107 matches
-
problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.). Perspectiva internă (din interior/focalizare internă) este detaliată prin următoarele aspecte: - Naratorul adoptă punctul de vedere al unui personajnarator sau personaj focali zator. - Realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al perso najului (ce vede, ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
accentuată a discursului, care merge spre înglobarea unor tipuri nespecifice. Temele nou apărute sugerează de la sine felul în care s-au despărțit de marile motive ale scriiturii realiste, aparținînd partiturii balzaciene și "primului modernism", reflectat de poetica obiectivității. "Asocialitatea", maladia retrospecției, eșecul, nevroza, reflexivitatea, "eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărîme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș..." (s. n.) Un loc special în acest discurs îl ocupă războiul. Desfășurată sub accentul abia perceptibil al unei ironii care este a autorului condescendent, retrospecția din capitolul al doilea deschide tema războiului. Chiar dacă au trecut doi ani de front, în care Bologa a fost și decorat, aceasta este ilustrată deocamdată cu aceeași mecanică a ideilor primite: "Războiul a luat locul de frunte în concepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951, cînd fizicianul John Rivers aflat într-un puseu de retrospecție îi povestește unui prieten despre întîlni-rea sa cu savantul Henry Maartens (laureat al Premiului Nobel pentru fizică), petrecută cu aproape trei decenii în urmă, pe cînd naratorul era doctorand sărac, aflat în căutarea unei slujbe. Maartens îl angjează, pe bani
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autobiografică, cu atât mai complicată cu cât eroul posedă o concepție foarte restrictivă față de posibilitatea recuperării trecutului 109. Această investigație, realizată cu ajutorul unei capricioase narațiuni pline de analepse, întreruptă de porțiuni eseistice care nu sunt decât prefețe ale unor noi retrospecții, nu va duce la o formă sau alta de totalizare a sinelui sub forma unei fișe morale complete sau a unui destin unic, inimitabil, care să fixeze caracterologic personajul în panoplia umanității romanești esențiale. Dimpotrivă, tocmai lipsa de trăsături singulare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de la sine. Scriitorul japonez inovează și la nivel de subgen literar, pornind de la textul lui Orwell, care reprezenta, în 1949, un roman de anticipație, și contemplînd aceeași epocă, anul 1984, dar din perspectiva secolului XXI, creînd deci un fel de retrospecție, care nu e însă (doar) istorică, deci reproductivă, ci o reconstrucție fabulatorie, o reinventare a realității trăite. În ce priveste modul de lucru și funcționarea imaginarului său, îi dăm cuvîntul lui Haruki Murakami, căci dezvăluirile sale sunt pasionante: Atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e vorba doar de o voce dinăuntru, mai apoi, povestea nu e o relatare fierbinte a evenimentelor cunoscute, ci o proiecție înapoi în timp, un timp vag mitologic, precum cel cîntat de "griots" acești trubaduri africani la curțile regilor -, o retrospecție care încearcă să urce spre rădăcinile unui conflict violent, să adulmece începutul unei sfîșieri aparent de neînțeles. Acțiunea romanului Notre-Dame du Nil se situează pe la începutul anilor 1970, în atmosfera catifelată dintr-o mânăstire pentru tinere de familie bună, situată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august și măreț". Mai mult, scena în cauză, de o teatralitate indiscutabilă, are într-adevăr un rol esențial în roman, pentru că face trecerea de la partea expozitivă, bazată îndeosebi pe retrospecție, la "acțiunea" propriu-zisă (de la capitolul al cincilea încolo), pregătită minuțios pentru a face cât mai dramatică inevitabila confruntare dintre cei doi amanți. 4.1.4. Peisaj elvețian sau cronica unei morți anunțate Inspirată în mare măsură de cuvintele Martei din
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și (b), sub forma generică a corectitudinii politice. Consider că aceste corespondențe se pot regăsi în tabelul următor: MODERNITATE SETURI AXIOLOGICE PARADIGMATICE Modernitate timpurie Elemente paradigmtice ale contractualismului clasic Postmodernitate/postmodernism Conflictualism și relativism Izomodernitate Corectitudine politică. Negarea relativismului valoric. Retrospecția raționalismului. Introversiune axiologică a modernismului. Tabel 3. Modernitate și elemente paradigmatice ale acesteia Capitolul 6 Babilonul virtual: mediamorfoza și cibersociologia Fenomenele sociale legate de apariția internetului, în principal comunicaționale dar și generatoare de structurări și de fenomene conexe, ar trebui
