6,418 matches
-
te și mirai de priceperea multilateral dezvoltată a acestui băiețică din Tărtărești. Personal, cred mai puțin în omnisciența lui Năstase, și mai mult în duplicitarismul subordonaților săi: nedorind să-și asume previzibilul eșec, ei își luau precauția de-a se revendica direct gândirii năstăsiote. Le-a mers cu astfel de fente pe vremea lui Pingelică � de ce n-ar fi încercat și sub Ciucurel?! Oricât am da-o la cotit, într-un partid în care nu există decât vocea unică, până la urmă
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
lor recentul Cannes au făcut din "mitul Godard" un fel de spirit tutelar al mișcării lor. (Nu Godard a fost acela care, spînzurat de cortina sălii de proiecție, în mai '68, a cerut oprirea festivalului?) Dar maestrul nu se lasă revendicat de nimeni. Cel mult, la conferința lui de presă, îl lasă pe un intermitent să-și povestească viața și necazurile în zece minute! Altfel, nu ia poziție și nu se pronunță vis-ŕ-vis de revendicările intermitenților, pentru că nu stăpînește subiectul " Godard
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
zis în privința asta, loc au cerut, cât mai mult loc, de contestat au contestat pe cei dinaintea lor, năprasnici în materie de invective (impuse de legea crudă a luptei) au fost în mai mare măsură decât cei oricum îndreptățiți să revendice drepturi, locuri, acees". De meditat! Felinarul roșu În nota obișnuită, adică gravă, este aproape tot numărul 5 al revistei Contemporanul. Ideea european|, cu cele 40 de pagini ale sale doldora de texte serioase, forfotind de idei (europene). N. Breban publică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
a publicat în "Revue des Deux Mondes" un capitol dintr-o posibilă carte despre Tolstoi însoțit de cuvinte entuziaste ale redactorului șef, Michel Crépu. Dacă succesul se va confirma, nu mă îndoiesc că, potrivit mentalității noastre smerit vanitoase, îl vom revendica, abia atunci, pe autor. Nu mai am îndemânarea de a caracteriza. Lucian Raicu e un prea mare critic pentru a-mi permite eu să însăilez. De aceea, nu fac decât să mărturisesc. Dacă acela care m-a extras, la o
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
ca urmare a morții lui premature. Intrat în legendă, folclorizat, chiar cu bune intenții, Mazilescu a încetat să mai fie un autor citit. Pus deseori în legătură cu generația '80, care, în cîteva direcții ale sale, l-a asimilat și l-a revendicat ca model, creatorul lui Guillaume poetul și administratorul n-a mai rămas decît cu aura de poet boem, vag suprarealist, vag oniric, vag textualist etc. La receptarea sa în acest fel aureolat a contribuit și faptul că n-a publicat
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
cu avantajul cert al posibilității unor completări și preciziuni "în premieră" ce contribuie la înfăptuirea unității încă neclarificate mulțumitor: "Cu alte cuvinte, spunînd că tabloul e incomplet, atrage atenția criticul, să nu se înțeleagă că-i neg unitatea. Dimpotrivă, o revendic! Atunci cînd recompui un puzzle, desenul lui devine de la un punct încolo foarte clar, deși încă n-ai plasat toate piesele la locul lor". O accepție desuetă a "sintezei" se leagă de prejudecata academică a excluderii "provocărilor" actualității, a "posibilităților
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
și fragment (e menționat acel sens "superior al fragmentului care cuprinde în sine întregul, în ale cărui ape se reflectă deopotrivă imaginea operei și imaginea criticului, a personalității și Ťteorieiť sale"), să prezentăm cîteva din propozițiile teoretice de la care se revendică Ion Bogdan Lefter. Risipite în destule din paginile de "aplicație" (ni se vorbește, într-un rînd, despre o paradoxală "cronică a operei concrete ca exercițiu abstract"), ele îngăduie un "du-te vino" necurmat între receptarea curentă a literaturii și doctrina
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
cu aceeași pereche de ochelari, exersată mai ales pe prozele de tip mimetic. Când criticul se întâlnește cu o scriere parodică, parabolică, utopică sau textualistă, el îi apreciază efectul estetic, însă îi cere același tip de adecvare pe care îl revendică prozei realiste. De pildă, deși admite caracterul utopic-pamfletar al romanului Adio, Europa!, Cornel Regman îi reproșează lui I. D. Sârbu că "acuzele sale la scară mondială sunt puse în gura unor personaje care în nici un caz nu le-ar putea formula
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
