556 matches
-
nicio urmă a primei Morella în cavoul în care a așezat-o pe cea de-a doua. „Morella” a fost publicată pentru prima dată în ediția din aprilie 1835 a revistei "Southern Literary Messenger", iar o versiune revizuită a fost retipărită în ediția din noiembrie 1839 a revistei "Burton's Gentleman's Magazine". Prima publicare a inclus și o poezie de 16 versuri a lui Poe intitulată „Hymn” presupusă a fi cântată de Morella și publicată ulterior ca un poem de
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
Criticile nimicitoare ale lui Mihail Lomonosov, Krașeninnikov și a altor academicieni, l-au obligat pe Miller să-și înceteze muncă asupra acestui subiect până după moartea lui Lomonosov. Deși textul tipărit al discursului original a fost distrus, Miller l-a retipărit în 1768. Unii ruși susțin "teoria normanda", printre ei numărându-se Nicolai Karamzin (1766-1826) și Mihail Pogodin (1800-75), care, considerând însemnările din "Povestea anilor care au fost" demne de încredere, cred ca este adevărat că slavii de răsărit i-au
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
cele din urmă publicat, deși anonim, în decembrie 1847 în revista "". Inițial, Poe își vânduse eseul „”, nepublicat apoi, editorului revistei "Review"', George Hooker Colton. Colton nu a tipărit imediat manuscrisul, așa că Poe l-a schimbat cu „Ulalume”. El a fost retipărit de Nathaniel Parker Willis, tot anonim, în "Home Journal" cu o notă în care întreba, la cererea lui Poe, cine este autorul în dorința de a stârni interesul publicului cititor. Unii cititori, printre care Evert Augustus Duyckinck, presupuneau că autorul
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a fost vestit pentru a fi autorul enorm de popularei cărți "Viața lui Isus" ("Vie de Jésus", 1863). Această carte a fost prima oară tradusă în limba engleză în 1863 de către Charles E. Wilbour și a fost în mod repetat retipărită în ultimii 145 ani. Cartea lui Renan a fost copleșită cu elogii ironice și critici de Albert Schweitzer în cartea sa "Căutarea lui Isus cel istoric". Aserțiunile controversate ale cărții au fost că viața lui Isus trebuie descrisă la fel
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
A luptat alături de trupele franceze în Europa și Africa de Nord. După război, în 1945 i-a apărut primul său roman de succes, scris în timpul războiului (1943), "Éducation européenne", (tradus în românește imediat dupa apariție, în 1945, sub titlul "Groapă bunei speranțe", retipărit la editură Univers în 1974, apoi în 2010). Prin intervenția lui De Gaulle a fost admis în diplomație. Gary le-a jucat o festă criticilor parizieni fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori: după ce, în 1956 a
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
o imagine cu clopotul, cu cuvintele "Proclaim Liberty" ("Vestiți slobozenia"). În 1839, Prietenii Libertății din Boston, o altă grupare aboliționistă, a intitulat publicația sa "The Liberty Bell". În același an, publicația anti-sclavie a lui William Lloyd Garrison "The Liberator" a retipărit un pamflet aboliționist de la Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell” în care scria că, la acea vreme, în ciuda cuvintelor inscripționate pe el, clopotul nu vestea libertatea "tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
bătrân care aștepta îmbufnat lângă clopot la 4 iulie 1776, cu teama că Congresul nu va avea curajul să proclame independența. În cel mai dramatic moment, apare un băiat care îi transmite bătrânului instrucțiuni să tragă clopotul. Povestea a fost retipărită de mai multe ori și a dus la legarea, în conștiința publică, a Clopotului Libertății cu Declarația de Independență. Părți din povestire au fost retipărite în lucrarea din 1850 initulată "The Pictorial Field Guide to the Revolution", a istoricului Benson
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
moment, apare un băiat care îi transmite bătrânului instrucțiuni să tragă clopotul. Povestea a fost retipărită de mai multe ori și a dus la legarea, în conștiința publică, a Clopotului Libertății cu Declarația de Independență. Părți din povestire au fost retipărite în lucrarea din 1850 initulată "The Pictorial Field Guide to the Revolution", a istoricului Benson J. Lossing și au fost prezentate ca fapte istorice, iar povestea a fost repetată în școlii copiilor. În 1848, odată cu creșterea interesului pentru clopot, primăria
