289 matches
-
îi face parte largă în comentarii. Nu și pe " Filosoful de la Păltiniș, le Vieux de la Montagne, Don Nicasio". Cu precizarea, utilă față de eventuala reacție a "catarilor" păltinișeni, că nu e, în mintea d-sale, "o sintagmă de substrat cinic sau resentimentar, o, nu și nu". E doar o disociere de un model ambiguu, a cărui factură, permeabilă într-un fel la cultul epocii dominate de un impudic cult, transpare în transluciditatea frazei explicative: Dacă l-aș fi putut contacta pe El
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
copilăria și adolescența lui Golubcik dau naștere resentimentului, urii, dorinței de revanșă, iar la sfîrșit cinismului amar. Povestea, oricîte elemente de senzațional ar îmbogăți-o pe parcurs, e oarecum banală, sau, mai bine spus, banalizată în teribilul secol XX: un resentimentar răspunde nedreptăților comițînd nedreptăți și mai mari, la scară aproape monstruoasă. Se numește pe sine ucigaș, dar nu a omorît cu mîna lui. E un asasin, cred eu, în sensul în care un pasaj din Talmud, citat în Marșul lui
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
ochi umezi sau gesticulație flamboiantă, Maradona rămâne Maradona. Ceva îl ține viu, necontrafăcut și carismatic în emoțiile sale necomplicate de teorii și roluri fantasmagorice. Autoportretul lui Kusturica însă ne arată un om sfârșit, care și-a epuizat resursele, artificial și resentimentar, încercând să compenseze cum nu se poate mai prost prin cosmeticale propagandistice cu iz de scandal, printr-un mesaj ideologic care falsează pe un potpourri balcanico-argentinian. De o prostie sfâșietoare este ideea de a trece revoluționarismele latinoamericane care s-au
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
nonșalant chiar din debutul cărții frâiele narațiunii. Prezența autorului de pe copertă se face simțită numai sporadic. Și admirabil. Avem, prin urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară. Dan Lungu o aduce în momentele calme ale copilăriei. Avem o sumedenie de glume. Dan Lungu le dă consistență prozastică. La rigoare, avem nevoie - se spune - pentru export, de un roman recuperator. Ei bine, Dan Lungu potrivește cu pretinsă inocență
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
putut fi contorizate în timpul candidaturii pentru primăria generală a Bucureștiului. Atunci și-a devoalat pentru prima oară imensele resurse de vulgaritate, violență și nerușinare. Coborând limbajul la un nivel inaccesibil chiar lui Vanghelie, Geoană a încercat mereu să mobilizeze stratul resentimentar și propensiunea spre ură a indivizilor care-l ascultau. Statutul de partid de buzunar, spre care se îndreaptă PSD-ul cu fiecare clipă, i se datorează în exclusivitate lui Mircea Geoană. Adrian Năstase era mult mai conștient de așteptările de la
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
putând să se înșele, cum s-a întâmplat cu soții Anton, în niciun caz, un "prost" și un "idiot", cum îl "blagoslovește" autoarea Jurnalului, folosind epitete, extrase din zone joase, cu totul inadecvate limbajului critic, sub imperiul unei puternice reacții resentimentare. Trecând peste un asemenea pasaj apăsat subiectiv, într-o altă ordine de idei, chiar și în fugă, Eugenia Tudor Anton se dovedește o acută observatoare a unor diverse realități sociale și politice. Tatăl său, muncitor (ajustor mecanic) fusese anchetat la
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
-ul la faliment, Crin Antonescu, Ludovic Orban sau Hașoti vor mai prinde vreun loc în conducerea partidului. Comportamentul bezmetic al lui Antonescu, de pildă, îmi amintește, izbitor, de volutele nevrotice ale lui Remus Opriș. Care Opriș? Unul, la fel de insolent și resentimentar, care se credea nemuritor pe vremea când PN} CD-ul făcea legea în România. Posesorul unei guri cât o șură, individul ocupase posturile de radio și televiziune, de unde emitea bazaconii cu o ușurință pe care-o văd astăzi doar la
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
îndrăgostiților pe zăpadă care se oprește numai cînd dărîmă un stog de fîn. Căpitanul Aleksic calmează pornirile belicoase ale lui Luka, atenționîn-- du-l că moartea nu face rău, doar cei rămași în viață suferă. Regizorul deturnează orice posibil scenariu resentimentar, orice încercare de politizare a conflictului, care, de altfel, apare deformat în spațiul mediatic. Căpitanul Aleksici nu este clasicul mercenar odios din filmele americane, deși statura îl recomandă pentru un rol fioros, așa cum tînărul luat prizonier nu este un brav
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