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cu cea primară, lăsînd la o parte sfîrșitul. Cînd textul-oglindă primește ceva în plus spre sfîrșitul textului primar, problema suspansului nu este atît de accentuată. Firul fabulei este atunci în mare măsură cunoscut, funcția textului-oglindă nu mai este predicția, ci retrospecția. O simplă repetiție a fabulei primare într-un text-oglindă nu ar fi atît de interesant. Funcția sa este mai ales de a-i spori semnificația. Parafraza textului primar și a celui înrămat pe care am făcut-o pentru a deduce
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
direcția, distanța și amploarea. Direcția: Posibilități Pentru direcție există două posibilități. Evenimentul, văzut din acel moment al fabulei care este prezentat cînd intervine anacronismul, este situat ori în trecut ori în viitor. Pentru prima categorie poate fi folosit termenul de "retrospecție"; pentru a doua, un termen potrivit ar fi "anticiparea". Evit să folosesc termenii mai des întîlniți de "întoarcere în trecut" și "proiecție în viitor", datorită ambiguității lor și a conotațiilor psihologice. Un exemplu de anacronism complet poate fi găsit la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
urmare, un anacronism subiectiv se poate numi astfel doar dacă "conținuturile conștiinței" aparțin de trecut sau de viitor; nu trecutul stării de a fi "conștient", ci momentul acțiunii înseși de a gîndi. Cu o problemă asemănătoare ne confruntăm cînd o retrospecție sau o anticipare este prezentată ca discurs direct. La drept vorbind, nici aici nu se poate vorbi de un anacronism real. Momentul vorbirii este pur și simplu o parte a povestirii (cronologice); conținuturile sînt menționate în trecut sau în viitor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acum cinci ani, la fel ca la întreaga perioadă din momentul căsătoriei și pînă în prezent. Această problemă a nivelelor narative a fost dezbătută în capitolul anterior. Trebuie doar să menționăm că ce s-a discutat mai sus este o retrospecție de gradul al doilea, din moment ce vorbirea are loc la nivelul al doilea. În mod similar, anacronismul prin care copilul din Something Very Sorry își dă seama cum a ajuns la spital "Îmi spun ce s-a întîmplat ... ne-am izbit
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
am ales acest volum de poeme să se intituleze „”( pe care l-am împărțit în 3 părți: Stări, gânduri, Pe-un zâmbet de așteptare și Atitudini), a fost pentru că, prin ele, îmi exprim gândurile, stările, care pot fi metamorfoze, introspecții, retrospecții, așteptări, rătăciri, vise, tablouri pentru toate anotimpurile, zâmbete de așteptare, atitudini etc, și, doresc, ca prin mesajele pe care le decriptați din aceste poeme, să puteți medita alături de mine... Întotdeauna mi-a plăcut să scriu simplu și profund, fără înflorituri
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
paradigmatică, iar ultimele cuvinte ale cărții ("Trebuie să mă eliberez cumva, își spuse. Nu-ți poți contempla la nesfârșit înfrângerile, mizeria, umilința. Trebuie. Acum când nu e prea târziu.") au pentru noi semnificația simbolică a unei înlocuiri a introspecției (și retrospecției) prin acțiune, ea găsind în lupta cu Helgomar David pentru înlăturarea nedreptăților un exemplu emblematic, ceea ce configurează perspectiva deschisă asupra continuării ciclului romanesc ca pe o abandonare a autoanalizei în favoarea unui activism întrezărit ca o salvare posibilă"26. Eugen Simion
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nefalsificată de automatisme mondene, netransfigurată de obsesii onirice sau psihopatice, netulburată de erezii artistice sau iconoclasme estetice. ...Așa se explică de ce aderăm necondiționat la aceste opere naive, nu atât pentru că ne plac pur și simplu, cât mai ales pentru că deschid retrospecții intelectual-afective asupra purității receptive a copilăriei noastre și, totodată, asupra capacității universale a copilăriei de a reda omului matur puritatea lui nativă, pe care în trepidațiile vieții moderne o pierde în bună parte, dacă nu cu totul.” Pe plan internațional
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
