118 matches
-
și burta zilelor sure am s-o spintec cu-n brici/ Să țâșnească-n fine, cald și iute, sângele vremii“. Este semnificativ că Maria Banuș a păstrat în evidențe fragmentul și, fără să destăinuiască proveniența, îl va integra, cu titlu retușat, mănunchiului de Răzlețe, atașate selecției retrospective din 1971. De altminteri, va mai extrage de pe aceeași filă de manuscris alte prizărite versuri, vechi de exact patru decenii, dar nealterate în mesajul lor revendicativ. Aveau atunci o încărcătură oarecum programatică, de vreme ce se
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
clopote. Și nu numai. (Red.) Nu m-am dat niciodată în vânt, recunosc, după muzica lui John Lennon. Cu atât mai puțin după avatarurile lui biografice. Mai ales că excentricitatea ori insolitul existențial au fost cu mult peste măsură mediatizate, retușate, chiar prefabricate. Cu alte cuvinte, umflate cu pompa sinistră, în acest caz, a mass-media. Or, nu e drept ca o viață de om să fie transformată într-un balon de săpun cu care să te joci până se sparge. Am
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
copleșitoare în textele reproduse de Ana Selejan, tocmai de aceea nu-i înțeleg ezitarea de a le eticheta drept falsuri: „Nu știu în ce măsură textele din cadrul acestei rubrici (dar și din celelalte mai înainte menționate) sînt reale ori contrafăcute, sau numai retușate, stilizate.“ (p. 17) Abonamentele revistei erau gratuite, iar strategia redacției urmărea patru direcții: 1) atragerea unor colaboratori de prestigiu din cultura interbelică, 2) prezentarea „noului chip al patriei“, 3) stigmatizarea românilor de „rea-credință“, care se încăpățînau să considere România drept
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
Nici măcar un bâlci, pentru că bâlciul are și el literatura lui. Nu e nimic. De fapt numai literatura e o realitate efectivă, care poate să fortifice o minte, un caracter și un spirit"xiii. Lumea lui Alexandru Paleologu este o lume retușată, trecută prin filtrul literaturii, în care liniile îngroșate acoperă natural micile imperfecțiuni ale detaliilor pentru a oferi omului limpezimea destinului. Cu siguranță este o lume mai frumoasă decât cea reală. Iar a trăi într-o astfel de lume, așa cum a
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
își asumă cu eleganță o sinceritate netrucată și încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv (i.e. onest) experiențele trăite (educația de tip interbelic poartă ceva răspundere în acest sens, am putea spune fără a mitiza foarte mult) - Poză retușată este produsul unui tip de sensibilitate la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o viață, sinceritatea retușată de
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
totul diferită, a unei tinere autoare fixate, cu un cinism delicat excelent asezonat cu fragmente de nostalgie a purității, într-un prezent căruia nu-i găsește niciodată scuza de a fi numai un moment în timp, între atîtea altele. Poză retușată a apărut, la Cartea Românească, în urma unui concurs național de debut. Autoarea, Ioana Nicolaie, nu se află la prima apariție în volum: Portretul Ioanei este numele secțiunii semnate de ea, din cadrul antologiei colective Ferestre 98 (1998) a cenaclului Litere condus
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul fotografic jumătate mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie - Poză retușată, Editura Cartea Românească, București, 2000 Se aude foarte clar" Lipsa disponibilității de a participa la vraja lumii, un cinism programatic, amar sau jucăuș, accentul pe concret
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul fotografic jumătate mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie - Poză retușată, Editura Cartea Românească, București, 2000 Se aude foarte clar" Lipsa disponibilității de a participa la vraja lumii, un cinism programatic, amar sau jucăuș, accentul pe concret, pe aici și acum unesc cele două volume de poezie ale acestui grupaj. Zvera
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
funerare, a stilului, presară preludiul acestei vechi închipuiri, ori, poate, întîmplări. Știuta convenție, a muzeului care copiază aleile orașului cu osteneala cu care boala ține pasul cu viața, prilejuiește întîlnirea. E, dandy-ul rătăcit printre cadre ale maeștrilor flamanzi, calcul retușat, iertat de păcate, al unui portret? Și-a vîndut el viața și greșelile pe-această tinerețe de alabastru? Cine poate ști. Rudă, pesemne, îndepărtată cu acel Eduard căruia i s-au atribuit scrierile lui Shakespeare, purtînd "numele de neam al
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
grijă să formuleze opiniile mele într-o engleză corectă. Poți avea o părere asupra evenimentelor? Mă gândesc că ele nu pot fi de amploare și nici dificile. Ați primit de la Gallimard Ideile Romane alcătuite, aproape în întregime, din vechi articole retușate? Se află câteva greșeli de imprimare foarte dezagreabile: (p. 35, rând 9 de jos - du bon femelle a devenit fenille; p. 118 - promeses devine prouesse; p. 149 - mythologie devine étymologie; la p. 108 o notă bibliografică a fost omisă transformând
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
în conformitate cu opțiunile scriitorului, care a trimis președintelui Academiei Române, încă din 1997, pe lângă un sumar de ediție, prefețe pentru textele menționate în respectivul sumar" - după cum recunoaște nota asupra ediției (p. CXIII). Cele trei volume de Opere Petru Dumitriu oferă o imagine retușată a scriitorului, așa cum ar vrea el să se reprezinte în fața posterității. Le-ar fi vrut dedicate lui Ion Iliescu (vol. I, p. 1262). O putem numi foarte bine o ediție testamentară, deși nu rezultă de nicăieri, în aparatul critic, exprimată