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
a fost parcurs pe calea ferată, cu multe opriri pe drum, pentru a putea fi văzut de localnici. Până la 1885, clopotul a devenit un simbol american al libertății și al independenței, și devvenea din ce în ce mai celebru pe măsură ce legenda lui Lippard era retipărită în diverse cărți și manuale de istorie. La începutul lui 1885, primăria a acceptat să-l trimită la New Orleans pentru expoziția World Cotton Centennial. La fiecare stație, clopotul era înconjurat de mulțime. La Biloxi, Mississippi, fostul președinte al Confederației
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
zilele noastre. Această ediție a fost republicată șase ani mai târziu fără nicio modificare. Următoarea ediție a fost publicată de Anselmo Banduri (1711) și este o copie comparată a primei ediții și a manuscrisului P. Ediția lui Banduri a fost retipărită de două ori în 1729 și 1864 (ultima cu o serie de corecții). Constantin nu a dat manuscrisului niciun titlu, preferând în schimb să folosească pentru început textul adresării standard: „" ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΕΝ ΧΡΙΣΤΩΙ ΒΑΣΙΛΕΙ ΑΙΩΝΙΩΙ ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΡΩΜΑΙΩΝ ΠΡΟΣ ΤΟΝ Ι
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
Anarhismului comunist este o introducere la principiile de anarhism și comunism anarhist scrisă de Alexander Berkman. Publicată pentru prima dată în 1929 de către Vanguard Press, după ce părți din ea au apărut în "Freie Arbeiter Stimme", "Acum și După" a fost retipărită de mai multe ori, adesea sub titlul Ce este anarhismul comunist? sau Ce este anarhismul?. Datorită prezentării sale privind filosofia anarhisă într-un limbaj simplu, "Acum și După "a devenit una dintre cele mai cunoscute introduceri la anarhism în tipăritură
Acum și după () [Corola-website/Science/337549_a_338878]
-
În 1937, la un an după moartea lui Berkman, o a doua ediție a fost publicată cu o prefață de Emma Goldman. O ediție britanică a fost publicată în 1942 de Freedom Press în Londra. De atunci, cartea a fost retipărită de multe ori. Edițiile on-line de "Acum și După: ABC-ul Comunist Anarhism":
Acum și după () [Corola-website/Science/337549_a_338878]
-
de imitare) a inclus o deducție matematică completă a modelului pe baza ipotezelor asupra dimensiunii pieței și a comportamentului inovatorilor și imitatorilor. Dovezi empirice în sprijinul modelului au fost aduse în articolul autorului din 1969. Modelul Bass a fost apoi retipărit în revista "Management Science" din decembrie 2004. Modelul Bass presupune că adoptatorii potențiali ai unei inovații sunt influențați de două mijloace de comunicare: mass media și comunicarea orală. Canalele de comunicare prin mass media includ radio, televiziune, ziare, reviste. Comunicarea
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
a inclus 52 de schimbări față de textul original din "Graham's", inclusiv noua replică: „The Prefect is somewhat too cunning to be profound”, o schimbare față de originalul „too cunning to be acute”. „Crimele din Rue Morgue” a fost, de asemenea, retipărită în colecția de povestiri ale lui Poe editată de Wiley & Putnam și denumită pur și simplu "Tales". Poe nu a participat la selectarea povestirilor care au fost incluse în acel volum. „Continuarea” lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
iulie), se angajează ca reporter la "Adevărul" (la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie 1919 începe să transcrie romanul "Ion". Pe data [[20 noiembrie]] [[1920]], - Apare romanul "Ion", prima capodoperă din monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a fost scrisă în anii 1937 - 1949, iar partea sa esențială a fost creată în timpul celui de-al doilea război mondial. Lucrarea a fost publicată în trei volume în 1954 și 1955, această formă fiind cea mai populară. A fost retipărită de mai multe ori și tradusă în diferite limbi, devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20. Acțiunea cărții "" se petrece într-o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
de răspândire a știrilor despre această parte de țară. Pe lângă harta Transilvaniei Honterus a mai publicat harta bazinului Dunării mijlocii cu Ungaria, Serbia, Dalmația, Thracia, Bulgaria, Transilvania, Valachia, Moldavia în lucrarea „Rudimenta Cosmographiae” publicată în anul 1541 la Brașov și retipărită în numeroase alte ediții.
