14,792 matches
-
taburet, se străduia să ducă la gură cu lingurița grea de argint - "fără să faci firimituri" - bucățele mici dintr-un cremșnit, de pe o farfurioară ținută cu grijă - "să n-o scapi" - pe genunchii goi, bine strânși. Își ținea cât putea respirația pentru că, intrând în salonul mare, întunecos, îl izbise mirosul acela grețos "de mormânt", miros de coroane mortuare adunate în capela unde fusese expusă Anna-Tante, prima înmormântare la care asistase de curând, cu mult interes, până când leșinase tot ținându-și răsuflarea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
naturalețea cu care spune lucrurile pe șleau stârnește hohote de râs. Paradoxal, la această parodie de studiu științific despre comportamentul nesimțitului nu-ți prea vine însă să râzi. Poate concentrația de fapte este prea mare, nu prea există pauze de respirație. Or, se știe mersul pe sârmă devine de la un moment dat încolo obositor pentru cel care îl practică, dar și pentru cel care privește. Poate tema este prea aproape de noi, iar infuzia de ficțiune, insesizabilă. Fiindcă vedem cu groază că
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
stimulativă sau rezervată, glacială, în zona concertului de muzică - să o numim - academică, aprecierea publică se petrece de obicei la sfârșitul evenimentului, în mod direct, sau ulterior în presa scrisă, în cea vorbită. Nu sunt mulți muzicienii performeri care simt respirația, reacția intimă a ascultătorului în momentul performanței, care intuiesc natura aplauzelor; ...de complezență, din entuziasm, apreciative sau solicitând reveniri, așa-numitele "encores". în mod cert, calitatea, natura evenimentului nu sunt determinate în mod absolut de reacția publicului - aspect care, evident
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
afectivă. În tumultul vieții cotidiene, scrisorile sunt șansa acestor oameni de a se regăsi pe ei înșiși, de a plonja în amintiri, de a iubi și de a medita la cele trecute și viitoare. Fiecare epistolă este o pauză de respirație, ocazia de a-și expune gândurile cele mai intime, iluzia că se află pe aceeași lungime de undă cu celălalt. Meditațiile sunt adânci, au miză existențială, ca aceste gînduri ale lui Petru despre trecerea timpului: "În tinerețe crezi că ai
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
de la artiști-prieteni cu nume și renume. De pe terasa casei lor vechi de peste 100 de ani, cu tavane din bârne încovoiate de vreme, o reședință cu caracter, care parcă vrea să-ți vorbească, peisajul panoramic asupra mării pur și simplu taie respirația vizitatorilor. O baie de frumos, din toate punctele de vedere. Senzația de spațiu binecuvântat se intensifică. Într-un cuvânt: frumosul e aici le el acasă. Flamandul Germain Droogebroodt are un nume care se traduce cu ”pâine uscată”. Nimic în comun
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
psalmodiind serafic, în mistere creatoare de trubadur post-modern, vorbind disimulat mulțimilor (de cititori), fără a cultiva lozinci vide, ci ca un efeb într-o serenadă translucidă și, totuși, ermetică. Nu, nu e un versificator imperceptibil sau corect și personal, căci respirația sa lirică este bogată și fără prețiozități, de adversar vehement al gravității filistine. Și asta, din cauză că s-a luat întotdeauna în serios, datorită inteligenței autoironiei. În spatele vorbăriei, are veleități umoristice cu exaltări baroce, explorând meridianele visului ca pe o călătorie
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
BBC a publicat recent pe siteul oficial un articol ce numit “Șapte teatre care îți taie respirația”, printre acestea se regăsește și Teatrul Național din Iași ce a fost construi în locul vechii primarii a orașului, între anii 1894 și 1896. Acesta daposteste adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896, Cortina de fier, pictată de Al. Goltz
Teatrul National din Iasi se gaseste in lista celor mai frumoase teatre din lume [Corola-blog/BlogPost/94739_a_96031]
-
BBC a publicat recent pe siteul oficial un articol ce numit “Șapte teatre care îți taie respirația”, printre acestea se regăsește și Teatrul Național din Iași ce a fost construi în locul vechii primarii a orașului, între anii 1894 și 1896. Acesta daposteste adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896, Cortina de fier, pictată de Al. Goltz
Teatrul National Iasi [Corola-blog/BlogPost/94732_a_96024]
-
BBC a publicat recent pe siteul oficial un articol ce numit “Șapte teatre care îți taie respirația”, printre acestea se regăsește și Teatrul Național din Iași ce a fost construi în locul vechii primarii a orașului, între anii 1894 și 1896. Acesta daposteste adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896, Cortina de fier, pictată de Al. Goltz
Bbc Iasi [Corola-blog/BlogPost/94749_a_96041]
-
primul ei cuvânt preambul al înțelegerii care va veni și-al disparițiilor care vor urma pe creste de munți vertiginoase umbre vor aminti ce îi desparte pe cei vii de cei morți izvoarele sunt jurăminte strâmbe pentru cei legați de respirație extatice itinerarii pentru cei ce călătoresc nencetat morții și copiii au în comun doliul prețios al apei morții și copiii se scaldă își trag pe ei o pieliță din aurul întregii rezerve lichide a universului dacă mori copil ești aspirat
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
care sunt acasă oriunde s-ar opri să roadă vârfuri de crengi ori să bea apă dintr-o băltoacă iar omul sărmanul care-i urmează supus se simte opresat de tot ce e-n jur până și de propria lui respirație care-l parodiază la răspântii 3 Pe trotuarul pe care vei veni potrivesc închipuita ta umbră cum demult potriveam lumini pe lacul Bled unde-și făcuseră baza cei 10.000 de extratereștri ai inimii mele în nopți cu lună ei