cu amândouă mâinile apăsate pe urechi, cu ochii strâns închiși. Stridie răscolește prin cenușă. Helen sângerează. Eu, unul, continui să privesc din cabina de telefon, și un stol de sturzi își ia zborul de pe acoperișul bibliotecii. Stridie, fiul cel rău, resentimentar, violent pe care l-ar fi putut avea Helen. Aceeași luptă pentru putere, veche de când lumea. Haide, n-ai decât, zice Stridie, și-și ridică privirea din pământ, uitându-se în ochii lui Helen. Zâmbește cu jumătate de gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
convine realitatea, istoria, o denaturezi cum îți place. Ce ne-o fi găsit (are dreptate încășiîncășiîncă Paul Goma) să iertăm-uităm, c-așa scrie-n legile omenești? E mai simplu să exiști dincolo de bine și dincoace de rău, decît să fii resentimentar ca Goma. De acord. Iartă/uită, dar nu înainte de-a clarifica lucrurile. Și asta cînd se duce o bătălie fără precedent pentru falsificarea memoriei. Cu toate mijloacele. Chiar și cu cele proletcult-staliniste, care nu-s scuzate de nici un scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care îmi este imposibil să le prezint aici în amănunt, dar care îmi par evidente: izolarea primejdioasă în turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare. 3. Am încercat, de asemenea, să arăt că marea dragoste a lui Stăniloae pentru Părinți, departe de a fi fructul exotic al perioadelor sale de studii în străinătate, a fost provocată și întreținută de câțiva teologi români dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poate reprima dublul impuls documentar-pamfletar. Privatizarea Sidex și "noii baștani ai revoluției șterpelite", vânzarea Combinatului de aluminiu de la Slatina și războiul dus împotriva unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur și simplu, în ficțiune de către un autor ce pare resentimentar și care înnegrește suplimentar (pe deasupra personajelor și prin ele) o Tranziție ceva mai pestriță. Prin fața ochilor noștri împăienjeniți de sutele de pagini și discursuri citite, trec, incredibil, figuri reale ca George W. Bush și Traian Băsescu, Patriarhul Teoctist ori "ciocoflenderul
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
seară cu totul deosebită), finalul turnirului a fost stricat de Simona Popescu, invitată specială la acest Festival cu mari poeți. În loc să se bucure de onoranta postură și să cucerească publicul și critica prin poeziile ei, autoarea a ținut un discurs resentimentar și atotculpabilizator. Toți aveam o vină, nimeni nu știa care anume e a sa. Iar ,versurile" plate recitate apoi cu emfază n-au făcut decât să înrăutățească situația. La antipod, sala a vibrat la muzica, versurile și glumele melancolice ale
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
o pană literară de calitate, Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon nu se sfiesc să vorbească tocmai de valorile pe care societatea deschisă le respinge fără menajamente. Iată și motivul pentru care vor fi repudiați. Deși extrem de polemică, cartea nu e resentimentară și nici vindicativă. Sobră și politicoasă în ton, principalul ei merit este că rămîne în granițele intelectualității de dreapta. Cu alte cuvinte, intelectualii de stînga nu sunt pomeniți pentru simplul fapt că nu sunt considerați niște interlocutori credibili. Iar cei
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
rostitului în cea a scrisului. Nu mai vorbesc de adevărata industrie a denunțului născută odată cu proliferarea gigantică a blogurilor. În orice neisprăvit zace un Torquemada, în orice ulcerat cu acces la tastatura computerului descoperi un Saint-Just și în orice țoapă resentimentară un exemplu de vigilență autogenerată. Toți acești vânători de scame pe haina altuia i-au substituit cu aplomb și inimaginabil succes pe turnătorii din vremea de aur a Securității. Și anume, partea cea mai sinistră a informatorilor: cei care te
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
exil), ci una mentală - J1, 287; vezi și 270). Și-a dat seama că un dialog cu cei care n-au cunoscut experiența exilului ar fi cu neputință de stabilit din cauza învinuirilor reciproce (ne acuzau pe noi, exilații, că suntem resentimentari, în fapt se lăsau resentimentului lor, de "rămași", de nefericiți care nu pricep cu niciun chip de ce "ieșiții", "liberații", nu se mulțumesc cu ce au căpătat (!) - J3, 11; vezi și 30). A înțeles că se afla într-o situație paradoxală
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
programelor culturale, al manifestărilor în care scriitorii să fie incluși este desigur important. Dar acești încă-tineri autori au demonstrat că literatura română se caută și se vinde, se traduce și se (auto)promovează; că, departe de a fi un discurs resentimentar ori narcisist, pus într-o "ficțiune" transparentă, ea reprezintă o literatură viabilă, care contează pentru că interesează ca literatură. Dinamica ei merită și trebuie susținută, nu însă prin protecționism, dirijism, etatism, ci prin instrumentele specifice ale pieței de carte, ale producției