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
și filozof Leibniz, în lipsa unei reconcilieri între catolici și protestanți, drept protest, polemizează publicând în 1696, unele extracte scandaloase din "Diario" lui Burcardo, cu titlul "Specimen historiae arcane, sive anecdotae de vita Alexandri VI Papae". Cartea are mare succes, se retipărește, iar în comentariul său filozoful subliniază "cum nu s-a mai văzut o curte mai pătată de crime ca cea a lui Alexandru al VI-lea". În 1729 un anticar scoțian Alexander Gordon, publică "Viața papei Alexandru al VI-lea
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Theodor Rosetti, mai târziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tată și fiu l-a determinat pe poet să ceară exmatricularea și eliberarea unui certificat doveditor că până la data de 14 iulie a urmat două semestre. Pe 1 ianuarie se retipărește în Convorbiri literare nuvela "Sărmanul Dionis". Pe data de 1 aprilie apar poeziile "Înger și demon" și "Floare albastră" în "Convorbiri literare". Pe 1 noiembrie 1874 publică în "Convorbiri literare" un articol despre Constantin Bălăcescu, reproducându-i multe poezii. Colaborez
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
decembrie apare poezia "Împărat și proletar" în "Convorbirile literare". Pe 1 februarie 1875, publică în "Convorbiri literare" poezia "". Pe data de 9 iulie apare în "Curierul de Iași", fără semnătură, schița "". Pe 6 august apare în același ziar nuvela "Cezara", retipărită și în numerele din 11, 13, 15 și 18 august. Pe 1 septembrie apar în "Convorbiri literare" poeziile "Melancolie", "Crăiasa din povești", "Lacul" și "Dorința". Pe 1 noiembrie apare în "Convorbiri literare" poezia "Călin". Pe 1 decembrie apare în "Convorbiri
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
din "Tales of an Empty Cabin" a fost publicată separat in 1937 ca un volum mic: Primele sale trei cărți, "The Men of the Last Frontier", "Pilgrims of the Wild" și "Sajo and her Beaver People", au fost adunate și retipărite ca "Grey Owl: Three Complete and Unabridged Canadian Classics" (2001: ISBN 1-55209-590-8). Extrase din toate cele patru cărți ale sale au fost adunate in "The Book of Grey Owl: Selected Wildlife Stories" (1938; 1989 reprint: ISBN 0-7715-9293-0).
Archibald Belaney (Grey Owl) () [Corola-website/Science/322574_a_323903]
-
examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea autorului, într-un ciclu intitulat "Opere". "Țara de dincolo de negură" a fost inclusă, alături de "Venea o moară pe Siret" și "Hanu-Ancuței", în volumul 8 al ciclului sadovenian publicat în 1957
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Soarelui Nou" "The Urth of the New Sun" (1987) - nominalizat la premiile Hugo, Nebula și Locus SF, 1988 "Cartea Soarelui Lung" "Cartea Soarelui Scurt" Wolfe a publicat câteva cărți ieftine, majoritatea la Cheap Street, în tiraje mici. Unele au fost retipărite în culegerile sale, așa cum s-a întâmplat cu "Starwater Strains", retipărită ca "Empires of Foliage and Flower".
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
lui Venus, în timp ce în "Violul Lucreției", soția Lucreția este violată de către desfrânatul Tarquin. Influențat de "Metamorfozele" lui Ovid, poemele arată vinovăție și confuzie morală care rezultă din pofta necontrolată. Ambele s-au dovedit populare și au fost de multe ori retipărite în timpul vieții lui Shakespeare. Al treilea poem narativ , " Plângerile unui îndrăgostit", în care o femeie tânără se plânge de seducerea ei de către un pretendent convingător, a fost tipărită în prima ediție a sonetelor, cea din 1609. Mai mulți savanți au
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]