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului stâng vestește venirea celor cu trupuri nevăzute răcorii îi simt respirația coapselor tale patul nupțial sapă canale prin ochii mătăsoasă erata frunzei vărgate vlăguit căzând curcubeul la picioarele tale pline de șerpi mirosuri metalice oglinzi purtătoare de virușii seropozitivi ai luminii carnale mâinile înfloresc drobul de sare flămândă sihăstria trupului tău
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
încurca în oglinda în care privirile noastre s-au întâlnit și au țesut căi fără număr până când într-o zi oglinda s-a spart s-a spart de puterea unei priviri dar asta a fost după, a fost dincolo înainte Respirația Minotaurului Ai ucis Minotaurul primejdia s-a dus tot ce auzim sunt inimile noastre fără jivină vom uita spaima aceea mulțumită ție, eroul meu, iubite ești aici, în viață, laudă zeilor! mare, supus, lângă mine la timp de grație, îți
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
mîinile și fața, recunoscător și-mi spunea, în felul lui, soră, rareori simțeam că în aceeași mișcare putea să mă devore am aflat mai mult din poveste de la străini altă dată. Da, am dansat în labirint lungi zile și nopți, respirația Minotaurului mă aburea, eram asemenea ulciorului cu apă abia scoasă din fântâna noastră cea mai adâncă. Dacă trebuia să mă odihnesc mă întindeam pe spatele lui, a fratelui vitreg, astfel am putut vedea cum mă schimbam și eu după anotimpuri
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
iar e un mare turn gol bărbatul a mai rămas în camera joasă și după ce vântul a spart toate geamurile și a rostogolit casa cu același foșnet lipsit de speranță cu care se desface un ziar mototolit iar întunericul ascultă respirația paginii Privind iarba când scrii chiar la îndemnul sau la rugămintea cuiva nu mai mult de o propoziție despre aducerea ta din întunericul spart al unei păduri cu întuneric cu tot e ca și cum ai da drumul unei păsări din pumni
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
pană de pasăre căzută pe-asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o săptămână cireșul din curte e o liniște din care curge sânge lumina aude respirația paginii Nimeni n-a venit pe lume decât copil în ziua aceea ai văzut scris cu degetul pe nisip că nimeni n-a venit pe lume altfel decât copil acum soarele de-atunci pare o pasăre care se-ncurcă în
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
inegale cineva pune pe fiecare lucru câte-o culoare și pe fiecare limbă un sunet mâinile-mâinile tale în întuneric ascultă muzică bisericească mai încolo cerul cu găuri din care se auzeau voci și spice uscate vopsite albastru iar întunericul asculta respirația paginii Sub soarele palid uitând trandafiri roșii la ușa măcelăriei măcelarul pe jumătate mâncat de fluturi sub soarele palid uitând parcă și de frigul care se rostogolește peste noi din pânzele lui de chirico cineva la a cărui înmormântare am
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
pe braț și cu țigara aprinsă sub bradul de lângă BRD gata să treacă strada pe o alee a parcului două fete își duc frumusețea cum și-ar deschide cartea un tânăr prelat peste ceața care urcă din văi lumina ascultă respirația paginii
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
asta se întîmplă mai ales iarnă pe ger Trec pe lînga ziduri și case porți și ferestre zapezi contemporane Poate e dincolo de ele o parte din mine și mă urmărește Cum stau uneori în loc să-mi aduc aminte ceva Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
un suspin al nu se știe cui, de moarte încolțit. Totul se amestecă, se învolbură departe de bine, departe de rău. Aer irespirabil. Aici se trăiește ca și când se moare. Fugi. Ascunde-te. Lumea Ta, Doamne? O junglă care îți taie respirația. Sau nici atât. Joc divin Dreptatea s-a împărțit de mult. Ducem pe spatele noastre de delfini, curbate, aerul greu, bucuria de-a fi - teribil suspin al zeului nevisat de uriașii din Delphi. Dintre formele vechi, prăfuite, am ales cercul. Ba
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
retrage de pe șira spinării mâna ta se retrage până la marginea pieptului părul tău leagă gâtul meu apoi îl dezleagă piciorul meu de iederă se ridică în aer și cade piciorul tău așteaptă și îmi oprește căderea. 2. pe vârful degetelor respirația ta e un talisman deși părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franțuzește înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor cei trei pași înapoi și crucea lor sunt semnul meu de femeie umerii
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai fi o pisică apoi se învârte în aer și plonjează asemenea unui înotător de data aceasta eu trebuie să străbat cu trufie respirația iar tu să fii slujitorul să muncești pentru stăpâna ta dansatoare cât pentru o viață întreagă să fandezi fără să fii spadasin doar atât cât ea să ajungă în partea cealaltă a corpului fiindcă doar din partea cealaltă se va putea
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
primul care-l vede și-l strigă: purice! de parcă ar fi ștefan celălalt, voievodul, strigîndu-l pe aprod. îmi pare bine de cunoștință dacă te lași dus de vise pe insula asta ajungi la marea neagră numai să îți ții bine respirația. dacă te lași dus de vise pe insula aleasă vei sta într-o casă de cărămidă și mortar nu e de cleștar, dar e o casă numai să visezi cu ochii închiși. dacă te lași dus de vise după ani
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]