997 matches
-
Având că mâna dreaptă un scamator într-ale logicii precum Dudu Ionescu, e clar că dl Constantinescu a pășit pe terenul alunecos în care îl interesează păstrarea puterii prin orice mijloace, inclusiv prin adoptarea unui populism desantat, a unui antiintelectualism respingător și a unui naționalism păgubos. Marea problemă pe care o am cu condamnările lui Miron Cozma și a "tigaretistilor" e una de context, adică de logică. Să le luăm pe rând. N-am căderea să judec dacă cei optsprezece ani
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
va fi un neispravit, iar la patruzeci va patrona abuzuri similare celor pe care, în virtutea unei educații defectuoase, le pretinde acum guvernanților. Atâta vreme cât tinerii noștri sunt invitați să se comporte ca niște bătrâni, participând la machiajul grotesc al unei realități respingătoare, șansele de supraviețuire ale acestei țări sunt egale cu zero.
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
Comitetul Etic al RAC a decis că spotul Eugenia încalcă articolele 1.5 și 7.9 din Codul de Practică în Publicitate, elaborat de RAC, potrivit cărora "Comunicarea trebuie să evite orice mesaj care poate fi considerat indecent, vulgar sau respingător din punct de vedere al bunului-simț și al sensibilității consumatorilor" și "Comunicarea destinată copiilor trebuie să nu submineze autoritatea, responsabilitatea sau valorile social-culturale ale familiei sau educatorilor". Tot în ședința de marți, CNA a decis să aplice o decizie de
De ce spoturile pentru Eugenia şi Volkswagen au fost interzise de CNA - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/24335_a_25660]
-
câteva din loviturile sale critice: piesa Hamlet ar fi un eșec artistic, bazat pe emoția cu iz senzațional, netransfigurată, aici fiind nedrept și cu Mona Lisa. Față de Shelley are o repulsie irepresibilă: „în mintea lui domnea confuzia”, „îi găsesc ideile respingătoare”, „Walter Scott a coborât rareori atât de jos, Byron mai des”, „omul era un pedant fără simțul umorului, egoist, aproape un nemernic” (Shelley și Keats); lui Milton (Milton I, 1936) îi reproșează generalitatea termenilor și caracterul formal, pur auditiv, al
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
și bondari (2010), sau Natură moartă cu rodie (2003). Din acest ultim volum, vă prezint, iată, chiar povestirea care dă titlul cărții. Eu nu-s frumos, asta încerc să-i explic motanului care mă observă deja de câteva veacuri. Sunt respingător, atât de respingător cât poate fi un om. |sta-i primul gând care-mi intră în creier odată cu lumina dimineții. Cocoșat, cu un picior mai scurt decât celălalt, nu-mi pot împiedica ochii să se învârtească în orbită când sunt
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
sau Natură moartă cu rodie (2003). Din acest ultim volum, vă prezint, iată, chiar povestirea care dă titlul cărții. Eu nu-s frumos, asta încerc să-i explic motanului care mă observă deja de câteva veacuri. Sunt respingător, atât de respingător cât poate fi un om. |sta-i primul gând care-mi intră în creier odată cu lumina dimineții. Cocoșat, cu un picior mai scurt decât celălalt, nu-mi pot împiedica ochii să se învârtească în orbită când sunt emoționat, iar ochiul
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
mecanic același peisaj. Iar singura ei dorință, în viața asta, e să-mi facă viața grea, fiindcă n-o șterg cât mai departe de ea și fiindcă îi beau vodca și ceaiul. Dar unde-ați vrea să mă duc, așa respingător cum sunt? Mă văd într-o oglindă. Ce mai! Cele mai dramatice presimțiri se împlinesc în dimineața asta. Ochiul meu stâng e iarăși plesnit în gheare roșii de sânge, gata să întoarcă lumea cu susul în jos. Fie! Iată-mă
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
de dragoste, că sunt gras, că sunt mason, kaghebist, British Intelligence, Mosad sau CIA, „jidănit", antisemit, cripto-fascist, fundamentalist, impostor, clovn, agent al unui monopol ideologic, mâncător de tinere valori și câte și mai câte alte lucruri, care de care mai respingătoare, mai scandaloase și mai periculoase pentru neam și patrie.” În al treilea rând un misterios personaj din trustul Adevărul care seamănă ca două picături de apă cu redactorul șef al cotidianului. “Nu mai suport să am de-a face, vrând-nevrând
De ce pleacă Andrei Pleşu de la Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/24222_a_25547]
-
și "pro-occidentali". Cu ce-or fi domnii Stoica și Quintus mai "democrați" decât Năstase, Roman ori Meleșcanu o vor spune doar săpăturile arheologice ale viitorimii. Realitatea cruntă de azi demonstrează că sunt o apă și-un pământ. Adică, același noroi respingător. Regimul Constantinescu le-a scos din cap românilor, pe multe decenii de-aici înainte, că poate exista o viață politică morală sau că valorile democrației occidentale sunt superioare băltirii penibile și resentimentare de pe malurile Dâmboviței. Așa după cum a evoluat în
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
cu gardul ghimpat al nesimțirii. Soluția de onoare a guvernanților de azi ar fi renunțarea de a participa la alegerile din noiembrie. Auto-sancționarea ar fi singura modalitate de a spăla rușinea în care s-au afundat, ca într-un mâl respingător, vreme de patru ani. Iar dacă poporul se va năpusti să-i voteze pe iliescieni, cu atât mai rău pentru popor!
