784 matches
-
sensul înalt al cuvîntului, un înțelept care gusta dulceața vieții și a gîndirii, ținînd calea de mijloc între toate extremele care nimicesc judecata și bucuria. Era un senzualist și un empirist, neîncrezător în științele pozitive, în metafizică și în religiile revelate, dar plin de încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului (...) care se apropie mai
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
în care a nimerit religia Sfîntului Pavel. În fine, e un motiv de îngrijorare să vezi cum credincioșii din fiecare tabără privesc la ceilalți cu superioritate și cu orgoliu nemărturisit. Creștinii sunt încredințați că surele Coranului nu reprezintă o scriere revelată și că islamul este o religie barbară și înapoiată. Musulmanii, la rîndul lor, privesc creștinismul ca pe un corpus de falsuri și inexactități a căror vulnerabilitate argumentativă poate fi depistată la cea mai mică analiză rațională. În fine, un ultim
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
fi un dicționar al eresurilor și gafelor pe care cartea de căpătîi a creștinismului le conține în litera ei. Avem de-a face cu genul de erudiție periculoasă prin care un teolog caută să-și ascundă adînca inapetență față de natura revelată a cunoștințelor biblice. Cam în acest fel ar gîndi un credincios răsfoind lucrarea lui Langbein. Și, oricîte măsuri de precauție și-ar lua autorul, care subliniază încă din prefață că "a atenționa asupra erorilor biblice nu constituie un atac la adresa
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
scrie o carte ce poate fi o carte unică, epuizând totul în paginile ei, sau să scrie toate cărțile, urmărind totul prin imaginile sale parțiale. Cartea unică, ce conține totul, nu ar putea fi altceva decât textul sacru, cuvântul total revelat. Dar nu cred că totalitatea poate fi conținută în limbaj; problema mea e ceea ce rămâne în afară, nescrisul, non-scrisul. Nu-mi rămâne altă cale decât să scriu toate cărțile, să scriu cărțile tuturor autorilor posibili. Dacă-mi închipui că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale sectelor religioase; mai târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit unei epoci sau unui autor. Asta spun dicționarele. Poate vocația mea adevărată era de autor de apocrife, în diferitele sensuri ale termenului: a scrie înseamnă întotdeauna a ascunde ceva ce va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
analizor de culoare, uscător foto. Aparatul de mărit (enlargeur) are rolul de a proiecta imaginea negativului pe suprafața hârtiei fotografice. Respectând aceleași principii ca și pentru expunerea negativelor, hârtia foto e impresionată la lumină un timp anume, după care este revelată, fixată, spălată și uscată, obținându-se astfel produsul final al procesului fotografic. Aparatul de mărit este compus dintr-un corp, în interiorul căruia se găsesc becul, lentila condensoare, lăcașul pentru filtre, rama pentru negative și burduful terminat cu un obiectiv (figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
să se ascundă în sine, singura gaură în care nu pătrunde nimic. Decât impresiile filtrate de Lumină. Evidențiate de Forța ei. Dezvăluite în toată splendoarea sau hidoșenia lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu încărcătură de adevăr revelat. Mai frumos, mai profund, mai înțelept decât adevărul elaborat. Așa că orice găselniță de până atunci căreia i se spunea metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici pentru ochi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea învăț.... Cei care au prognozat defectuos în 2005 au temei s... revizuiasc... algoritmii. În cazul inflației, s-ar putea argumenta c... Guvernului îi este avantajos că ținta s... r...mân... neschimbat... pentru a evita revendic...ri salariale. O inflație revelat... mai înalt... decât cea programat... ar fi bun... și pentru execuția bugetar..., fiindc... aduce incas...ri nominale superioare, în timp ce cheltuielile sunt înghețate. Un reprezentant al BNR a menționat puseul de inflație suplimentar pe care l-ar cauza revizuirea țintei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