îi aparțin și al cărei martiraj e foarte cunoscut. Din cauza asta mă cert cu toată lumea, dar mai ales cu speța umană care - conștient sau nu - înșeală pe toată lumea... zicându-și că este în stare - ea, singură - să realizeze toate aspirațiile revendicate de clasa muncitoare, monopolizându-le" (v. P. Istrati, Spovedanie pentru învinși, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 23-24). Este o poziție reafirmată peste câțiva ani, în 1933, în articolul-confesiune Omul care nu aderă la nimic, unde , împotriva "minciunii sociale dominante", își
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
două războaie mondiale a redevenit activ, oferind - pe de o parte - instrumentarul necesar pentru reconstrucția unui gen și - pe de altă parte - repere de autoritate, utile și frecvent invocate ca probe de Ťvechimeť, deci de Ťmaturitateť a celor care se revendicau din Ťclasiciiť Lovinescu, Călinescu, Vianu și ceilalți, cît și ca argumente justificatoare în fața ideologilor (pseudo) culturali oficiali, care aveau ordin Ťde susť să joace pe cartea sacralizării trecutului (Ťepuratť în prealabil, după cum se știe)". Rostul cronicii a sporit pe seama rolului
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
cititor sceptic, asemănător mai degrabă cu degustătorul decît cu băutorul adevărat" (vezi p. 19). Ulterior însă, eseistul amestecă planurile și operează o destul de confuză distincție între "cititorul profesionist" și criticul literar. În viziunea sa, cititorul profesionist (din categoria căruia se revendică) nu este un "specialist", ci un splendid "diletant". "El nu citește din pricina vreunei obligații exterioare, de serviciu, ci pur și simplu de plăcere" (pentru întreaga discuție, vezi nota de la p. 57). În cel mai bun caz, se poate vorbi aici
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
aripă a lui Blaga, deci nu tocmai "sămănătoriști")? Se pare că da, pentru că altă explicație n-am putea găsi! Precum altădată componenții Cercului literar de la Sibiu, echinoxiștii ar fi năzuit spre lovinescianism., ca spre un "model secret": Nu ne-am revendicat public modelul, însă a fost mereu evident că publicația n-a derapat de la criteriile lui fundamentale: preeminența esteticului și a spiritului citadin, sincronismul, cosmopolitismul, relativismul valorilor". E adevărat, însă trebuie să remarcăm că altele au fost condițiile la finele anilor
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
-l revoltă pe fiul intelectual, care se hotărăște să devină un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf al Isarlîkului "turcit". Singura temere a martorului fără voie la atrocitățile Istoriei ce i-a fost hărăzită este să nu moară "nemărturisit". Se revendică din Blaga, îndrumătorul lucrării lui de absolvire a Facultății de Litere și Filozofie și din Cercul literar de la Sibiu, al cărui membru fondator a fost și, în ciuda primelor crezuri ilegaliste (s-a înscris în Partidul Comunist încă din 1941) și
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
a se confrunta, însă nu și pe aceea de a-și suprima unele altora dreptul la expresie. Neșansa lui Nae Ionescu, o neșansă istorică, a fost interferența posturii sale doctrinare cu postura politică a extremei drepte, care și l-a revendicat în calitate de patron ideatic și ale cărei violențe (ivite, totuși, să reamintim, în cea mai mare și mai teribilă parte, după moartea filosofului) aruncă o umbră asupra numelui său. Dar fie că ne convine, fie că nu, Nae Ionescu rămîne în
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în cinematografie), gunoaiele sunt omniprezente, iar asfaltul oprimant. Nimic mai firesc ca detectivul - cu numele - să se revendice din durii cinici á la Doyle (Gene Hackman) sau Harry Callahan (Clint Eastwood), deși se adaugă o doză de trivialitate suburbană. Secvențele de acțiune lipsesc din acest film, dar elementele de thriller sunt prezente, ca și o doză de nuditate
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
mijloacele sale, trezindu-mă în fața unui ilustru raissoneur ce plătește zi de zi cu osteneala de a se susține, onoarea de a se fi ridicat. Mi-am amintit atunci momentul cînd, la o emisiune de-a lui Iosif Sava, erați revendicat de către disputatul amfitrion, drept un tutore al vieții artistice de pe un perimetru mușatin prea mult ocolit de raidurile întreprinse de la ,centru" și prea puțin băgat în seamă de contemporanii apatici sau orgolioși. Cu siguranță, ați beneficiat de ceea ce e nevoie
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
să scriu o carte despre un scriitor interzis în România. Operația a reușit. Deci, paharul e pe jumătate plin. Dar, în același timp, vroiam să fundez și un început de hermeneutică românească, de la care eu și alții să ne putem revendica. Operația n-a reușit, fiindcă impresionismul era dominant. Deci, operația Eliade a reușit numai pe jumătate. Plus, în țară eu eram atacat că eram antimarxist, ceea ce era perfect adevărat, idealist etc., etc., iar în străinătate: ,A! recuperează pe Eliade în