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
AIDA FERAT Dintr-o fotografie retușată, Bunii mei buni privesc nevăzând. Alăturea stau neștiind cât de încercată le va fi venirea la chemarea dintâi ! Au buzele încă sărutate ... Surâsul lor e susur de pace Obrajii desenează inimi Ce arată spre Inima-dimpreună. Întâlniții orfani și-au dat
CEA MAI FRUMOASĂ TRISTEŢE A MEA by AIDA FERAT () [Corola-publishinghouse/Imaginative/518_a_845]
-
de acest tratament. 2) Un salon vehement și versatil, dar în nici un caz areopag al cațelor ori un loc unde se spun destule răutăți despre muzicieni, ci o oglindă în care asistența descoperă chipul viu, însetat, hămesit, chiar dacă fardat, ușor retușat, al artei sunetelor. 3) Și, totodată, un bazar al produselor muzicale, unde totul se vinde și se cumpără, se publicitează și se promovează cu bani deloc puțini, sub tutela aproape delirantă a unui imposibil control ori drenaj profilactic. 4) Intersecție
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
Marian, băiatul lui tanti Sica. Imaginea, destul de mică, se degradase până la un sepia murdar, încă trei poze se mai amestecau, din vremuri imemoriale, printre acte, livrete militare și insigne cu smalțul sărit. Poza tipică de la cununia alor mei, atât de retușată că ar fi greu de spus cum arătau, de fapt, însurățeii: el cu părul negru ca o pată de tuș, lins pe spate, cu expresia îndîrjită de parcă ar fi fost în fața plutonului de execuție, cu un costum de haine negru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apucă să vorbească mașinal, cu o voce cam răgușită, continuând, cu mâna rămasă liberă, să lucreze grăbit pe calculator, unde apăruse un text mai lung însoțit de niște imagini de o calitate destul de îndoielnică, care trebuiau neapărat înlocuite sau măcar retușate. Vru să mai spună ceva, dar în receptor începu să turuie un glas feminin, cu mlădieri de șarpe, care-l făcu să tresară: De la Televiziunea Română... Camelia Mandache, redactor principal la emisiunea „Universul afacerilor”... Cu domnul redactor-șef Andronic... A, dar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și alți australi excentrici. Castorul rânjit, gata să-ți facă triunghiul masonic în palmă dacă i-ai fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric al cârtițelor, sobolilor, orbeților și aricilor, mâncători de râme și pupe lăptoase. Și astfel, prin aceste furci caudine ale strămoșilor cam dubioși, puteai intra în marea sală a mamiferelor adevărate, în cuști de sticlă, grupate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umerii la pîmânt, care nu te lasă să te speli de jeg - la propriu și la figurat - pentru că nu mai ai bani de săpun sau de hârtie igienică și nici opțiune n-ai ; pentru că apa te costă tot salariul ăsta retușat, de pensie nu mai spun; pentru că lumina nu-ți mai este de folos nu numai pentru că nai cu ce-o plăti, dar nici nu e sănătos să vezi cumva ceea ce nu trebuie din democrație; pentru că Încălzirea te costă alt salar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
știi că îmi lipsești foarte mult. Pe drum, mam gândit mereu la tine și mă întrebam cum voi putea sta atât timp departe de voi, mamă dragă. Află că am început să scriu poezii. Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
după copie, „culorile sunt grosolane. Dar lipsurile nu țin numai de culoare. Și nimfa lasă de dorit: nimfa a slăbit. Cărnița olandeză s-a dezumflat și nimfuța a ieșit cam de vreo treisprezece ani, atât de junioară... “. Tabloul, în varianta retușată, s-ar putea numi Satirmanul și nimfeta. În replica sa „asimetrică“ la Lolita, Makanin îl internează pe Humbert Humbert al lui Nabokov. Traducere din limba rusă și note de Ana-Maria Brezuleanu, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2008, 32.95 lei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
marionete am moștenit de la McPherson. Biroul cel mic al lui Logan Îl aștepta. Nerăbdător. De parcă știa că el e acum cap de linie. O copie a fotografiei transmise presei se afla la el pe birou. Cea făcută la morgă, puțin retușată ca să nu arate atât de moartă. Probabil că era drăguță pe când trăia. O fetiță de patru ani cu păr blond până la umeri, care se cârlionța delicat În jurul feței sale palide. Un năsuc. O față rotundă. Obraji rotunzi. Conform raportului, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
convins să-mi placă deghizarea ordonată. Atât era de grijuliu îngerul meu păzitor. Așa cum, în caz de primejdii pentru trup și suflet, Simplicissimus îl avea de partea lui pe Herzbruder, la fel puteam și eu, ca autoportret de acum încolo retușat, să mă bazez pe caporalul meu. După este întotdeauna înainte. Ceea ce numim prezent, acest repede trecător acum-acum-acum, este în permanență umbrit de un acum trecut, astfel încât și pe calea de evadare înainte, numită viitor, nu putem înainta decât cu plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
protecție. Vom reveni în cadrul știrilor de la ora 13 cu noi amănunte. Putem pleca? aude Lionel vocea secretarei din spatele lui, care stinge televizorul cu telecomanda. — Da, spune Lionel, care încă nu și-a revenit din șoc. — Numai o clipă, mai spune retușata și apasă pe butonul de la interfon, după care îi spune profesorului Delacroix: Laurent, întoarce-te la nevastă! Impotentule! Îl ia de braț pe Lionel și ies. E ora 11.20. Lionel se află pe marginea Podului Verdun, cu picioarele atârnând
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
amețeală. Frumoasa seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]