nefalsificată de automatisme mondene, netransfigurată de obsesii onirice sau psihopatice, netulburată de erezii artistice sau iconoclasme estetice. ...Așa se explică de ce aderăm necondiționat la aceste opere naive, nu atât pentru că ne plac pur și simplu, cât mai ales pentru că deschid retrospecții intelectual-afective asupra purității receptive a copilăriei noastre și, totodată, asupra capacității universale a copilăriei de a reda omului matur puritatea lui nativă, pe care în trepidațiile vieții moderne o pierde în bună parte, dacă nu cu totul.” Pe plan internațional
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
chip logic și firesc în istorie, precede morții lui. Dar anacronismele din narațiunile extinse sînt mai complexe decît acel exemplu. De obicei, ele se împart în întoarceri-în-trecut și proiecțiiîn- viitor, sau ceea ce Genette numește analepse și prolepse. Analepsa este o retrospecție care face ca o întîmplare petrecută mai devreme să apară mai tîrziu în text. Prolepsa este o anticipare, pentru ca o întîmplare ulterioară să apară „prematur” în text, înainte de prezentarea evenimentelor cronologic-intermediare (care sfîrșesc prin a fi narate mai tîrziu în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acord pe baza unei simpatii sau înțelegeri reciproce, o angajare mutuală. Or, el n-a spus niciodată concedo. Mereu spionat de obsevatori trimiși aproape, el s-a opus cu mijloacele avute la îndemână. Parabola, alegerea unui dublu din literatura universală, retrospecția, ca posibilitate a istoriei de a semnifica ceva actual, cum a făcut în teatru, sunt câteva din aceste mijloace" (p. 11). 2 Folosesc, pentru toate analizele, ediția G. Călinescu, Opere, vol. V (1940-1946) și VI (1946-1947), ediție îngrijiită de Nicolae
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Femeia cafenie, Fanții, Salomeea), altele par a fi titluri desprinse din ziare (Fapt divers, Moment solemn) sau fac, pur și simplu, trimitere la o modalitate de creație (Proiect abandonat de madrigal, Conspect de toamnă, Cântec de hârtie, Preparative pentru tăcere, Retrospecție, Alegorie generală), sunt mult mai puține titlurile evident metaforice (Demonul sângelui, Fruntea Soarelui-Rece). Titlurile acestea descriptive, multe dintre ele formate dintr-un singur cuvânt, maximum două sunt oricum redimensionate, redefinite prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
interacțiune, orice comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte este o comunicare, rezultă că nu poți să nu comunici, indiferent că vrei sau nu”. Chiar dacă nu am vrea să ținem seama de ce au spus sau spun alții, o fugară retrospecție asupra vieții noastre duce la constatarea că, de la naștere și până la moarte, comunicarea joacă un rol primordial în viața noastră, ea nu poate fi înlocuită cu nimic. De la naștere și până la moarte, toate tipurile de comunicare joacă un rol primar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
timp și stăpânesc gândurile noastre fără putință de împotrivire" (Cap. Exodul). Dacă unii compară Iașul cu Florența, "lucrul nu trebuie să surprindă și cu atât mai puțin să provoace surâsul" (Imagini de altădată. Aspecte de totdeauna). Un Eugen Herovanu al retrospecției vorbește în ultima treime a cărții de "vocația barei" și "vocația presei". S-a implicat hotărât în avocatură și, pe apucate, în gazetărie. Elocvente sunt Însemnările unui ziarist din alte timpuri democrat cu vederi socialiste fără să fi fost înscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
asupra Întrebărilor, eșecurilor și opțiunilor supraviețuitorului. „Ai fi fost o fetiță cu ochii negri? Sau un băiețel Încăpățânat, cu ochii adânci și veseli, ca niște pietricele albastre-cenușii?”, Își Întreabă, ca un refren, naratorul, copilul nenăscut. Noaptea când debutează acuta introși retrospecție este bezna acelui răspicat „Nu!” adresat semenilor avizi de acomodări. Un Nu care Înseamnă refuzul paternității, sigiliul existenței naratorului În suferință și solitudine, luciditate și integritate. Încercând să restabilească o logică a evenimentelor care i-au marcat traumaticul traseu existențial
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
38; Andreea Deciu, Mitologia terorii, RL, 1992, 12; Cristea, A scrie, 167-172; Bogdan Dumitrescu, Un scriitor încă prea puțin cunoscut, RL, 1994, 4; Mirodan, Dicționar, II, 180-189; Cosma, Romanul, II, 168-170; Dicț. scriit. rom., II, 159-162; Dan Croitoru, Realitate și retrospecție, RL, 1999, 22; Gabriel Dimisianu, Cronica unei nevroze, RL, 2000, 33; Cristofor, Țara Sfântă, I, 61-66; Popa, Ist. lit., II, 926-927; Tudorel Urian, Femeile anilor ’60, RL, 2003, 11; Mircea Iorgulescu, Plecări, întoarceri, prezențe, „22”, 2003, 715; Ioan Holban, Persoana
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]