parte, nu vom avea o presă adevărată.“ Ce înseamnă „fomiști care nu se pot plomba în altă parte“? Întrebarea ne urmărește multă vreme după încheierea lecturii. Se poate spune, astfel, că rămânem totuși cu ceva din cartea lui Victor Martin... Revelat ´ iile tarzii ale lui Corneliu Manescu Corneliu Mănescu a fost un înalt demnitar comunist. Cu puțin înainte de moarte (care a survenit în 2000) el a declarat că abia după 1989, când a văzut Memorialul durerii, la televizor, a aflat mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îndoială, Tu vei găsi oameni vestiți care au păzit poruncile Tale, dar nu vei găsi nici un popor întreg șîntr-o asemenea situațieț” (III, 36). Așadar sfințenia rămâne un ideal realizabil doar la nivelul individului, nu și la cel al umanității. Paradoxul revelat și imputat de Ezdra lui Dumnezeu este următorul: cum de numai poporul lui Israel suferă consecințele păcatelor sale, în vreme ce babilonienii, mult mai vinovați și acoperiți de păcate, sunt tratați de către Acesta cu înțelegere, ba chiar cu simpatie complice? Dumnezeu răspunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tradiției iudaice, profeția a încetat odată cu secolul al V-lea î.Hr. Dumnezeu nu mai comunică direct cu poporul Său, ci numai prin riturile sacre întreținute de preoți în Templu. Religia iudaică se instituționalizează și se clericalizează. Totuși, în orice religie revelată există și vor exista mereu răbufniri individuale, ce creează mișcări disidente, alternative la starea de fapt instituțională. Pentru a da o cât mai mare pondere și credibilitate revelațiilor lor, autorii apocalipselor se folosesc de numele unor personalități consacrate: Daniel, Isaia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Se impune astfel, inevitabil, întrebarea: care este Dumnezeul adevărat? Trebuie căutat în religiile triburilor originare cu o structură încă simplă sau în cele foarte dezvoltate? În cele crescute lent sau în cele fondate direct? În cele mitologice sau în cele revelate? Iar pentru a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca pe o carte vie și sacră, de origine arabă dar valabilă pentru musulmanii din întreaga lume. Aș avea în schimb dificultatea (cum se întâmplă cu mulți musulmani din secolele trecute) să înțeleg Coranul ca pe o carte ad litteram revelată, dictată chiar de Dumnezeu. M-aș întreba dacă nu este în același timp și cuvânt uman, cuvânt al profetului Mahomed. Chiar și așa, Coranul pentru mine ar revela adevărul, calea și viața. Coranul este baza modelului de viață islamic: prin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cogitatio, în sensul în care îl înțeleg majoritatea comentatorilor lui Descartes mai cu seamă Husserl și Heidegger -, există un cogitatum, conștiința este mereu conștientă de ceva, ea revelează altceva decât pe ea însăși. Odată cu senzația, de pildă, ceva este simțit, revelat așadar în această senzație și prin ea. În același fel, percepția revelează obiectul perceput, imaginația, un conținut imaginar, memoria, o amintire, înțelegerea, un concept, și așa mai departe. Dimpotrivă, în cunoașterea sa proprie, viața nu revelează nimic altceva, nici o alteritate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
indulgent al criticului literar distanța e considerabilă. Primul își depășește atribuțiile taxându-l aspru pe Călinescu, cel de-al doilea și le delimitează ferm atunci când apelează la competența strictă a specialistului. Chiar și așa, nu mă îndoiesc că scrisorile inedite revelate acum aproape un deceniu de Christina Zarifopol-Illias vor da apă la moară celor, nu puțini, care continuă să susțină teza maladiei venerice. Deși s-a implicat în publicarea grupajului epistolar, Manolescu îl citește astăzi, în substanță, glacial: " Nici corespondența poetului
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
ce faceți acolo?/ - Armament" (p. 31). Personajul nu-și pierde însă speranța și își continuă această viață în ficțiune sub privirile foarte răbdătoarei Tina. La fel ca personajele lui Almodovar, eroii Alexandrei Târziu au identități incerte, ascund secrete care o dată revelate aruncă o lumină nouă asupra întâmplărilor cărții. Nimic nu este ceea ce pare să fie, totul este rodul unor jocuri ale hazardului, combinat cu lupta pentru supraviețuire. Destinul Fridei este mai mult decât elocvent din această perspectivă. Ea este fiica răsfățată
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să învăluie ideea și să amortizeze impactul fac din textul, dar, mai ales, din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît o ideologie, cît o atitudine în fața căreia se suspendă orice argument contrariu. Așadar: ,, Această carte prezintă bazele artei noi. Ea surprinde trecerea de la arta pasivă la
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