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
manifestare a naționalismului fără perdea, a da frâu liber clasicei, bolnăvicioasei tendințe de-a ne victimiza e nu doar inutil, ci și rușinos. Lasă că jurnaliștii aflați în Australia au mai pus de la ei, pentru a învârtoșa pasta groasă și respingătoare a autocompătimirii. L-am auzit pe Cristian Țopescu - un vechi specialist al "mândriei de a fi român"! - amestecând cifrele și manipulând emoțiile astfel încât să iasă la fix eternul scenariu mioritico-tembeloid, conform căruia străinătatea fură ca-n codru comorile neprețuite ale
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
mai izbitoare aici, prin contrastul imediat - e aceea a curățeniei. Sau, mai bine zis, a murdăriei. Prăfuiți, jegoși, acoperiți cu fel de fel de postere de-un gust discutabil, stâlpii susținători și pereții clădirilor îți sugerează imediat Levantul cel mai respingător. Uluiește la un popor care se laudă de veacuri cu zicale suprarealiste precum "Codrul - frate cu românul" disprețul față de verdeață. La noi, "natură" e amestecul dubios de praf, uleiuri grele, pungi de plastic, capace de Coca-Cola și resturi alimentare. Aici
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
la acuta strălucitoare, slujesc adevărului ei, atât de personal. Mult mai palid mi s-a părut "Pagliacci" din a cărui distribuție s-a reliefat baritonul Leo Nucci într-un Prolog splendid arcuit și o compoziție foarte minuțios elaborată a rolului respingătorului Tonio. Tenorul Giuseppe Giacomini nu mai este la prima tinerețe și în afara unui glas masiv, proiectat cu forță și care răspunde încă solicitărilor, nu se remarcă printr-o altfel de implicare. I-a dat replica o Nedda plină de nuri
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
anul acesta, American Beauty, rostește la un moment dat, în lacrimi, o replică memorabilă: "Uneori lumea e atît de frumoasă încît simt că nu o mai pot suporta!" Băiatul din film nu are nici un defect fizic, nu e prin nimic respingător celorlați, dar revelația lui este aceeași cu a eroului lui Mishima. Mizoguchi nu e diform (ca alt personaj din carte, prietenul său), ci bîlbîit: de îndată ce încearcă să spună ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
bărbatului nu-i dă decît apă și pentru spălat și pentru băut. O urăște și este invidioasă pe ea. "Pe lîngă toate ea era geloasă pe fata vitregă fiindcă aceasta era frumoasă și bună, în timp ce a ei era urîtă și respingătoare." Într-o zi de iarnă, cu ger și zăpadă mare, ea o trimite în pădure după fragi, îmbrăcată într-o rochie de hîrtie. Îi dă un colț de pîine uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a fost considerat mereu ca un intermediar privilegiat, deosebit de comod, între om și lume, între om și Natură, între om și Cosmos. Ei bine, nu sunt foarte multe nuduri în arta modernă. Dimpotrivă, femeia e reprezentată într-un mod îngrozitor, respingător, sau nu e reprezentată deloc. Ce părere aveți despre evoluția artei în viitor? E absolut imprevizibilă. Cred că imaginea va renaște într-o zi sau alta sub alte forme, pe care nu le cunoaștem. Probabil va renaște în cinematografie, în
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
mai american și, totodată, cel mai puțin american dintre orașele americane este teribil de viu, în el întîmplîndu-se mereu cîte ceva, deloc obositor sau stresant (nu e nici măcar un oraș periculos!), elegant, jegos, splendid, kitsch, însorit și ploios, primitor și respingător. Partea proastă este că New Yorkul își înhață vizitatorii cu toate că nu pare a-și da osteneala: odată prins în mrejele lui, nu-ți mai vine să pleci.
