaptă, excursul prin fragmentele de jurnal ale lui Eugen Barbu. Selecții minimale din frazele lungi și resentimentare ale autorului romanului Groapa, cumulând frustrări inimaginabile, denunțuri de necitit sau prieteníi tulburi de necreditat; bucăți antologate (în redacție?) cu o minuție care ne dă frisoane și cu o consecvență de tabloid. Ajunși aici, Cronicarul mărturisește că iubitele fotbaliștilor constituie
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]