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
cu toții de bătăliile sângeroase purtate la începutul anilor '90 în jurul ideii de restaurare a monarhiei și a felului cum persoana Regelui a împărțit societatea românească: pe de o parte, liber-cugetătorii lui Iliescu (flancați de securiști, turnători, indivizi total dezinformați și resentimentari, și urmașii sărăntocilor de altă dată - ai leneșilor care și pe vremea monarhiei o duceau prost), pe de alta, sub stindardul simbolic al lui Corneliu Coposu, cei care cereau revenirea la logica politică a Constituției din 1923. Din toate acestea
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
lui - 1889, alături de alte cîteva, mai puțin importante. Atacurile demolatoare ale unui tînăr de douăzeci și ceva de ani contra miturilor dominante ale culturii românești din acel moment au provocat la început uimire, apoi indignare; văzute drept atacuri ale Iașului resentimentar contra Bucureștiului în plină afirmare, drept atacuri ale conservatorilor contra principiilor liberale, primele polemici ale patronului Junimii au atras din partea celor vizați replici furioase. Este un loc comun constatarea că, în faza sa polemică, Maiorescu și-a înfrînt adversarii și
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
ca judecător al CEDO. În acest context, judecătoarea a scris următorul mesaj pe pagina de socializare, ce are ca țintă "sectă procuraturii reformate": Constat că alegerea mea la CEDO continuă să trezească resentimente, ca să exprim eufemistic. O mare parte din resentimentari aparțin unei noi categorii pe care eu o consider 'sectă procuraturii reformate'... O să mai elaborez legat de acest subiect: deocamdată pot să le spun că îmi atribuie voturi inexacte și compromisuri pe care nu le-am facut: Pentru că nu am
Iulia Motoc, mesaj pentru "secta procuraturii reformate" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/57311_a_58636]
-
prin numărul mare de comentarii lăsate de cititori. În puține cazuri e vorba de comentarii pe marginea cărților Hertei Müller; majoritatea luărilor de cuvînt nu fac decît să rezoneze caricatural constatările lucide ale scriitoarei sau să le prelungească în litanii resentimentare și neputincioase la adresa stăpînirii, a trecutului, a sorții ș.a.m.d. Dar nu abilitățile de lectură și de judecată ale publicului larg sînt de semnalat în acest caz -în calitatea lor de mostre veritabile de readers' response, acestea merită o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6055_a_7380]
-
treci peste cenzură, să redactezi chiar o revistă francofonă și să nu amintești - măcar în trecere, o singură dată - și astfel de apariții rarisime și evident necunoscute reprezintă, orice s-ar spune, un boicot regretabil". E amuzantă o asemenea pedanterie resentimentară a teoreticianului, balansînd surescitat între celălalt și sine, în temeiul aceleiași apucături osîndite în primul caz, „epurate" cînd se potrivește cazului secund. Neîndurîndu-se a-și fixa identitatea, putem presupune că Adrian Marino încearcă o secretă nemulțumire de sine a cărei
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
evitat. Într-un cuvînt, e în pielea autorului o latență de nefericire perpetuă pe care însemnările cărții o evocă stăruitor. La așa vocație suferindă, te-ai fi așteptat ca autorul, prins de elanul memoriei vindicative, să dea naștere unei bolgii resentimentare în care sechelele rămase să sugereze o atmosferă de răfuială retrospectivă. Cînd colo, cartea nu numai că e blîndă sub unghiul portretizării dușmanilor, dar păcătuiește prin grija de a-i menaja pe cei care s-ar putea considera incriminați. Din
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
în asistați social sau, mai rau, în infractori. E o perspectivă în fața căreia nici măcar oamenii cu mintea limpede nu pot rămâne indiferenți, nemaivorbind de cei - destul de numeroși - care se lasă cu ușurință luați pe sus de aburii naționalismului ignorant și resentimentar. Așadar, romii trebuie educați pentru că altfel ne vor da în cap, nu pentru că orice om are dreptul la educație - și la prezumția de nevinovăție. A nu se înțelege că nu considerăm importantă educarea copiilor indiferent de originea lor etnică și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
a ținut să comunice : "Să-ți explic viziunea mea asupra vieții, doctore Nikitin, ca să înțelegi de ce mi-am părăsit nevasta ș...ț" Dar "nevasta", Sofia Andreevna, e, în cuplul lor, cea unanim dezavuată. Cu atâta consecvență și atât de profund resentimentar, încât dobândește în cele din urmă, pe drept cuvânt, statutul de victimă a unei conjurații. În aparență, principala disensiune dintre ei era generată de problemele materiale, de o diferită viziune asupra lui a fi și a avea. S-o înțelegem
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]