ne mirăm că secvența despre Cioculescu începe cu o mostră din același strălucitor Sorescu ?) Gradul de competență intertextuală e din nou maxim. Cu atât mai mult cu cât se poate vorbi, în epocă, despre o concurență imediată între cei doi, revelată chiar de Manolescu într-un studiu din volumul Despre poezie. Oricum, simptomatică rămâne, pentru deficiența de receptare de care aminteam, trimiterea nu la un critic pursânge, ci la unul, ca să zic așa, ŕ outrance. Adevărul interpretativ, precar în textele gazetărești
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
tineri comentau în scrierile lor evenimente la care ei participaseră în mod direct. Diferența de percepție dintre cei care au trăit epoca și cei care o cunosc doar din cărți este adesesa zdrobitoare. Există o mulțime de detalii neștiute, care, revelate, pot schimba radical datele problemei. În anii din urmă, Dan Ciachir s-a specializat în scrierea unor cărți de ceea ce s-ar putea numi "istorie trăită". O combinație plină de farmec de amintiri personale, evocări ale unor oameni celebri pe
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
mjlocul unei autostrăzi. Vreau, așadar, povești bine scrise. Nu contează subiectul: poate fi o narațiune de dragoste, o cronică istorică, un roman-eseu, o proză de "notație intimistă". Mă interesează doar ca story-ul să fie bine articulat, fraza expresivă și adevărul revelat să nu-mi dea impresia unei "lipituri" artificiale, născute din simțul estetic sau parti-pris-ul ideologic al autorului. Ar rezulta, din descrierea de mai sus, că, îmbătrânind, am devenit partizanul demodatului realism (fie el și psihologic) de tip Dickens, Dostoievski, Hardy
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
plimbându-mă, am dat întâmplător peste mormântul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Alături de el își doarme somnul etern și soția sa Alexandra născută baroană Wolff Stomersee, originară din Letonia. Dealtfel legăturile externe ale familiei autorului Ghepardului ar trebui poate odată revelate mai în profunzime. Un frate al tatălui acestuia, Pietro, fusese chiar ministru de Externe al Italiei în 1921 - 19228, așadar chiar atunci când a fost așezată placa comemorativă legată de Garibaldi. Succesiunea imobilelor și a plăcilor comemorative pe Via Butera ar
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să învăluie ideea și să amortizeze impactul, fac din textul, dar, mai ales, din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît o ideologie, cît o atitudine în fața căreia se suspendă orice argument contrariu. Așadar: ,, Această carte prezintă bazele artei noi. Ea surprinde trecerea de la arta pasivă la
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
farsă de prost gust care aduce oarece audiență unui post marginal. In același spirit al spiritismului, prezentatori cinici sunt gata să jure în fața telespectatorilor de pe diverse canale că le oferă prilejul neprețuit de a auzi adevăruri inatacabile, dacă nu chiar revelate. Ei se prosternează sau se prefac a se prosterna în fața unui doctor care a descoperit „intuitiv" dovezi ale inteligenței materiei, a unui comediant care a ieșit din muțenie pentru a propovădui fără șir și fără noimă, dar în ritm de
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
modul în care bocancii Istoriei calcă peste destinul uman individual, frângându-i, mutilant, cursul firesc. Lucian Dan Teodorovici reînvie anii „obsedantului deceniu”, speculând motivul vinovatului fără vină și găsind un culoar neexploatat ficțional în intervalul postdecembrist, acela al toposului concentraționar (revelat anterior de Paul Goma, de pildă). Protagonistul cărții, Bruno Matei, cu ascendență italiană maternă, este arestat, în ’49, din cauza relațiilor cu Lucrețiu Pătrășcanu (fost coleg de facultate al tatălui său, care îi facilitase obținerea unui post de consilier la Teatrul
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
entuziasmat, protagonistul decide să o însoțească. Într-una dintre seri (în ciuda faptului că e căsătorită), evlavioasa femeie îi cedează - cam neverosimil - insistentului scriitor. Laurence își redescoperă, încîntat, trăirile sexuale ale tinereții (la rîndul lor, atenuate pe parcursul crizei), neglijînd, aristocratic, subit revelata mastectomie a lui Maureen. Finalul este, bineînțeles, surprinzător. Passmore se restabilește psihologic (reluîndu-și activitatea creatoare) și cunoaște voluptăți curioase în relația amicalo-amoroasă cu iubita din tinerețe și credulul ei soț. Un tablou numai în aparență idilic, întrucît, în realitate, el
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]