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
procesele lui Baudelaire și al lui Flaubert. Ei au fost dați în judecată în 1857 și Hașdeu a fost dat în judecată, pentru un pasaj licențios, în 1863. și interesant este că Hașdeu, în pledoaria lui, spune: ,domnilor, eu mă revendic de la școala literară realistă", care presupune și astfel de scene, mai, să zicem, îndrăznețe. E prima dată când în literatura română se contestă ideea de imoralitate și se justifică ,pornografia" cu principiile școalei literare realiste. La șase ani după procesele
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
acolo. Este un hobby, care mă amuză și, în același timp, mă și instruiește, fiindcă uneori rămân perplex. Să vă dau un exemplu: prin pulverizarea Uniunii Sovietice, fiecare republică fostă unională are acuma propriile sale emisiuni poștale și fiecare își revendică tot felul de clasici locali. N-am de unde să-i identific, trebuie să-i cred pe cuvânt că sunt, nu? Uneori îi identific pe cei orientali, mai cunoscuți. Intră în enciclopedii, în literatură, dar o colecție, să zicem așa, de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
infirmată de excepția din Interioare (1978), o analiză psihologică serioasă a vieții de familie ori a influenței materne. Mai mult, în Annie Hall, există artificii meta-narative sau chichițe de montaj (split-screen, subtitluri jucăușe etc). Pe scurt, un autor serios care revendică influențe precum Fellini sau Bergman. Nimic din aceste tendințe nu a mai supraviețuit în ultimele patru filme de el pe care le-am văzut. Temele sale preferate rămân - cuplul confruntat cu adulterul - dar umorul se subțiază. Ba chiar în pelicula
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
acestui monstru ideologic-cultural se realiza prin două traume: ruptura de identitatea românească și ruptura de propriul trecut. Mutilarea a fost mai gravă decât în cazul literaturii române proletcultiste. Critica basarabeană nu putea apela la o tradiție de la care să se revendice, fiindu-i interzisă racordarea atât la literatura română (în general), cât și la trecutul interbelic al culturii basarabene. Pe de altă parte, critica basarabeană nu se putea aplica de la început (ar fi fost și nefiresc) asupra literaturii universale, pentru a
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
simt. Au apărut multe articole. Și acuma, recent, revista Contrapunct, unde, iarăși, se ocupă de aceste lucruri..., dar sunt reviste oarecum de importanță secundară. Nu este vorba de marile reviste românești. M.I. : Însă modelul iluminist, modelul pașoptist de la care vă revendicați în sensul enciclopedismului proiectelor, al lucrărilor fundamentale, nu este puțin cam depășit? A.M. : Puteți să mă provocați oricât! Chiar îmi place să mă provocați, fiindcă asta mă incită să fiu cât mai precis posibil. Nu e deloc depășit, fiindcă, încă
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
mai bună! Nu s-a făcut. Noi avem nevoie de aceste lucrări de referință. Eu mă mențin la acest nivel, cultural. Vă repet încă o dată, nu am nici o pretenție de critică literară, dar de critic cultural parcă, parcă m-aș revendica. Și cred că am dreptate, fiindcă o cultură se bazează pe astfel de lucrări fundamentale. Nu avem o Enciclopedie a României și să nu uităm că ungurii au deja două de la începutul secolului. Noi suntem mereu într-un decalaj de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Jung, ar fi putut vedea pe viu o metodă - teatrală - de căutare și de atingere (fie chiar pentru scurtă durată) a unității persoanei și a comunicării inclusiv inconștiente cu grupul și cu locul, cu mediul. Bineînțeles, Andrei Șerban nu se revendică nici de la psihologia analitică a lui Jung, nici de la teoriile teatrale colectiv-regresive pe care le sugerează Eliade în proza sa. Andrei Șerban se revendică de la Peter Brook și de la propria sa experiență de regizor și de profesor de artă teatrală
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
a comunicării inclusiv inconștiente cu grupul și cu locul, cu mediul. Bineînțeles, Andrei Șerban nu se revendică nici de la psihologia analitică a lui Jung, nici de la teoriile teatrale colectiv-regresive pe care le sugerează Eliade în proza sa. Andrei Șerban se revendică de la Peter Brook și de la propria sa experiență de regizor și de profesor de artă teatrală. Dar ceea ce caută regizorul - un ,adevăr", spune el, al personajului și al spectacolului, o funcționare unitară și autentică atît a fiecărui actor în parte
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]