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
aprecieri privind soluțiile stilistice, impactul adresei corozive asupra puterii de disociere strict artistice, efortul creator găsind imediat argumente în propozițiile retezate, concentrate, fixându-și limite ca și cum febrilitatea condamnă locvacitatea, o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care însă oamenii se puteau manifesta divers. Sclavii erau pe atunci de două feluri. Unii care, temîndu-se de mizerie și persecuții, sau avînd doar acel "sentiment respingător al sclaviei", care te îndeamnă "a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită", semnau diabolicul pact care le asigura o sclavie privilegiată, de nivel "înalt". Și alții care, solidarizîndu-se cu valorile trecutului, cu cei închiși ori asasinați, cu cei
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
mele de ethică literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjește la o lumînare (cu tot efectul dramatic căutat de autor) e de un comic respingător. Știu că sunt rău judecător, dar spun drept că după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust". Țîfnos și cu ifose de mare moșier (nu era decît fiu de arendaș), ce-și va căuta, apoi
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
jiletcă de vînător, croită din ceea ce ei numesc jägersstoff. Această jiletcă verde e butonată cu colți de animal, galbeni, ascuțiți, fioroși. Nu știu cărei fiare au aparținut. Va trebui să întreb. Dar, fără să vreau, găsesc că această podoabă de dentist e respingătoare. Astfel îmbumbată, jiletca prăzulie e încinsă cu o uluitoare centură care dezvăluie pasiunea pentru avuții palpabile și sunătoare a noului Heliogabal. Căci centura e de aur, de aur veritabil și alcătuită dintr-o succesiune de frunze de stejar din aur
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
electorală. Datul cu părerea, bătutul pe burtă, grohăielile așa-zis ironice, etalarea ciocoiască a unor toalete sfidătoare atât prin preț, cât și pentru felul țipător în care stau pe acești inși cu totul depășiți de rolurile jucate alcătuiesc o alchimie respingătoare. Oameni pentru care gramatica română e un dușman de moarte își rup limba, incapabili să articuleze fie și cea mai plăpândă idee. Și totuși, lumea urmărește cu entuziasm aceste emisiuni. Nu pentru adevărurile fundamentale rostite acolo, ci pentru că regăsește în
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
de vedere estetic trilogia lui Bujor Nedelcovici și în ce măsură ne mai interesează problematica ei. Cele două componente nu pot fi separate cu ușurință. Pe de-o parte pentru că Nedelcovici nu e dintre aceia a căror scriitură să fie atît de respingătoare încît orice discuție să se poată opri la nivelul formei. Pe de altă parte, pentru că unui asemenea roman, problematizant, filosofic, dostoievskian, nu i se pot aplica exigențe îngust estetice. Ar fi simplu, de fapt simplist, să spunem că e un
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
plasează întâmplarea care, timp de câteva săptămâni, a făcut deliciul presei de scandal din Timișoara: evacuarea din locuință a senatorului P.R.M. de Timiș, Valentin Dinescu. Individul, cu o frumoasă carieră de șef al tinerilor comuniști bănățeni, a urmat traseul speciei respingătoare din care face parte. Recuperat, in extremis, de "tribun", a fost propulsat direct în Senatul României. Ce mai conta că nu și-a plătit vreo doi ani chiria și întreținerea la bloc? Pe cine impresiona că singura formă prin care
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
ei... Nu e, desigur, o situație specific franceză... Literatura stă sub o amenințare monstruoasă, aceea de a deveni un fel de capriciu - iar acest lucru e insuportabil... Când intri în acele "Case ale presei", care sunt niște locuri extrem de urâte, respingătoare, în care mai înainte găseai ziare, vezi că există acum tot mai puține ziare și din ce în ce mai multe reviste ilustrate... Ați remarcat desigur rafturile în care sunt expuse vreo trei sute de reviste săptămânale, una despre grădinărit, alta despre bricolaj etc., și
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]